Telefoanele inteligente, mașinile care aproape că se conduc singure, semințele hibrid de unică folosință, medicamentele paliative, vaccinurile etc. sunt construite din start pentru a se învechi repede și a fi înlocuite cu alte „minuni” tehnologice care țin trei zile. Practica se numește învechire programată și este una dintre cele mai uzitate înșelătorii comerciale menite a ține aprinsă flacăra consumului. Este o parte consistentă a prețului pe care trebuie să îl plătim noi, ceilalți, pentru a face să crească munții de bani și continentele de deșeuri sufocante pe care tronează stăpânii neo-feudali ai lumii noastre.
De la războaiele preventive declanșate de liderii americani pentru a scăpa de Impeachment (Clinton – Yugoslavia; posibil Trump – Iran), și armamentul a devenit un produs de consum învechit programat. Ca sa poată fi reluată producția de armament și toate “investițiile” aferente* se face propaganda nevoii crescânde de securitate și de instrumente de lupta anti-băieți răi, se inventează ori se potențează apariția dușmanilor (care „cer” imediat salvatori), se pun pe piață din când în când părți din “stocuri” prin vânzarea forțată, fără licitație, către state-cumparator “dotate” cu purtători de șepci ale “măreției”, se mai consumă niscaiva produse și servicii specifice in cateva locuri fierbinti ale planetei si gata, se reia in glorie productia minunilor tehnologice militare care tin pana la aparitia unei noi organizatii teroriste sau a unui nou stat-problema care trebuie neutralizat in stil Avengers versus Thanos.
Sa nu credeti ca statele-problema sunt niste victime ale acestui joc. Sunt parti constiente ale jocului. Ceea ce pentru SUA si aliatii sai din NATO inseamna dusmanul, pentru Iran si Coreea de Nord inseamna eroul martir sau salvator, si invers. Elitele economice si politice sunt castigatoare ale jocului de-a razboiul in ambele tabere.
Singurii care pierd sunt oamenii de rand. Cei mai multi pierd economic si social – accesul la educatie si sanatate, avere, idealuri, afaceri. Unii pierd sanatatea si deloc putini, chiar viata. Mai mult chiar, se pierd civilizatii, culturi milenare si parti din plamanii armatei.
Nu e nevoie sa ma credeti pe mine. Recititi tweetul lui Trump din toamna lui 2019, in care spunea franc ca America trebuie sa se retraga din Irak si Afganistan, adica dintr-un razboi pornit pe baza minciunii armelor de distrugere in masa ale lui Saddam, razboi care a costat totusi SUA mai mult de 8 trilioane de dolari si mii de soldati, in timp ce populatia locala a platit tribut de milioane de victime colaterale de situri ori artefacte multimilenare.
Asa fiind, sunt uluit sa vad ca voci mai mult sau mai putin respectabile din presa noastra sunt aproape entuziasmate de perspectiva imediata a unui al treilea razboi mondial (care, asa cum am mai spus, nu va exista, intrucat nu este atat de profitabil corporatiilor globale precum este jocul de-a dusmanul si salvatorul, menit a scoate ultra-profit din invechirea programata a armamentului).
Este ca si cand cineva ar da cu batul prin gardul unei vile hiper-luxoase ca sa asmută dulăul de paza si, dupa aceea, se amuză prosteste de avertismentele furioase ale dulăului.
Zgomotul obtinut este exact necesarul pentru a distrage atentia de la deficitul de democratie instalat anul trecut in Romania, cand doua randuri de alegeri au fost gestionate de serviciile secrete, pentru ca din urna sa iasa cine trebuie, iar un buget care acorda militaristilor si serviciilor secrete sume suplimentare fata de cele deja supra-dimensionate in anii de dupa guvernul – zero (primul “guvernul meu”, 2016) a fost adoptat prin asumarea raspunderii guvernului in parlament, gest anti-democratic la care opozitia, fosta putere asa-zis de stanga, nu a zis nici “pâs”.
Nu-i asa ca aveam nevoie sa achitam in avans rachete Patriot depasite moral si avioane F16 nou-noute, fabricate acum 35 de ani? Iata, vine razboiul. Nu-i bai ca jocul dusman-salvator nu a iesit cu nebunul nord-coreean. A iesit cu un general terorist iranian (ciudat, dar individul tocmai ce era implicat in nimicirea ISIS, alaturi de SUA).
Asadar, continuati propaganda pro-razboi, baieti, ca asa veti face colonia in care traim “great, again”, adica tinta pentru cei care or sa vrea sa se razbune pentru loviturile preventive ale SUA. In definitiv, nu vor pierde nici Manole Isarescu, nici van Groningen, nici Gittenstein, nici Johannis, nici Dragnia, vor pierde cei multi si nesemnificativi.
Asa este capitalismul brutal, de grota, asa este si razboiul teatral** – profitul este privatizat, iar pierderile si suferintele sunt socializate si imprastiate “demicratic”, la toata lumea. Care mai si aplauda acest joc.
Mai ca iti vine sa ceri interventia unei inteligente artificiale (IA), care sa puna, naiba, un pic de ordine in haosul acesta (re)programat.
* bugete militare supradimensionate, servicii externalizate privatilor care asigura oarecum un razboi aseptic soldatilor propriu-zisu, fondurile de risc, bancile, mogulii IT care sunt vatafi bine platiti ai serviciilor secrete asupra baelor de date pe care le punem singuri, gratis, la dispozitia lor si, desigur, politicienii de cursa lunga, bine mufati la sponsorizari de la multinationale si la statul adanc, ultrasecret si cinic.
**sintagma “teatru de razboi” nu imi apartine (reascultati-l pe Petrov cel betiv, veti regasi la el aceste cuvinte ca un adevarat tic verbal) si nici nu intentioneaza sa raneasca sentimentele cuiva care a suferit de pe urma razboiului.
Domnule Piperea stiu ca puteati sa spuneti mult mai mult ,dar e bine si atat.
Felicitari domnule Gheorghe Piperea.