
Episcopul martir Anton Durcovici a fost beatificat sâmbătă, în prezența a mii de oameni.
Ceremonia de beatificare a avut loc pe Stadionul „Emil Alexandrescu” din Iaşi, slujba fiind oficiată de mai mulţi episcopi, dar şi de cardinalul Angelo Amato, trimis al Papei Francisc.
Episcopul martir Anton Durcovici a fost proclamat oficial „Fericit”, fiind citit decretul semnat de Papa Francisc la Vatican. Ulterior, pe scenă a fost adusă relicva episcopului martir.
Anton Durcovici, cleric romano-catolic de origine austriacă, a îndeplinit funcția de episcop de Iași (1947-1949). A fost arestat de Securitate la data de 26 iunie 1949 și a murit în închisoarea de la Sighet, în urma tratamentului la care a fost supus acolo.
În după-amiaza zilei de 26 iunie 1949, în timp ce mergea spre localitatea Popești-Leordeni pentru a administra Taina Sfântului Mir la 200 copii, a fost lovit și băgat forțat într-o mașină a Securității, împreună cu preotul prof. Rafael Friedrich, rectorul Seminarului Arhidiecezan din București. A fost depus în arestul central al Securității din București, unde a fost anchetat timp de aproape un an, fiind bătut și maltratat, potrivit datelor prezentate de wikipedia.
În iunie 1950, este transferat la Penitenciarul Jilava. În această perioadă, este condamnat în lipsă la „închisoare administrativă“ de către o comisie militară alcătuită din generalii Alexandru Nicolschi și Vladimir Mazuru.
În închisorile comuniste, scria recent istoricul catolic american Robert Royal, episcopul „a fost maltratat (…) într-o asemenea măsură, încât în momentul în care a fost azvârlit dezbrăcat într-o celulă devenise de nerecunoscut”. Aflat în captivitate, el și-a susținut cu mult curaj nevinovăția, declarând: „De la început și până în ziua arestării mele, am căutat să îndeplinesc îndatoririle mele religioase de episcop catolic și am înlăturat din faptele și cuvintele mele orice politică, având drept scop de a călăuzi clerul și credincioșii catolici pe drumul mântuirii sufletelor, îndemnându-i în credința lor religioasă”.
Pornit prin infernul comunist, Episcopul Anton Durcovici a ajuns pe data de 17 septembrie 1951 la Închisoarea Sighet. După cum notează un martor: „Spre miezul nopții, un trup scheletic, dezbrăcat, plin de răni și sânge, a fost aruncat într-o celulă unde se mai aflau 15 suflete chinuite. În fața acestei scene, pr. Friedrich s-a repezit cu o pătură și l-a acoperit. Din cauza durerilor și a gerului, episcopul Durcovici n-a putut dormi și în acea noapte a mai găsit tăria să încurajeze pe sărmanii deținuți, zicându-le: «Duceți crucea Mântuitorului care S-a răstignit pentru păcatele noastre, căci va veni ziua învierii și pentru mult încercatul popor român». A fost apoi luat și dus într-o celulă singur unde a murit la 10 decembrie 1951“.
A doua zi a fost luat și aruncat dezbrăcat și singur într-o celulă strâmtă (celula 13), fără lumină, fără căldură, fără aerisire. Pe data de 9 decembrie, preoții Rafael Friedrich și Ioan Ploscaru, care aveau celulele vecine, au interceptat ultimele cuvinte rostite în latinește de episcop: „Antonius episcopus! Orate pro me ut non dificiare: morior fame et siti; da mihi absolutionem; Antonius moribundus!” (Anton episcopul, rugați-vă pentru mine să nu cedez; mor de foame și de sete; dă-mi dezlegarea; Anton în agonie!).
Episcopul Durcovici a murit în noaptea de 10/11 decembrie 1951 în închisoarea comunistă de la Sighetu Marmației, după ce torționarii săi, la ordinul liderilor regimului comunist, i-au refuzat hrana și apa de băut. În actele Securității apare următoarea constatare cu ocazia morții episcopului martir: “Durcovici Anton a decedat în luna decembrie 1951 la Dunărea. Dosarul Dur(covici) trebuie predat la A.S. (Arhiva Securității), B.3 (Biroul 3). Semnalat la Cabinet că a decedat!
Trupul episcopului martir a fost preluat de directorul închisorii, Vasile Ciolpan și îngropat în cimitirul săracilor din orașul Sighetu Marmației, într-un loc rămas până astăzi necunoscut, devenit mai apoi teren arabil.
Moartea episcopului a fost mult timp ținută secretă de către autorități. Efectul avea să fie însă contrariu, iar episcopul nu a fost niciodată dat uitării. În plină teroare comunistă, la 12 ianuarie 1954, respectiv 7 iulie 1955, preoții Traian Jovanelli și Petru Pleșca cereau eliberarea din închisoare a episcopului Durcovici, neștiind că el murise. În ultimii ani ai regimului comunist, dosarul de canonizare a episcopului Durcovici era deja în curs, fiind date publicității și primele informații privitoare la viața și martiriul său.
După anul 1990 episcopul Petru Gherghel a revigorat aceste preocupări, demarând cercetările istorice privind viața și activitatea episcopului martir. La data de 25 martie 1997 a fost deschis procesul de canonizare în faza diecezană, iar în septembrie 1999 dosarul complet a fost înaintat Congregației pentru Cauzele Sfinților din Roma. Începând din 2 decembrie 2004, în toate bisericile catolice din Moldova a început novena de rugăciune pentru beatificarea Episcopului martir Anton Durcovici.
Deoarece episcopul Anton Durcovici nu a avut parte de o ceremonie de înmormântare, la data de 17 mai 2008 (când s-au împlinit 120 ani de la nașterea PS Anton) s-a celebrat în Catedrala romano-catolică „Adormirea Maicii Domnului” din Iași (catedrala veche) o sfântă Liturghie pontificală cu participarea nunțiului apostolic, Excelența sa Francisco-Javier Lozano Sebastián, a 15 episcopi catolici de ambele rituri din România, a 90 de preoților din Dieceza de Iași, precum și a oaspeților prezenți. Cu acest prilej, s-a așezat în zidul catedralei vechi o urnă cu pământ adus din Sighetu Marmației, locul unde a murit și a fost înmormântat, fără cruce, episcopul martir și mărturisitor dr. Anton Durcovici. Tot atunci, pe un perete al catedralei s-a amplasat și s-a sfințit o placă de marmură dedicată episcopului martir.
Actualmente, Academia Teologică de pe lângă Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Tereza” din București, poartă numele episcopului Anton Durcovici.
Anul trecut, Papa Francisc a autorizat Congregația pentru Cauzele Sfinților să promulge decretul de recunoaștere a martiriului lui Anton Durcovici, ucis în ură față de credință, în închisoarea de la Sighet.
Campanie electorală printre moaște
Printre participanții la ceremonia de beatificare de la Iași s-au aflat şi premierul Victor Ponta, alături de soţia sa Daciana Sârbu și de Liviu Dragnea, dar și alți aleși locali.
Pe perioada ceremonialului, Ponta a stat alături de mitropolitul Moldovei și Bucovinei ÎPS Teofan.
Ponta a declarat, după ceremonie, că „nu doar episcopul Anton Durcovici, ci mii de preoţi ortodocşi, catolici, greco-catolici, protestanţi au murit în închisorile comuniste”.
„Faptul că ne asumăm şi cinstim acum arată că România a trecut de acele vremuri dificile”, a spus Victor Ponta, adăugând că în România ”toate confesiunile sunt respectate”.
Fii primul care comentează
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.