Nu există Bienală fără premii, fie că este vorba despre arta contemporană sau despre arhitectură. Elveţia, Marea Britanie şi portughezul Eduardo Souto de Moura sunt marii premiaţi ai actualei ediţii. La Palazzo Giustiniani, premiile au fost anunţate în prezenţa preşedintelui Bienalei, Paolo Baratta.
Juriul, compus din Sofía von Ellrichshausen (Argentina), Frank Barkow (Statele Unite), Kate Goodwin (Australia), Patricia Patkau (Canada), Pier Paolo Tamburelli (Italia), a conferit Leul de Aur Pavilionului Elveţiei, aflat la intrarea în Giardini.
Dintre cele 81 de dosare depuse la Pro Helvetia, cinci proiecte fuseseră reţinute pentru a doua rundă. La recomandarea unui juriu independent, Pro Helvetia a încredinţat realizarea pavilionului unei tinere echipe de arhitecţi, Alessandro Bosshard, Li Tavor şi Matthew van der Ploeg, cu proiectul intitulat Svizzera 240.
Marianne Burki, Sandi Paucic, Rachele Giudici Legittimo sunt comisarii Pavilionului în care expun Alessandro Bosshard, Li Tavor, Matthew van der Ploeg şi Ani Vihervaara. Juriul şi-a motivat alegerea, afirmând că este vorba despre “o instalaţie arhitecturală plăcută şi atractivă, care, în acelaşi timp, înfruntă problemele-cheie la scara constructivă a spaţiului domestic”.
Cei patru arhitecţi au bulversat codurile normalităţii şi acest lucru le-a adus premiul. Invitând vizitatorul să descopere interioarele impersonale ale locuinţelor contemporane, albe şi goale, ei au răsturnat percepţia acestuia asupra spaţiului. Pătrunzând în labirintul lor de cutii albe, formatate după normele în vigoare ale Elveţiei – nu mai mult de 2 metri pătraţi înălţime – de unde au venit şi numele proiectului Svizzerza 240: house tour, reperele noastre dispar odată cu schimbarea scării, de la foarte mare la foarte mic. Proporţiile sunt anamorfotice, vizitatorii evoluează între uşi pentru giganţi şi alcovuri de casă de păpuşi, camere sub cerul liber şi saloane fără surse de lumină, fiecare piesă oferind deschideri proteiforme multiple asupra celorlalte. Lecţia este clară, riguroasă, reglată ca un orologiu elveţian.
Svizzera 240 tratează tematica raportului omului cu societatea şi epoca sa prin intermediul spaţiului construit. O invitaţie de a fi atenţi la mediul înconjurător imediat, la spaţiile de locuit şi, la modul mai general, la arhitectura mondializată.
O Menţiune Specială a fost acordată Marii Britanii, pentru proiectul Island, “o propunere curajoasă care foloseşte golul pentru a crea un spaţiu liber destinat evenimentelor şi întâlnirilor informale”. Comisar Sarah Mann – Architecture Design Fashion British Council curatoriat de Caruso St John Architects, Marcus Taylor.
Este un pavilion cu accentuată dimensiune politică, destul de controversat, care face elogiul vidului. Nu există decât spaţii perfect albe, pe care tineri “ghizi” invită vizitatorul să le parcurgă, cu foarte slabe explicaţii. Ei îl incită să treacă prin ele înainte de a urca o imensă scară în fier pentru a gusta ceva, cu un ceai în semn de recompensă, pe un acoperiş de unde se poate admira laguna. O privire asupra numeroaselor terase ale Serenissimei.
Leul de Aur pentru cel mai bun participant la Expoziţia Freespace, de la Corderie dell’Arsenale, a mers către arhitectul portughez Eduardo Souto de Moura, “pentru precizia cu care apropie două fotografii aeriene, relevând raportul esenţial între arhitectură, timp şi loc”. Spaţiul liber apare cu claritate şi simplitate.
Eduardo Souto de Moura este apropiat de Fernando Távora şi Alvaro Siza Vieira, predând din 1991 la Şcoala Superioară de Arte din Porto. Ca răspuns la tema Freespace, expoziţia condusă de comisarii Nuno Brandão Costa şi Sérgio Mah, propune o viziune asupra edificiului public, prin 12 proiecte realizate în ultimii 10 ani de studiourile de arhitectură din Portugalia. La etajul principal de la Palazzo Giustinian Lolin, este etalată o colecţie de desene, machete şi fotografii cuprinzând structuri temporare, clădiri şi infrastructuri dedicate culturii, educaţiei, sportului şi mişcării. Ele reprezintă fructul muncii diferitelor generaţii de arhitecţi născuţi între 1930 şi 1980, cum ar fi Aires Mateus, Álvaro Siza, Eduardo Souto de Moura, Inês Lobo sau Miguel Figueira. Sunt expuse fără o ordine cronologică sau generaţională, comisarii intenţionând să ofere un tot, demonstrând coerenţa şi raţionalitatea arhitecturii portugheze, constrânse totuşi de criza economică.
Leul de Argint pentru cel mai promiţător tânăr participant la Freespace a fost câştigat de Jan de Vylder, Inge Vinck, Jo Taillieu din Belgia, “pentru un proiect relevant, în care lentoarea şi aşteptarea permit arhitecturii să fie deschise unei activări viitoare”. În 2010, arhitectul japonez Kazuyo Sejima, de la agenţia SANAA, comisar al Bienalei, îi invitase să conceapă expoziţia. Realizările lor sunt variate: proiecte de diferite dimensiuni, atât publice cât şi private, cum ar fi renovarea caselor pentru o singură familie, reorganizarea ţesutului urban pentru studiourile de dans ale companiei Les Ballets C de la B, transformarea clădirii Schermenhuis, vechiul antrepozit cu decoruri al Teatrului Bourla.
În afara Belgiei. În 2006, firma din Basel Herzog & de Meuron şi artistul chinez Ai Weiwei le-au solicitat să creeze o vilă de 1.000 de metri pătraţi la Koakoashina, un cartier chinezesc în curs de dezvoltare.
Juriul a decis să acorde două Menţiuni Speciale lui Andra Matin din Indonezia, “pentru o instalaţie sensibilă care oferă un cadru complet destinat reflectării asupra materialelor şi structurilor vernacular tradiţionale”, şi lui Rahul Mehrotra de la RMA Architects, absolvent al Harvard Graduate School of Design, “pentru trei proiecte care tratează temele intimităţii şi empatiei, atenuând cu delicateţe barierele şi ierarhiile sociale”.
Proiectele celor doi se înscriu în manifestul lansat de cele două curatoare ale Bienalei. Freespace insistă asupra “generozităţii spiritului şi sensului umanităţii”, punând accentul pe calitatea spaţiului în sine, pe capacitatea arhitecturii de furniza “spaţii gratuite şi suplimentare celor pe care le foloseşte”. El pune în valoare “darurile gratuite ale naturii – lumina soarelui şi a lunii, aerul, gravitatea, materialele şi feluritele resurse naturale şi artificiale” şi încurajează “revizuirea modului de a gândi”.
A fost conferit, de către preşedintele Paolo Baratta, la propunerea curatoarelor Yvonne Farrell şi Shelley McNamara, şi Leul de Aur pentru întreaga carieră arhitectului, criticului şi istoricului de arhitectură Kenneth Frampton din Marea Britanie.
Autor al unui tratat de arhitectură care a fost mult timp o biblie pentru studenţii din lumea întreagă (Arhitectura modernă, o istorie critică), acest octogenar căruia cele două curatoare îi admiră “perspicacitatea”, “inteligenţa”, “integritatea”, a urmărit toată viaţa să pună în lumină arhitecţii şi sistemele considerate periferice. Postmodernităţii decontextualizate şi star-sistemului mondializat, Kenneth Frampton le-a opus întotdeauna viziunea unei arhitcturi moderne, dar în relaţie cu vernacularul şi mai ales cu materialele tradiţionale.
În 2002, o colecţie a scrierilor lui Frampton, acoperind o perioadă de 35 de ani, a fost publicată sub titlul Labour, Work and Architecture.
Palmaresul a validat şi o altă mare idee a Freespace: reabilitarea ruinelor, a locurilor dezafectate…, ca răspuns la o exigenţă etică, în contextul unei dominării a betonului. Idee care produce minuni arhitecturale, cum ar fi vechea fermă de la São Lourenço do Barrocal din Portugalia, pe care Eduardo Souto de Moura a transformat-o într-un mic sat în jurul unui hotel.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.