Biserica Sf. Nicolae „Dintr-o Zi”

articol scris de Dr. Mirela Vintilă, arheolog, Biroul Arheologie Preventivă și Sistematică, Secția Istorie- Muzeul Municipiului Bucuresti

Pe strada Academiei, nr. 22, colţ cu strada Biserica Enei, se află Biserica cu hramul Sf. Ierarh Nicolae de la Mira Lichiei – Făcătorul de Minuni. Conform informațiilor documentare, îşi are originea într-o mică bisericuţă din lemn, ridicată la începutul secolului al XVII-lea de către „Neagu postelnic, fiul lui Mihaiu din Târgşor”, ucis în anul 1612. Acest nume deosebit se datorează faptului că ea a fost târnosită în aceeaşi zi a anului următor începerii ridicării ei, primind numele „Dintr-o Zi„. Potrivit unei alte versiuni, bisericuţa ar fi fost ridicată într-o singură zi, datorită unui rămăşag pus de postelnicul Neagu. În data de 5 iunie 1665 este cunoscută prima menţiune documentară iar într-un document din 27 mai 1676, se arată că se afla în mahalaua popii Manea, care slujea la această biserică.

Cronicarul Radu Greceanu, care locuia în vecinătate – face o scurtă descriere și spunea că „în oraşul Bucureşti fiind o bisericuţă de lemn mititică foarte veche de mai cadea, care se cheamă biserica dintr-o zi”. Lăcaşul de cult, împreună cu terenul aferent şi casele, a intrat în zestrea Maricăi, fiica lui Neagu postelnicul din Negoești și nepoata lui Antonie Vodă din Popești, domn al Țării Romănesti (1669-1672), devenită din anul 1673 Doamna lui Constantin Vodă Brâncoveanu.

Pisania din 1 septembrie 1827 ne arată că actuala biserică a fost realizată în 1702 din porunca Doamnei Marica, soţia lui Constantin Brâncoveanu, constructor fiind Ianache Văcărescu, fratele ei vitreg.

În cursul veacului al XVIII-lea, biserica a aparţinut breslei bărbierilor iar la 1778 banul D. Ghica îi construiește ziduri înconjurătoare şi patru chilii.

Biserica devine paraclis al curţii domneşti la începutul secolului al XIX-lea, fiind aşezată în spatele reşedinţei domneşti de pe Podul Mogoşoaia, în care au locuit Gheorghe Caragea (1812 – 1818) și Grigore al IV-lea Ghica (1822 – 1828). Primul, Gheorghe Caragea va face o punte, ridicată pe bârne, care să-l ducă de acasă la biserică iar cel de-al doilea, reface biserica afectată de incendiul din anul 1825.

Comisiunea Monumentelor Istorice, în anul 1915,refuză propunerea autorităţilor de dărâmare a bisericii şi, prin Decret Regal, este declarată monument istoric.

Între anii 1911-1947 a servit ca loc de rugăciune Comunităţii Ortodoxe Albaneze din Bucureşti. De-a lungul timpului a trecut prin mai multe reparaţii şi restaurări.

Dr. Camelia-Mirela Vintilă, arheolog, Biroul Arheologie Sistematică și Preventivă #MMB

REZULTATELE CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE

În anul 1971 are loc o prima intervenţie arheologică, fiind realizat un sondaj în curtea Bisericii. Cu această ocazie, a fost dezvelit un cavou construit din cărămidă.

Săpături arheologice care au vizat întreaga biserică la interior au fost realizate în anul 2006, iar în anul 2017 cercetarea arheologică a continuat, pe latura de nord, cu o casetă, în curtea din jurul bisericii. În cursul acestor trei campanii de cercetări arheologice, au fost descoperite 84 de morminte dar şi elemente constructive ale unei biserici anterioare.

Inventarul funerar este destul de bogat şi variat, fiind descoperite inele sigilare, cruciulițe, cercei, bumbi, nasturi, monede, o iconiță etc.

Prezenţa inelelor sigilare, cu numele Marcu, Sandu, Teodor, Dima, a unei cruciulițe din aur, dar și a unui cavou în biserică şi a altuia descoperit pe latura de sud, ne indică prezența în acest cimitir a unor persoane cu o situaţie socială deosebită.

Au fost găsite monede ce aparțin secolelor XV-XIX. Având în vedere ultima dată de emitere a monedelor descoperite în Biserica „Dintr-o Zi” – anul 1820, suntem de părere că înhumările din lăcaşul de cult au durat până în momentul interzicerii de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înmormântărilor din jurul bisericilor şi mănăstirilor, în 1863.

Prezenţa monedelor uzuale, din bronz şi argint, trimite spre caracterul simplu, obişnuit al colectivităţii dintr-o mahala bucureşteană, care a utilizat necropola în veacurile XVI-XIX.

S-a constatat că mai mult de jumătate dintre monedele descoperite erau perforate. Într-un mormânt a fost descoperită o monedă perforată la care se mai păstra firul cu care aceasta a fost prinsă de deget.

La intrarea în pridvorul bisericii a fost descoperit mormântul unui preot (sec. XVIII) îmbrăcat cu un epitrahil cu o dungă lată, verde, ce marchează laturile şi având o cruce pe mijloc. Peste epitrahil, avea un brâu din mătase, de culoare maro, confecționat dintr-o ţesătură fină.

Un mormânt deosebit este cel al unei femei, descoperit în Pronaos. Defunctei i se păstrează coafura – părul era împletit într-o coadă înfășurată în jurul capului, ca o cunună. A prezentat un inventar funerar bogat, compus dintr-o cruciuliță de aur de 18 karate dar și un inel din bronz.

În Pronaosul bisericii a fost găsită o amenajare formată din patru cărămizi ce proteja un vas de sticlă, datat în secolulal XVI-lea, încadrare cronologică confirmată și de numărul mare de monede din această perioadă descoperite în cimitirul bisericii. Această amenajare poate fi atribuită edificiului de cult anterior bisericii construite de doamna Marica Brâncoveanu în anul 1702.

O altă descoperite interesantă a fost făcută în Altar, unde s-a găsit un ulcior cu două toarte, de mari dimensiuni, din secolulul al XIX-lea, depus ritual.

Mai multe informații despre această biserică dar și despre cercetările arheologice vor fi disponibile odată cu publicarea monografia acestui lăcaș.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.