Blestemul lui Simion

Nu toți care împing un om  în rahat îi fac un rău. Cînd o plănuiesc cu pizmă, uneori  s-ar putea să-i facă un bine.  Așa s-a întîmplat și cu George Simion. După un an politic super-mediocru, s-a trezit împins în groapă și, la urmă, se vede ajutat să urce spre vîrful dealului. De ce zic că „an politic mediocru”? A umplut Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) cu navetiști, cerșitori de putere și impostori, l-a pus pe  nemernicul de popă Terheș pe prima poziție la europarlamentare ca acesta să-l lase cu buzele umflate și să-l înjure imediat după ce a intrat în Parlamentul European. Tot el cu Lulea au lansat momeala cu casele ieftine de care s-a ales numai  bășcălia și praful și au umplut calendarul și listele de candidați cu nefăcute și neaveniți.

Ce să zici de un asemenea parcurs?

-Mulțumește lui Dumnezeu că poți face pluta și nu te scufunzi!

George Simion recuperează din greșeala altora și aproape la nimereală. Cam  la fel cum a ajuns orbul în Brăila, plus o credință nestrămutată că acolo trebuie să fie. Adică la marea intuiție și cu mult noroc.

În zilele în care trebuia să fie „îngropat” de rușine și acuzații, adică dovezi și argumente hotărîtoare pentru votul  din turul întîi, acuzația cu spionajul în favoarea rușilor este pe cale să se întoarcă în favoarea sa. Toți  cei care s-au temut de el și s-au grăbit să-l toace cu acuzația de om al rușilor, de spion al Moscovei  (cînd era dat afară din dezbateri de Adrian Ursu, zis Hrusciov, de Mihai Gâdea cu imnul Rusiei), pentru cîte și mai cîte împotriva României, taman atunci au început  să apară dovezile că personajul nu este o „șarlă de om” și nici un nemernic de Sorge de-al nostru, ci doar un român animat de  sentimente patriotice. La cît  de mult a fost tocat cu acuzațiile de spionaj și de om al rușilor, ar fi trebuit ca ștampila să se tot fixeze și să-i rămînă definitiv în carne. Și uite că nu-i așa, că putem fi victimele unei lucrături, a unei propagande, a unei diversiuni la care, în afară de bietul Șalaru (omul lui  Traian Băsescu din Moldova) au lucrat de zor destui nehaliți din politica românească, moldavă și ucraineană.

Ca în toată lumea, minciuna are  picioare scurte. Socotind că-l înfundă definitiv, cei care l-au atacat au împins lucrurile pînă spre cercetarea lor.  Din ele rezultă că George Simion, zis de ai noștri vorbeți și păreriști, acoperiți și politicieni ca fiind „omul rușilor” nu-i decît un unionist  lăsat cam singur să militeze pe la hotarele de Nord și de Est ale  României.

Ce  înseamnă asta? Multe de tot. Dar una singură merită ținută minte. În zilele noastre, și dacă toată populația zice că ești beat, în loc să te duci să te culci mai bine dai fuga la hotarele strîmbe ale  României și încerci să le aperi.

Nici un român nu poate trece de blestemul că trebuie să țină minte!

Post  scriptum:

Nu știu ce cred unii, dar eu zic că, pentru felul în care au gîndit, au vorbit și s-au purtat cu Simion, și Mihai Gîdea și Adrian Ursu merită măcar un fragment din Imnul Uniunii Sovietice!