Bruxelles: Summit-ul dezbinării vechii Europe

Summit-ul de la Bruxelles a adus cu sine un divorţ istoric, dar aşteptat. Europa va avea două viteze, după ce Marea Britanie a refuzat adoptarea noului pact fiscal al UE. Ungaria, Cehia şi Suedia au refuzat pactul. Perspectiva unei Europe care se poate dezintegra nu este ceea ce şi-au dorit investitorii, însă decizia ultimelor state poate fi modificată după consultarea parlamentelor naţionale, ceea ce va lăsa doar Londra în afara noii Uniuni Europene.

Un gest al Chinei valorează mai mult decât toate acordurile din UE

Cauza care a dus la luarea deciziilor de vineri a fost criza din zona euro, provocată, la rândul ei de vânătoarea lansată pe pieţele financiare împotriva statelor euro îndatorate. Iar pieţele financiare nu sunt interesate de noua arhitectură a UE, ci de cât de bine vor fi alimentate fondurile de salvare a monedei comune. La acest nivel, progresul înregistrat la summit este minor, cu execpţia unei contribuţii a UE cu 200 de miliarde de euro la FMI, dintre care 50 de miliarde de euro vor fi plătite de statele non-euro.

Noul Mecanism European de Stabilitate va începe să lucreze cu şase luni mai devreme decât era prevazut, adică la jumătatea anului 2012, însă a fost respinsă ideea ca acesta să funcţioneze ca o bancă. Neclar a rămas şi dacă Banca Centrală Europeană va putea să piloteze noul Mecanism de Stabilitate, o dată ce BCE este independentă, iar acest statut este ferm susţinut de Germania.

Nu este de mirare că pe fondul acestor neclarităţi, creşterea monedei euro înregistrată vineri nu s-a datorat deciziilor de la Bruxelles, ci deciziei Băncii centrale a Chinei de a crea un vehicul pentru investiţii în valoare de 300 de miliarde de dolari destinat investiţiilor în SUA şi Europa. „Vehiculul creat de China a generat mai multe reacţii pozitive decât orice acorduri de la summitul european”, scrie Reuters. „Rezultatul summit-ului este pozitiv, dar dacă el este văzut ca un stâlp de sprijin pentru euro, pieţele sunt îngrijorate că BCE îşi retrage sprijinul”, spune Michael Sneyd, economist la BNP Paribas, citat de Reuters.

O Uniune şi mai nedemocratică

Pactul la care au ajuns cele 23 de state reprezintă o îndepărtare şi mai mare faţă de cetăţeni. Guvernul economic din care vor face parte liderii acestor state va putea să ia decizii prin intermediul summit-urilor euro care vor avea loc în fiecare lună, fără a avea nevoie de aprobarea Parlamentului European, care riscă să rămână, şi mai mult decât până acum, o instituţie uriaşă cu picioare de lut.

Un acord care să facă pe plac Băncii Centrale Europene

Acordul stabilit la Bruxelles este unul german, însă în care Farnta şi-a impus două principii: Europa cu două viteze şi intreguvernamentalismul, spune Charles Wyplosz, profesor la Institutul universitar de studii internaţionale de la Geneva, într-un interviu pentru Liberation.

Primul obiectiv al summit-ului de la Bruxelles a fost de a face pe plac Băncii Centrale Europene, deoarece ea deţine cheile ieşirii din criza, consideră Wyplosz. „Problema este, ca întotdeauna, că acordului îi lipseşte precizia tehnică. Detaliile sunt importante. Când vom ajunge la detalii, oare toată lumea va fi de acord?”, se întreaba Charles Wyplosz.

„Se va pune rapid în practică efectul de pârghie al Fondului european de stabilitate financiară (FESF), prin intermediul celor două opţiuni concrete convenite de Eurogrup la 29 noiembrie. Salutăm disponibilitatea BCE de acţiona ca agent pentru FESF în cadrul operaţiunilor sale de pe piaţă”, este pasajul din Declaratia sefilor de stat şi de guvern din zona euro care nu are rolul de a linişti pieţele financiare.

Marea Britanie pierde pe toate fronturile

Raţiunile din spatele veto-ului britanic ţin de refuzul introducerii unei taxe pentru tranzacţiile financiare, care, deşi foarte resdusă, ar fi lovit în centrul financiar londonez, coloana vertebrală a economiei britanice. Der Spiegel comentează ca Londra va pierde în plan geostrategic, în relatia cu SUA, din cauza retragerii din noua UE. Washingtonul se folosea până acum de Marea Britanie pentru a influenţa deciziile UE, fapt care nu va mai fi posibil o dată ce britanicii nu vor mai participa la viitoarele summit-uri ale statelor care au adoptat pactul fiscal.

Adio suverantitate

Principalele msuri prin care se renunţă la politica bugetara suverană ţin de rolul instituţiilor europene in dirijarea politicii economice a statelor membre şi sunt cuprinse în Declaratia sefilor de stat şi de guvern din zona euro.

Bugetele generale ale guvernelor trebuie să fie echilibrate sau în surplus; acest principiu se consideră respectat dacă, cu titlul de regulă, deficitul structural anual nu depășește 0,5% din PIB-ul nominal. O astfel de regulă (regula de aur) va fi de asemenea introdusă în sistemele juridice naţionale ale statelor membre la nivel constituţional sau la un nivel echivalent. Această regulă va conţine un mecanism de corecţie automată care se iniţiază în eventualitatea unor devieri. Acesta va fi definit de fiecare stat membru pe baza principiilor propuse de Comisie.

Preşedintele Nicolas Sarkozy a declarat că introducerea în Constituţia Franţei a „regulii de aur” nu se va face înainte de prezidenţialele din 2012. Germania a introdus deja această prevedere constituţională.

S-a decis şi introducerea unor sancţiuni automate împotriva statelor care depăşesc deficitul bugetar de 3%. Măsurile și sancţiunile propuse sau recomandate de către Comisie vor fi adoptate cu excepţia cazului în care o majoritate calificată a statelor membre din zona euro se opune.