România are privilegiul unei așezări geopolitice care îi oferă șansa să conteze: suntem poarta estică a Uniunii Europene, membru NATO cu acces la Marea Neagră, stat cu parteneriat strategic cu Statele Unite. Și totuși, dincolo de aceste atuuri, Bucureștiul pare să doarmă. În timp ce alte capitale negociază, propun și se luptă pentru interesele lor, România se mulțumește să fie spectator.
La Bruxelles, Ursula von der Leyen trasează direcțiile majore, de la politica energetică la cea de apărare, iar Bucureștiul urmează docil, fără să ridice vocea, fără să pună condiții, fără să arate că are o agendă proprie. De la Green Deal la pachetele de sancțiuni, România s-a comportat mai degrabă ca un executant decât ca un actor care își negociază poziția. În relația cu Statele Unite, aceeași pasivitate: ne bazăm pe NATO ca pe un automatism, ne mulțumim cu exerciții militare și cu vizite oficiale, dar nu venim cu inițiative concrete, nu cerem o prezență americană permanentă sporită, nu gândim o strategie comună pe termen lung.
Între timp, Ucraina, aflată în plin război, reușește să semneze acorduri bilaterale de securitate cu Washingtonul, Londra sau Parisul. Kievul nu are luxul să doarmă. Bucureștiul însă trăiește în iluzia că „aliatul strategic” va rămâne mereu la fel de angajat, indiferent de cât de puțin efort depunem noi. Este o greșeală gravă. În geopolitică, nimic nu se menține prin inerție. Cine nu propune, cine nu negociază, cine nu presează, este ignorat.
Clasa politică de la București, preocupată de calcule electorale mărunte și de lupte interne sterile, nu pare capabilă să înțeleagă acest lucru. În loc să construiască o politică externă activă, vizionară și coerentă, preferă să bifeze summituri și fotografii protocolare. Realitatea e simplă: astăzi, în jocurile mari ale Europei, România nu contează. Deciziile vin de la Bruxelles, în special din biroul Ursulei von der Leyen, iar Bucureștiul doar le execută.
Dacă vrem ca România să fie respectată și ascultată, avem nevoie de o schimbare de atitudine. Nu mai e suficient să dormim sub umbrela NATO sau să ne lăsăm purtați de valurile deciziilor de la Bruxelles. Trebuie să avem o strategie proprie, să negociem activ la Washington și la Bruxelles, să cerem mai mult, să oferim mai mult, să fim un actor, nu o simplă anexă. În caz contrar, vom rămâne într-o poziție de subordonare confortabilă altora, periculoasă, într-o lume în care cine nu se implică dispare din ecuație.
România are privilegiul unei așezări geopolitice care îi oferă șansa să conteze: suntem poarta estică a Uniunii Europene, membru NATO cu acces la Marea Neagră, stat cu parteneriat strategic cu Statele Unite.
Ba baieti! Si fete…Regula nr. 1 la traficantii de droguri valabila si ptr diviziile de operatiuni psihologice, maniplare si propaganda ale serviciilor secrete de tip bolsevic cum sunt ale noastre este urmatoarea si o scriu cu majuscule ca sa se bage la cap :
NEVER GET HIGH ON YOUR OWN SUPPLY !
adica
Nu consuma drogurile pe care le vinzi !
Mai pe romaneste Nu te imbata cu apa rece!
Cine v-a zis voua ca sunteti Poarta Estica a UE ? Si de ce ar fi asta ceva important sau bun? Portile sunt primele care sunt sparte cand cineva ataca o incinta!
Terminati cu tampeniile si anticipati evolutia evenimentelor. UE este deja depasita sau obsolete zic americanii. SE VEDE! Nu tre sa fii mare expert(a)! Francezii au ajuns sa vorbeasca romana moldoveneasca si merg in grup cu nemtii si cu cate polonez expirat, tinandu-se de mana ca la gradinita! Voi nu vedeti ca doar Moldova si Georgia ii mai baga in seama p’astia? Deci ganditi-va ce o sa faceti cand va cadea oficial!
Voi deja trebuie sa fiti in alta barca ca daca va prinde cu torpedoul in doua care se separa, o sa cadeti la balta! iar in balta colcaie de lighioane, mai periculoase de cat voi!