Varșovia: Generalul Monteores se întâlni cu begonul de Bagoda încercând să se pună de acord asupra împărţirii lumii iar colonelul Sharun se gândi pentru prima oară că Pitoşkin, unul dintre oamenii lui, i-ar putea fi de folos ca să afle cât mai multe lucruri despre Mandhala. Totalitarienii din Berlin puseră la cale o ambuscadă în care ar fi vrut să-i atragă pe totalitariştii din Cairo iar forţele de ordine din Betola încercară să împrăştie cei zece mii de gunoieri care aveau de gând să dea o lovitură mortală guvernantei naţionale şi să aresteze ofiţerii împăratului Ogawa. Bineînțeles c-ai noștri, ca brazii, s-au luat de gâlci, speriați că împăratul Ogawa o să vină la București să-i scurteze de cap de golani de politicieni ce erau. Sau ce sunt. Încă.
Moscova: Marele scut din Qiatotocoatl deveni obiect de dispută între ambasadorii orientalelor şi occidentalelor iar noi ne cuibărirăm într-un albatros imperial pregătindu-ne să reinterpretăm imperfecţiunea. Zburând pe deasupra muntelui Haman, am zărit-o pe domnişoara Margareta din micul Beauburg giugiulindu-se cu Pitoşkin. Se hârjoneau într-o căpiţă de fân. Nici nu le trecea prin gând că în curând vom secretiza întregul univers plin de universuri. În zare, dincolo de Azego Bazego, se desfăşura dansul norilor din Marsila Molé iar forţele maritime ale vicepreşedintelui Weinberger produceau primele vârtejuri virtuale. Cerul se înroşise şi se auzea bubuitul tunurilor din Kumbra Kumbrali. Ucraina? Siria? Somalia? Nici vorbă de pacea de o mie de ani!
Londra: Domnişoara Margareta îşi trecu degetul printre buze şi îi şopti lui Pitoşkin că ignoranţa şi prostia guvernantei naţionale din Bulbona or să ducă la pierzanie agenţii secreţi şi că minunata artă a spionajului se apropia de sfârşit. Pitoşkin încercă s-o liniştească dar chiar atunci ne zări plutind prin văzduh. O luă la fugă după albatrosul imperial vrând să-l doboare cu pietre. Se lăsă păgubaş pentru că dincolo de stâncile de pe ţărm văzu submarinul galben al lui Abu Kadâr tăind leneş valurile. Lângă tunurile de la prova, vicepreşedintele Weinberger stătea la taclale cu Obin Oba. Care era Macron în travesti. Și dacă Macron ewra Macron, atunci ghicești dumneata cine era vicepreședintele Weinberger?!
Cairo: Savanţii desueţi din Patola, din Beauburg şi din Gugumbe au preamărit tradiţia şi au luat cu asalt întemeierile forţelor de creştere lucrând în dauna lor şi spre binele spiritului conservator. Malagambiştii literari din Pântraşiva, din Kalombra şi Baha au ţinut prelegeri şi conferinţe despre marele nimic năucind masele largi şi vestind o ultimă apocalipsă pentru a fi pe placul augustei oficiale. Astfel că godzilele, extratereștrii, virusurile covidice au devenit realitate în doi timpi și trei mișcări.
Paris: Conspiratorii plini de tenacitate din Quanqo Koqué şi Togai caută în profunzimile enciclopediei formula magică prin care ar putea stăpâni mişcările tectonice şi vorbesc încifrat despre lipsirea de secret, taină şi miracol. Iminenta desecretizare arde formele şi produce evenimente în cascadă punând profeţiile de la Gumaba şi Tefalo în mare dificultate şi bagatelizând acţiunile secretoşilor din Guaribo, din Metembo şi Wole Wa. Dezvăluirea nu este însă decăderea secretului. Războaiele informaţionale ne dezvăluie că evoluţia este a limitei iar organizarea superioară prin catastrofe e a vecinătăţii. Rusia altoiește tot ce prinde, America altoiește tot ce prinde, politicienii noștri, dragii de ei, fură tot ce pot.
Cum priveam cu nerabdare la televiziune sa apara Paul Pepene,primul sportiv roman la JO de la Beijng,la proba 15 km schi fond, ma suna prietenul din comuna Parlita,Teleorman ,sa ma intrebe daca Iohannis,odata cu sosirea,, materialului” american si francez in Romania, mai organizeaza la Agnita,,Carnavalul Lolelor”! L-am intrebat de unde stie el de acest obicei sasesc si mi-a spus ca Tik-Toc-ul e mai al dracului decat Facebook si ca a citit chiar ca Lolele din Agnita au salvat Sibiu. De asemenea mi-a zis ca l-a vazut pe Iohannis pe Tik-Toc si ca era imbracat ca o lola cand a venit la Craiova sa-i sperie pe racanii juveti! ,,Explica-mi domne, ce e lola?” m-am rastiteu. ,,Ba vere, zice, nici eu nu prea stiu.Insa mama imi zicea mereu ca ma imbrac ca o lola,cand purtam pantofi cu talpa groasa,pantaloni evazati si tricou din lana,cu dungi multicolore, tricotat d-o gagica de-a mea din Uda”.
Sunt cam nedumerit,domnule Bufnila!Iar buletinul asta de stiri politice nu-mi explica daca ,,fuga lolelor din Agnita”a mai ramas asa ori daca Iohannis va fugi in Ucraina cand americanii lui Biden vor iesi….pe dincolo de Nistru, tocmai in Republica Moldova! Caci,Varsovia nu-l vrea, Londra nu-l vrea,Cairo nu-l vrea, Parisul nu-l vrea. Sunt convins ca daca ar fugi la Moscova, Putin l-ar face sef peste breaslele tabacarilor,cismarilor,croitorilor,dogarilor si olarilor moscoviti! Am incecat sa-i explic asta si parlitului meu de prieten, insa o tine tare si pe sus ca la Tik-Toc ,, nu s-a anuntat inca nimic despre fuga lui Iohannis”! Sa fiti iubit!
Ha-ha! Dragut… „lolla-palooza” fest … ?
S-ar putea sa nu scape neciufulit un pic macar. Doar daca, de data asta, il ridica nato cu elicopterul, ca tot aud ca e pe liata scurta… : )))
Stiti cine e in poza atasata povestirii? ?
Avesti o imaginatie inepuizabila! Si o satira galesa… ?
CM: Păi sigur că știu că doar eu scriu gulgutele astea! Să fiți iubit!
@Victor Socolovici: Nu sunteți nedumerit,se vede asta de la o poștă! Să fiți iubit!
Însemnări din jurnalul unui nevetist: au intrat trupele americane în tara pe la Poarta Neagra, camuflate de nu le vedeai decât tancurile ruginite, ca să inducă în oroare comandamentul sovietic. Adio trupe rusești. Adio colhoz și borhoz. Pământul va fi în sfârșit redat occidentilor. Merita pentru efortul financiar pe care l-au făcut ca să organizeze aceasta cruciada impotriva comunismului. Abia aștept sa vad neomarxismul corectitudinii politice instalat la sate și orașe. Sa triumfe genul fluid. Cu el putem construi hidrocentrale și trece la economia verde vara și alba iarna. Ma și vad punând în mișcare, adică mutând din loc o turbina ca să produc curent sotiei în sufragerie, ca sa-i luminez viata asa cum i-am luminat-o si pana în trecutul apropiat de cel îndepărtat. Suna frumos. Când a întrat primul general în tara m-am apropiat de el, am dus mana la inima, dar el a zis ca degeaba am inima dacă nu am cap și ca am picioare prea lungi ca mintea din dotare sa mi le pună în acțiune conform standardelor NATO. Am luat-o ca pe o gluma, drept pentru care l-am bătut pe umăr, iar el m-a bătut mar de acum stau in ghips la ATI, cu un tub in gura și doua in alte orificii ale corpului meu steril.
Ambasadorul Americii aflând despre acest incident cu accident mi-a făcut o vizita opinat, adică plina cu idei, și mi-a cerut scuze în numele bunului simt care știe toată presa Occidentala ca ma caracterizează, mai puțin unele publicații de la noi din capitala de nesuflet a tarii pe care nu am nici o onare s-o reprezint în interior și în afara granițelor sale,care îmi imputa sume fabuloase, adică pline cu fabule a la Esculat si Esoc, cei doi mari Corinteni din epoca sclavagismului impus cu forța și acceptat de buna voie de popoarelor care se aflau in arcul de bătaie a Romei Antice și a Greciei de AUR din perioada lui Pericole și Partrocle. L-am asigurat pe ambasador ca dacă scap nevătămat și fără covid din spital o sa-l invit pe general la o cina romantica, fiindcă mie îmi plac bărbații care sunt bărbați și nu amărâți de fluizi care se sperie ziua de găini și noaptea de cocoși, deși cocoși nu umbla noaptea pe întuneric, ci numai ziua pe lumina solara și pe cea artificiala, adică de la bec și de la lumânare sau lampa cu lampas fosforescent. Ambasadorul mi-a mulțumit și mi-a oferit cadou o vesta antiglont din Primul Război Mondial care potrivit specialiștilor în numismatica este foarte valoroasa si pe care dacă as scoate-o în operațiune la licitație online as obține o suma foarte mare, chiar mai mare decât mine. Exista însă șansă, mi-a spus ambasadorul, ca să nu mai apuc sa ridic cecul dacă o schija ar rătăcit în zona care era protejata de vesta. I-am mulțumit ambasadorului, după care am rămas cu un gust amar în gura de la tubul de oxigen cu care eram vanturat în mod artificial și nu natural cum doream eu care sunt ecologist de stânga și verde de primăvară intarzaiata ca și mine.
În spital am cerut sa am o asistenta care a obținut premiul miss covid la concursul național de foto și modele care sa ma binedispună vizual și nu numai, deși aveam ochii tunefiati rău de tot de nu vedeam decât stele și galaxii nedescoperite de nimeni. După 2 săptămâni am început s-o vad. Era deosebit de frumoasa, dar nu m-am putut bucura mult de frumusețea ei fiindcă soția, deosebit de geloasa, a concediat-o și m-a lăsat fără lumina încă 10 zile. Sunt rasavit. Scribul scrie ce vrea. Abia mai dicteze câte un cuvânt bolnav de SIDA și de covid. Am întrat în depresie cu pat cu tot și cu toată instalația aferenta. Depresia nu s-a simțit lezata, ba din contra, căci a avut o contra fenomenala, m-a plasat în lumea lui Faraday sau Freund și m-a supus unei psihanalize din care nu am înțeles decât ca neuronul nu a fost afectat și ca am șanse sa fac terapie de grup infracționat organizat în achiziții de case conspirative. Momentan stau cu ochii agățați de tavan cu o sfoara din canepa pe care mi-a adus-o Citu. Ma gândesc sa evadez in viitor ca să nu-si mai aducă nimeni aminte de mine. Asa stand în prezent, aproape toți ma întreabă dacă mai rezist și dacă nu ar fi cazul sa dau iarba la popa, asa cum se zice în poporul din care nu fac parte. Le spun tuturor: # rezist. Acum trupele Americane ma fac și mai puternic, asa ca pa. Ne vedem după externare. Poate de Ziua Mondiala a Trotinetelor Verzi, zi în care toți spera sa cad fără casca cu fata de bordurile lui Videanu ca sa-i simt inteligenta de marmura alba asurzitoare. S-o creadă ei. O sa ma dau cu trotineta în bazinul de înot. Acolo sigur nu ajung la fund fiindcă sunt mulți alții care au ajuns deja la el și se bucura de toate nurile pe care li le oferă.
@Marius: Frate Marius, lasă-ne frate cu texturile tale. Postează-le în altă parte. Hai că ești haios dar deja obosești poporul. Hai că ne-am prins, ești un scriitor genial, frate, ești cel mai tare din parcare dar evoluția ta e de-acum ridicolă. Fă-ți un blog, candidează la Premiul Nobel pentru Literatură, că nu se supără nimeni. Ia-ți un nume, ceva, mai acătării, evoluează literar și ficțional în reviste de răsunet internațional. Te-am citit dar de-acum ai devenit mai mult decât monocord, bați apa-n piuă și tot sugi din textele bufniliene ca dintr-o suzetă. Păi, frate, eu n-am pus suzeta în curul nici unui scriitor mai răsărit acolo, mă mândresc, zău așa cu numele meu, sunt un scriitor liber. Evoluția ta aici e caricaturală. Ce-ai vrea? Păi dacă ești mai tare-n clanță decât noi, ăștia, mai de la periferie, du-te tată la singurul tău personaj să-ți dea o Medalie Culturnică și Politrucă așa cum i-a dat lu maestro Cărtăresco. Ai devenit necomestibil, să știi. E treaba ta în ce fel vezi tu lucrurile, n-ai decât să te babardești pe unde vrei, cu cine vrei. Tu nu comentezi nimic, cerșești atenție, vrei aplauze, vrei să fii comparat cu unii și cu alții, ești complet leșinat după glorie. Frate, lucrurile astea sunt copilării. Pe mine mă doare-n bască de aceste aspecte. Ficțiunile bufniliene se derulează altfel decât în literatura SF. Ai luat hapul ăsta și l-ai digerat. Du-te frate către alte zări, nu sta arestuit aici și nu mai suge zațul din prozele bufniliene că ai devenit penibil. Să fii iubit.
Ideile, imaginile, simbolurile, strategiile, crizele, companiile, ideologiile, ficţiunile, imaginările, brandurile, mijloacele de comunicare, soldaţii, funcţionarii, stradalii, politicienii, vrăjitorii şi magicienii, feţele bisericeşti, credinţele, culorile, vecinii, scriitorii şi bancherii, oamenii de afaceri şi idealiştii, savanţii nebuni şi savanţii de treabă, şcolarii şi pierde-vară sunt astăzi într-o luptă continuă, pe viaţă şi pe moarte. Războaiele ficţiunilor, credinţelor şi brandurilor se împletesc de minune cu războaiele politice, cu geostrategiile, cu mişcările marilor armate din Era Complexităţii, fie ele armate de clienţi, de consumatori, de soldaţi-sadea, de oameni de afaceri, de politicieni sau de pelerini. Dinamica fenomenelor sociologice în Era Complexităţii este ceva nou, impresionant, pervers şi de neînchipuit.