Călătorie, iarna, în Deltă

Labirint de canale, grinduri, bălți și păduri cu aspect tropical, Delta devine o dată cu primul îngheț o uriașă oglindă strălucitoare și un patinoar imens, ce permite accesul în cele mai tainice unghere ale sale.

Vapoarele care leagă Tulcea de Sulina navighează cu motoarele la turație maximă. Printre sloiurile de gheață care plutesc pe Dunăre și contra vântului care bate dinspre mare cu furie „pasagerul”înaintează cu greu. Cum iarna s-a năpustit peste noi la sfârşitul perioadei ei calendaristice, canalul Sulina este singurul care este încă navigabil. Celelalte două, Chilia și Sf. Gheorghe, sunt de mult înghețate.
Să tot fie câteva ore bune de când am plecat. Din bucătăria improvizată de marinari miroase a ciorbă de pește. Pe punte – nimeni. Vântul tăios oprește repede avântul curioșilor care îndrăznesc să scoată nasul afară. Înăuntru, de-a valma, așteaptă să ajungă la destinație câțiva turiști, majoritatea vânători, lipoveni încărcați cu papornițe și saci cu alimente, butoaie, lăzi etc. Jos, la clasa întâi, domni îmbrăcați la cămașă albă și cucoane în sarafane citesc sau competează integrame. Ei merg “la oraș”, în Sulina.
Prin ferestrele aburite arunc o privire afară. Cât vezi cu ochii, pustiu. Kilometri de Dunăre dreaptă înainte și înapoi. În stânga și în dreapta, printre copacii crescuți pe malurile mâloase se întinde oglinda albă și strălucitoare a ghiolurilor înghețate bocnă. Atât de mlădioasa și pitoreasca imagine de vară a sălciilor, care se reflectă în apa curată, a fost luată de cea a trunchiurilor cu ramuri dezgolite, decupate și lipite apoi pe o oglindă de gheață. Am impresia că intru într-o altă lume și că înaintăm mai degrabă ca într-o călătorie în timp, în acest capăt uitat de țară, decât ca într-o excursie.

Sălbatic și foarte puțin populat, acest tărâm devine, mai ales pe timp de iarnă, cu atât mai ostil turiștilor. Dar în același timp sporește fascinația pe care o are asupra vânătorilor și pescarilor înrăiți, amatorilor de frumos sau pur și simplu curioșilor dornici de aventuri polare, aici, la noi, într-un colț de țară veche. În Deltă, iarna propriu-zisă începe atunci când bucăți de sloiuri încep să se desprindă de maluri și să alunece cu clinchet cristalin pe canale, până la întâlnirea cu valurile învolburate și sărate ale mării. Atunci apa începe „să taie”, peștele se retrage în mâlul și gropile de pe fundul apei sau pe sub scorburile sălciilor seculare și, pradă gerului și viscolului, nimic nu pare să mai miște.

citiți continuarea pe miscareaderezistenta.ro