Canada, Islanda, Armenia: UE își deschide ușa, dar își pierde casa

Canada, cu ochii spre Europa

Premierul canadian a renunțat la negocierile comerciale cu Statele Unite, până de cuurând cel mai apropiat aliat al țării sale. A fost o decizie uluitoare, scrie Euronews.  Carney a denunțat condițiile propuse de Washington drept un „acord prost”, care ar fi restricționat utilizarea limbii franceze în Canada – protejată prin Constituție – precum și capacitatea țării de a încheia acorduri comerciale cu alte state. „Ești în război atunci când ești atacat, iar noi am fost atacați”, a declarat Carney, promițând să riposteze „dolar pentru dolar” împotriva vecinului său.

UE, din Canada până în Islanda

La începutul acestui an, ministrul francez de Externe, Jean-Noël Barrot, a lansat ideea aderării Canedei la UE. „Astăzi, nouă țări sunt oficial candidate la aderarea la UE. Este posibil ca și altele să li se alăture”, a declarat Barrot. „Islanda, în câteva săptămâni sau luni distanță. Și poate, la un moment dat, Canada”, spunea Barrot, in luna martie 2026, potrivit Politico. Pe 29 august, Islanda votează pentru reluarea negocierilor privind aderarea la UE. Un vot „Da” ar relansa negocierile cu Bruxelles-ul.

Pe lângă Islanda, lista statelor candidate la aderare se poate înmulți cu Armenia. Pe 24 august, premierul Nikol Pașinian, le-a declarat parlamentarilor că Armenia va începe pregătirile pentru depunerea unei cereri de aderare la Uniunea Europeană. Este o schimbare geopolitică istorică. Într-un discurs adresat parlamentului și națiunii, Pașinian a spus că Armenia își va decide viitorul printr-un referendum doar după depunerea oficială a cererii de aderare la UE, într-un interval pe care l-a descris drept „în viitorul apropiat”.

Steagul UE ajunge în Caucaz

Din Canada și până în Caucazul de Sud pare să se desfășoare un steag albastru cu steluțe galbene. Însă Articolul 49 din Tratatul UE arată limpede că geografia impune limite extinderii UE. Canada nu poate adera, câtă vreme tratatele nu vor fi modificate. Iar Armenia este membră a Uniunii Economice Eurasiatice dominată de Rusia. Vladimir Putin a dat Erevanului un ultimatum – să aleagă între cele două structuri. Or, Armenia depinde energetic și din punct de vedere al infrastructurii de Rusia. Iar Islanda a mai depus candidatura pentru aderarea la UE, în 2009, dar în 2013 a încetat negocierile, iar doi ani mai târziu guvernul a anunțat că Islanda nu mai trebuie considerată stat candidat.

Ce ar câștiga, de fapt, Canada?

Cât privește Canada, poate intra într-o uniune vamală cu UE, care să depășească apropierea creată prin acordul de liber schimb intrat în vigoare în 2017. Însă, pentru a intra într-o uniune vamală, Canada și-ar ceda o parte din suveranitate. Este lucrul căruia guvernul i s-a opus in timpul actualelor negocieri cu SUA. Ar cumpăra Europa însă mașini, camioane, avioane, produse agricole sau combustibili fosili canadieni, în condițiile politicilor de decarbonizare? Ar cumpăra UE petrol poluant din șisturile bituminoase canadiene, pentru care sunt adaptate doar rafinăriile americane? UE este interesată de mineralele critice, dar le poate cumpăra deja. Canada și UE ar face comerț peste oceane pe care nu au suficiente capacități navale pentru a le proteja. Ambele depind de SUA pentru apărare și tot mai mult pentru AI, ceea ce face strategia lor vulnerabilă și contradictorie.

UE, o destinație mai puțin sigură?

Poate si mai important este ca UE ar trebui sa fie privită cu mai multa prudență de statele candidate sau potențial candidate. În urmă cu doi ani, fostul președinte al BCE, Mario Draghi, lansa un raport comandat de Comisia Europeană. Raportul Dragi avertiza că, dacă UE nu va investi 800 de miliarde de euro anual, pe termen mediu, se va confrunta cu „moarte lentă”. Pan acum, programul ReArm EU (inclusiv cu componenta SAFE) prevede investiții de 800 de miliarde de euro, însă nu anual, ci până în 2030. Și totul în sectorul militar, în logica unui capitalism de stat.

”Declinul nu este inevitabil, dar aceasta este direcția în care ne îndreptăm”

În această luna, Draghi și-a relansat planul de reforme pentru economia UE, prezentat acum doi ani și primit favorabil, dar aplicat foarte puțin. Prin think tankul „Rhine Group”, alături de lideri politici, economici și academici, Draghi vrea să ajute Comisia Europeană și guvernele să transforme propunerile în politici concrete. Avertismentul prezentat de Rhine Group este puternic:

„Europa se află într-o situație mai dificilă decât atunci când a fost publicat raportul privind viitorul competitivității europene… Dacă stagnarea continuă, continentul își va pierde treptat capacitatea de a finanța obligațiile fundamentale ale unui stat modern: apărarea, sănătatea publică, pensiile, educația, investițiile în combaterea schimbărilor climatice și plasele de siguranță pentru cei care își pierd locurile de muncă… Declinul nu este inevitabil, dar aceasta este direcția în care ne îndreptăm dacă nu acționăm urgent”.