Când nesimţirea, misoginismul şi lipsa de bun-simţ se iau de mână

Speram să nu mai văd astfel de apucături atavice, dar nu degeaba se spune că omul cât trăieşte învaţă. Într-un mesaj postat de curând pe blog şi ulterior preluat şi difuzat de numeroase publicaţii, domnul (vorba vine) Dan Negru abordează, într-o manieră cât se poate de stranie şi revoltătoare, un subiect care, din păcate, rămâne o realitate tristă pe plan mondial – violenţa împotriva femeilor. Amestecul de aberaţii misogine şi deplasate din scurtul articol, adunate şi ridicate la putere, mă face să mă întreb dacă autorul s-a născut în societatea contemporană, sau dacă trăieşte undeva în epoca de piatră, perioadă în care, după cum numeroase descoperiri par să indice, locuitorii planetei manifestau mai multă compasiune.

“De azi, cu pijamalele şi bulendrele la vedere şi cu ochii vineţi arătaţi pe toate televiziunile, fătuca cu Billboardul a intrat în rândul celebrităţilor românce”, scrie autorul despre Alexandra Stan, într-o abordare în care misoginismul şi lipsa de bun-simţ se înfrăţesc cu lipsa de respect şi cu sarcasmul. Dacă Dan Negru, o persoană care prin pregătirea şi activitatea profesională în mass-media are, poate mai mult ca numeroase alte persoane, posibilitatea de a se face auzit, de a protesta atunci când observă o nedreptate sau un comportament abuziv, şi de a oferi un exemplu, dar în schimb născoceşte astfel de inepţii, la ce să sperăm pentru cei care încearcă să identifice modele de oameni pentru a-i admira şi pentru a le urma exemplul?

De parcă nu s-a făcut de tot râsul, sau mai bine spus de tot plânsul, eminenţa cenuşie prăfuită de nesimţire a autorului mai fată o altă bazaconie de zile mari: “[…] e necunoscută pentru că aşa şi-a clădit probabil imaginea, departe de televiziunea şi presa din România. Era oarecum intangibilă…”. Domnul Dan Negru nu pare să considere, ca o ipoteză plauzibilă, posibilitatea ca imaginea artistei să nu fie construită doar de ea însăşi, ci să implice contribuţia unor persoane din mass-media care poate nu au fost capabile să o aducă mai aproape de public. Era “intangibilă”? S-ar putea să fie tot o reflecţie a lipsei de profesionalism a unor amatori habarnişti, care mai au ceva de învăţat înainte să realizeze un interviu informativ cu o persoană de calitate. Cu nivelul acesta de profesionalism, chiar dacă Oscarurile s-ar desfăşura sub fereastră domnului Negru, acesta s-ar putea să afirme în continuare că posibilitatea de a intra în legătură cu participanţii este la fel de “intangibilă”. Enormitatea aberaţiilor din articol este amplificată printr-o postare ulterioară, în care autorul afirmă: “P.S- bătaia e blamabilă şi ţine de penal, n-are nicio legătură cu postul ăsta! Eu cred doar că domnişoara Alexandra trebuia altfel să intre pe televizunile româneşti, pe care le-a ocolit mereu, altfel decât în pijama şi cu ochii vineţi!”.

Cert este că, în ciuda numeroaselor idei din meteoritul cu aberaţii, domnul Negru nu pare, prin nici una din ele, să folosească prilejul aceastei ocazii triste pentru a se ridica în mod ferm împotriva violenţei şi pentru a o condamna. În loc să ofere sfaturi care vin la momentul cel mai nepotrivit şi au un conţinut cum nu se putea mai patetic, şi dacă tot optează să îşi aerisească amigdalele, domnul Negru ar putea, în momentul în care vede o persoană “în pijama şi cu ochii vineţi”, să se ridice pentru a condamna abuzurile şi violenţa împotriva femeilor care, din păcate, şi după cum se vede, încă reprezintă un fenomen activ în societatea actuală. În capacitatea profesională a dumnealui, şi cu platforma pe care o are la dispoziţie pentru a se face auzit, aceasta ar fi chiar o obligaţie morală, nu doar o opţiune. Poate dacă mai multe persoane ne-am ridica împreună, pentru a denunţa violenţa şi abuzul fizic, care în ultimii ani au costat chiar numeroase vieţi, inclusiv în România, aceste practici ar deveni mai puţin tolerate şi mai puţin prevalente în societatea care, de fapt, aparţine fiecaruia dintre noi. Prin această atitudine în care combină nesimţirea, misoginismul şi lipsa de bun-simţ pentru a critica şi blama, în momentul cel mai vulnerabil, o persoană abuzată fizic, domnul Negru dă dovadă de o lipsă de respect grosolană şi de o ignoranţa fără margini. Atât ca om, cât şi ca personalitate mass-media, domnului Negru ar trebui să îi fie ruşine pentru această prestaţie lamentabilă. Şi pentru că fiecare acţiune are circumstanţe atenuante, nici situaţia de faţă nu reprezintă o excepţie: Damnant quod non intellegunt.