”După ce a ieșit triumfător din campania sa ”Get Brexit done!”, premierul Boris Johnson anticipează o rupere rapidă de Uniunea Europeană. Dacă Marea Britanie va ieși din UE, avertizează premierul Scoției, Nicola Sturgeon, atunci Scoția se va rupe de Marea Britanie.
Irlanda de Nord, care a votat în 2016 pentru a rămâne în UE, ar putea să o ia pe calea Scoției, lăsând Marea Britanie doar cu ”mica Anglie” și Țara Galilor.
Asta nu se va întâmpla, spune Boris. Guvernul lui nu va permite un al doilea referendum pentru independența Scotiei. Însă Partidul Național Scoțian a câștigat la alegeri 48 din cele 59 de mandate ale Scoției în Camera Comunelor, iar Sturgeon spune că asta îi oferă partidului un mandat pentru un nou vot de secesiune: ”Dacă (Boris) crede… că a spune nu în această chestiune înseamnă finalul, atunci va afla că a gândit total greșit. Nu poți să menții Scoția în uniune fără acceptul ei”.
Sturgeon are dreptate. Dacă majoritatea scoțienilor vor secesiunea, cum va putea Marea Britanie să le refuze la infinit dreptul la autodeterminare?
Oare Scoția va deveni pentru Marea Britanie ceea ce Catalunia este pentru Spania?
Unde se va încheia acest fenomen, această continuă destrămare a vechilor state și această proliferare a noilor țări, acest secesionism epidemic?”, scrie jurnalistul Pat Buchanan pe blogul său.
”Cea mai recentă explozie a noilor state a început în urmă cu trei decenii, când 15 foste republici sovietice au devenit state independente. Imediat, unele din cele 15 state au început să se destrame la rândul lor.
Transnistria s-a rupt de Moldova. Osetia de Sud și Abhazia s-au rupt de Georgia. Cecenia a încercat să se rupă de Rusia, însă a fost zdrobită. Începând din 2015, Donbasul încearcă să se rupă de Ucraina.
Când s-a prăbușit Iugoslavia lui Tito, s-au desprins șase ”națiuni”.
Când a inceput secesionismul? Americanii l-au început.
Prima mare cauză a secesiunii a fost războiul de indepedență, când 13 colonii americane și-au declarat și și-au câștigat independența față de Imperiul britanic. Astăzi se spune solemn că Revoluția americană a fost despre idei precum egalitatea oamenilor. Însă autorul Declarației de Independență nu credea în egalitate. Jefferson era un proprietar de plantații din Virginia, iar pe unii dintre sclavi i-a luat cu el la Philadelphia. În Declarația de Independență, el îi descria pe americanii nativi drept ”sălbatici indieni cruzi”. Britanicii erau numiți ”frați” cu care avem ”legături de rudenie” însă care au fost ”surzi la vocea consangvinității”.
Înainte de ratificarea Constituției, John Jay vorbea despre elementele care au format națiunea americană – ”o țară legată de un popor unit … cu aceiași strămoși, vorbind aceeași limbă, având aceeași religie, asemănători în obiceiuri și tradiții”.
O a doua mișcare secesionistă, șase decenii mai târziu, a dus la crearea unei a doua națiuni americane. Texanii conduși de Sam Houston s-au revoltat și au rupt această provincie mare de tânara ei țară mamă – Mexicul.
A treia mișcare secesionistă a unit 11 state americane care au încercat să creeze o confederație în afara Uniunii, așa cum generația revoluționară a creat o nouă țară în afara Marii Britanii.
În secolul 19, secesioniștii din America Latină au creat mai multe state prin ruperea din imperiile spaniol și portughez, după modelul americanilor de la 1776.
După 1945, coloniile imperiilor britanic, francez, portughez și belgian au recurs la secesiune și au creat un val de noi națiuni a căror trăsătura comună părea să fie că primesc ajutor străin și au locuri în Adunarea Generală ONU.
Chiar dacă ecesionismul va dispărea, trebuie să vedem care sunt cauzele lui.
Secesionismul își are originea în primul rând în identitatea națională – etnie, religie, rasă, limbă, cultură și în ”corzile mistice ale memoriei” – despre care John Jay spunea că îi unesc pe americani și îi separă de ”frații” britanici.
Aceste chestiuni legate de identitate se pare că se afirmă tot mai mult în Caucaz, Orientuil Mijlociu, Africa și Asia de Sud. Kurzii și palestinienii, cei din Belucistan și mulți alții caută să-și formeze propriul stat. Secesiunea Taiwanului nu este recunoscută de China. Secesiunea Donbasului rusofon nu este recunoscută de Ucraina înarmată de SUA și nici de americani.
Cu cât mai mulți oameni se identifica în funcție de ceea ce sunt și ceea ce nu sunt, cu atât secesiunile vor continua. Nu este vorba despre lucruri neimportante. În 1939, problema jurisdicției asupra a 300.000 de germani care locuiau în orașul Danzig controlat de polonezi a dus la cel mai mare război din istoria lumii. Pacea din secolul 21 ar putea depinde de capacitatea noastră de a reglementa cât de cât aceste pusee secesioniste inexorabile.
În iunie 1945, ONU avea 50 de state membre. La începutul anului 2020 va avea 193. În decembrie 2019, Boungainville, câteva insule din Papua Noua Guinee, în Pacificul de Sud, a votat în proporție de 98% pentru a deveni cea mai tânără națiune din lume, la un referendum pentru independență. Papua Noua Guinee și-a obținut independența față de Australia când Gerald Ford era președinte in SUA.
Și viața merge mai departe.”
Secesionismul ar trebui sa loveasca in primul rand Rusia, care tine captive zeci de popoare (republici ale federatiei) care nu au nici o legatura de sange cu rusii care le franeaza lor dezvoltarea economica sociala. Apoi cred ca pentru o vreme lucrurile s-ar linisti.
Premierul Scotiei bate campii si altii asemenea.O rupere a Scotiei,cu cei 5 milioane de locuitori ai sai,de Anglia,care,cu cei 60 de milioane de locuitori,este o piata uriasa de care depinde enorm economia scotienilor,ii duce pe acestia cu economia lor direct in Evul Mediu atunci cand englezii le vor pune granitza si taxe vamale.Asemanator si cu Irlanda de Nord,cu cei 2 milioane de locuitori,si cu Republica Irlanda,cu cei 4,5 milioane de locuitori, care isi au desfacerile de produse majoritar pe uriasa si bogata piatza engleza.Iar pe directia UE,unde este piata mult prea plina de Germania si Franta,plus transport in plus,nu cred ca mai pupa ei nici pe sfert din ce au ei acum acces usor si profit ca in Anglia.
Nu va faceti griji, planul este deha stabilit! In cel mult 3-4 ani va fi vraiste pe glob. Scapa cine poate!
Casa Regala,Rugina Angliei si oamenii politici din UK, sunt de o ipocrizie extrema!Dupa secole de trecut prin sabie,nu vor permite nici Scotiei,nici Irlandei de Nord, nici o secesiune!
Va mai spun o chestie,conservatorii au obtinut doar 270.000 de voturi in plus fata de alegerile precedente,dar au castigat 50 de locuri in plus in Parlament!Democratie?(13,966.000 in 2019 fata de 13.700.000 in 2017)
Anglia, cu sau fără Scotia, fuge prima din Uniunea Sovietica Europeana, și bine face ! Un om care iubește libertatea și pricepe cum functioneaza UE, nu are cum sa-si doreasca sa faca parte din ea.
@Cristian V. Asa e, englezii stiu bine cum functioneaza si cum isi dirijeaza a lor Commonwelth si nu vor sa o dea, ca subordonati ue, germaniei. Spre deosebire de Franta,UK, Rusia, Spania, Portugalia, Olanda,Belgia, Germania nu a avut un mare imperiu colonial dar de peste trei decenii se straduieste sa si-l creeze in teritoriile de la estul granitelor sale pana la granitele Rusiei lui Petru cel mare, negociind doar cu Moscova. In acest scop utilizeaza o doctrina Monroe cu acapararea resurselor naturale din acest hinterland pentru apararea grossenpumpenwekurilor sale. Razboiul Germaniei cu China pt pietele de desfacere a inceput inaintea celui US vs. China. In Romania berlinul l-a impus conducator pe liderul FDGR – URMASUL DECLARAT AL NAZISTULUI GEG, ca sa fie si sa ne fie clar ! Marele istoric prof. Ioan Scurtu a demonstrat asta si a fost lovit fiind victima acestui grup condus de la Berlin, grup pentru care Bucurestiul e corect mentionat, pe google, in Wallachia !.Romania e tinuta in captivitatea ue-germaniei si nu e lasata sa-i placa libertatea.