Capatos: „Rahaturile pe care le-am făcut în emisiune nu m-au stropit aşa de rău”

Într-un interviu pentru revista Ciao, Dan Capatos vorbeşte cu onestitate despre faptele sale la „Un show păcătos”: de ce nu-l deranjează când invitaţii săi mint de îngheaţă apele, cum s-a simţit penibil şi folosit în unele din emisiunile sale, despre cum a folosit-o el pe Nikita să arate nivelul sub piciorul broaştei al presei româneşti sau cum îşi construieşte Botezatu ratingul cu poveşti din ce în ce mai colosale.

Ai avut invitaţi impertinenţi, deplasaţi, care te-au călcat pe nervi?

Îmi iau măsuri de siguranţă şi abordez emisiunea în aşa fel, încât niciun invitat să nu mi se pară impertinent, chiar dacă este, şi să nu mă calce pe nervi. Nu intru în platou inchizitor, nu mă implic să aflu adevărul. Lumea vrea să vadă şi să audă poveşti, aşa că eu le livrez poveşti, chiar dacă simt că invitatul mă minte. Şi mai ştiu că telespectatorului, în general, îi place să fie minţit. Gândeşte-te la cele patru milioane de episoade Elodia, în care, în fiecare seară, oamenii erau minţiţi. Şi, cu toate astea, oamenii se uitau. Bineînţeles că pe termen lung nu faci nicio treabă cu minciuna, dovadă că OTV-ul e în găelată acum. Dar, în principiu, nu mă implic. Asta a fost şi diferenţa, pe care au sesizat-o şi telespectatorii, a abordărilor mele faţă de cele ale lui Mădălin, când era la Antenă. El era foarte apăsat. Încerca să dezbată să afle adevărul, să analizeze dacă Roxi Manelista a avut o implicare cu Fernando de la Caransebeş când, de fapt, personajele nu te lasă să abordezi o discuţie serioasă. N-am avut inconştienţa să declar că fac vreo emisiune de cultură de simţire, de profunzime. E o emisiune tabloid, care trebuie luată ca atare, în care îmi propun să destresez oamenii. Şi, slavăDomnului, am un public care a înţeles exact care e intenţia emisiunii. Iar atitudinea mea este una lejeră cum e şi firesc. Ce să fac? Să mă iau la ceartă cu blondele lui Irinel când se chinuie să-mi explice cât de greu le-a fost să-l filmeze pe Irinel, când ăla îşi belea ochii în camera lor de filmat?

Nu te deranjează când eşti minţit?

Nu mă deranjează câtuşi de puţin când sunt minţit, pentru că ştiu că lumea identifică şi înţelege adevărul. Merg cu încredere, 100%, pe flerul oamenilor. Nu mă implic, ci doar prezint lucrurile şi îi las pe invitaţi să se desfăşoare. În principiu, las senzaţia că sunt de partea invitatului pentru a-l face să se deschidă şi să demaşte ce gândeşte. Îl întărât, îi încuviinţez afirmaţiile, îl aprob şi nu mă implic. Dar nu vreau să se înţeleagă că toţi invitaţii sunt penibili, pentru că foarte multe personaje sunt extrem de inteligente şi cu caracter frumos.

Ai reuşit performanţa de a te simţi penibil în propria emisiune?

Da, m-am simţit şi penibil, şi folosit, în toate emisiunile cu Nikita, dar ştiam că lumea agreează şi atunci livram ce dorea lumea să vadă. În majoritatea emisiunilor cu Nikita m-am simţit penibil, pentru că nivelul discuţiei era îngrozitor de jos. Dacă tot ce se întâmpla acolo se numea discuţie, atunci nivelul ei era sub metroul care trece pe sub Dâmboviţa. Folosit m-am simţit în câteva scandaluri inventate de Irinel. Ce vrei, maestre? Să-ţi baţi joc de presă? Foarte bine, dar de ce pe viaţa ta? Te gândeşti la ce o să suporte copila ta, peste câţiva ani? Când eşti părinte, te gândeşti întâi de toate dacă acţiunile tale se repercutează asupra copilului. Mie mi-e groază de anii de şcoală de grădiniţă ai băiatului meu, care se va naşte în februarie, când vor începe colegii lui să facă mişto: „Ştii, bă, ce făcea tac’tu? A pus-o pe Nikita în coşciug! Hăăă”? Dumnezeu cu mila câte mi se vor mai reproşa, lucruri pe care el, săracul, le va duce în spinare fără să aibă nici o vină. Că aşa se întâmplă în ţara asta.

Există şi personaje pe care, deşi le apreciezi, nu scot rating?

Sigur că da, aşa cum există şi personaje care îmi plac teribil şi care refuză să vină în emisiune din cauza profilului acesteia. Ceea ce mă oftică pentru că ştiu cum sunt eu. Din fericire, lumea nu m-a lipit de profilul emisiunii. Reuşesc să mă detaşez. „El e mişto, dar face o emisiune… ciudată.
Nu-mi amintesc ca vreuna dintre cunoştinţele mele să-mi spună că se duce la „Un show păcătos”, ci „La Capatos”. Toate rahaturile pe care le-am făcut în emisiune şi pe care mi le asum nu m-au stropit aşa de rău. Am ştiut să orientez ventilatorul către alţii. Nu sunt asimilat cu conţinutul show-lui.

Interviul integral îl găsiţi aici.