Captivi la Traian Băsescu

Ne place, nu ne place, ne domină! Spune o glumă!Devine naţională. Scapă o prostie. O sucim pe toate feţele, de dimineaţa până seara. Nu mai este loc nici de buletinul meteo. Propune o idee. Ceva pe măsura felului său de a gândi. Şi a culturii sale. Şi a experienţei de viaţă. Maşinăria politică se supune şi se chinuie icnind s-o ducă la îndeplinire. Mai există între servitori şi devotaţi cineva care ezită? Îl zdrobeşte echipa sau el găseşte o formulă pentru a-l elimina. Cu un grad de aproximaţie, aberaţia se traduce în lege, în măsură organizatorică sau în promovare spectaculoasă. Rezultatul? Nimic. Sau o tragedie! Ei, şi? Oricum nu contează pentru că nimeni nu se mai poate întoarce la început. Nici o reacţie de control nu mai ajunge la Cotroceni. Toate se opresc la uşa cabinetului său. Şi demonstraţiiile care să demonteze minciunile, şi adevărurile care să oblige la corijarea deciziei. Mergem mai departe cu strâmbătatea. Devine parte din viaţa noastră. Trăim cu ea ca şi cu un os mort care ne încurcă mereu. După câteva săptămâni ne apucă disperarea şi începem să strigăm ce se întâmplă cu noi? Încotro ne ducem?Repede se întoarce iar pe micul ecran. Ne spune alte poveşti. Că Geoană ascunde multă mizerie în spatele său, că Victor Ponta minte, că Monica Iacob-Ridzi, deşi mămică şi bolnavă, trebuie lăsată de parlamentari să ajungă în instanţă. Că anul viitor va fi bine, că oamenii au început să-l înţeleagă că nu le vrea răul şi sărăcia. Poate cineva să nege adevărul spuselor sale? Poveşti dintr-o nouă poveste pe care am ascultat-o numai ochi şi urechi şi pe care ne-am năpustit toţi ca păsările flămânde. O fi adevărat?Minte sau spune adevărul? E băut şi se joacă mereu în imaginarul său greu de definit? Cine poate răspunde fără riscul de a greşi? Sună palpitant, interesant şi comic şi într-un fel, şi într-altul. Mai cugetăm câteva zile. Între timp, el are grijă să se întâmple altceva. Uităm şi de binele de anul viitor, şi de Monica Ridzi, şi de Ponta, şi de Geoană. Ne copleşeşte altă poveste. Nu mai avem răgaz să discutăm nici despre sănătate, nici despre epidemii, nici despre vulnerabilităţi la adresa siguranţei naţionale. Ne încingem în alte discuţii şi certuri pe marginea noilor sale povestioare. Parcă am fi pe un petrolier enorm, pus pe pilot automat, cu toată lumea captivată de istorioarele nebune ale comandantului. Şi nimeni nu mai sare să evite coliziunea cu o banchiză!

Cum dracu’ toate judecăţile sale, deşi unele sunt corecte, ne paralizează pe toţi şi mereu se termină într-un stol de iluzii?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.