Tărăşenia de la Cluj devine un megascandal. Un domn declara cu aroganţă că nu se scoală din pat pentru numai 50.000 de euro ! In altă conversaţie se vorbeste despre cei 10% comision obligatoriu din orice sumă. Tipii de la Bucureşti au valorile lor! Adică au un un preţ, un box-office, aranajamentul costă. Toată lumea trebuie să cîştige în această caracatiţă. Se vorbeste şi de fifty- fitfy! Tare !
Cei cercetaţi de DNA sunt din zona guvernamentală şi mînuie miliarde de euro. E vorba inclusiv de fondul de rezerva al primului ministru care cf legii trebuie folosit în situaţii de urgenţă, calamităţi de ex. Uite că urgenţă înseamna şi un amic politic, un complice care trebuie să încaseze. Cine este NR 1, pomenit în aceste transcrieri ? Se fac speculaţíi. E Boc, cel sărac şi cinstit ? Greu de spus acum. Cert, nivelul corupţiei a ajuns astronomic. Se vintură sume de neimaginat într-o ţară atât de săracă. Dacă afacerea asta detona în timpul campaniei electorale, PDL nu intră în Parlament.
După ce Traian Băsescu a pretins că se bate cu corupţia din 2004 şi a cîştigat şi nişte alegeri pe tema asta, vedem acum ca “sistemul ticăloşit “pe care îl combate prosperă chiar sub oblăduirea sa. Foloseşte un limbaj dublu. Oamenii lui fură de sting. E vorba de sume imposibil de evaluat azi. Un milion pentru aceşti dni şi dne nu înseamnă nimic. S-au hotărît să se îmbogăţească, nu să servească binele public – şi o fac cu mare lăcomie. Schema după care funcţiona caracatiţa este simplă. Se dădea cuiva un contract cu statul prin incredinţare directă sau o licitaţie trucată. Pentru asta trebuiau atrase fonduri de la Bucureşti. Omul de afaceri, intermediarul cu relaţii sus, dădea o parte din suma celui care i-a aranjat treaba. Şi el la rîndul lui pasa grangurilor din capitală o parte din suma, să zicem 10%. Sistemul se numeşte în jargon “para-ndărăt”. Cuvîntul vine din barbut şi înseamnă exact asta – o parte din suma cîştigată se întoarce la cel cara a finanţat masa.
Superşpaga în aceste cazuri este de ordinul milioanelor. Clanul de Cluj avind mulţi oameni la vîrf în Bucureşti a devenit dominant şi s-a pus pe afaceri în stil mare. Să pui cîţiva km de asfalt pe şosea, să repari şcoli şi spitale, să furnizezi bunuri şi servicii primăriilor din judeţ sau unui minister nu se acordă pe gratis. Fifty-fifty! Se înţelege de ce nu avem autostrăzi, de ce nu sunt bani la sănătate şi învăţămînt. Pentru că sume colosale se scurg spre mafia politico-financiară.
Problema cea mai mare este că personajele implicate în afacere sunt de rang înalt. Corupţia a pătruns pină sus. E o corupţie de sistem, nu sunt acte izolate şi intimplătoare. Nimic nu mişcă în reţea dacă nu ai complicităţi la nivel înalt. Pragul critic al plicului cu cîteva mii de euro a fost depăşit. Fenomenul corupţiei se află în altă fază istorică. Acum se fură cu conturile, cu băncile. Citeva intrebări aşteaptă răspuns. De ce acum? De ce Apostu a fost arestat şi nu alt primar, pentru că Băsescu a zis într-un interviu televizat că mai sunt şi alţii vizaţi. Băsescu vrea sa demonteze grupul de la Cluj prea puternic în PDL ? E un război între clanuri mafiote pe care Băsescu îl arbitrează ? Băsescu a spus că ştia de şase luni şi că ştia şi Boc. Boc zice că nu ştia nimic…Surtcircuit ! Se vrea schimbarea lui Boc ? Nu era nevoie de montajul ăsta. Boc demisionează pe loc cînd ii cere Băsescu. Atunci? Cîteva răspunsuri vor apărea în zilele care vin. Altele deloc, niciodată.