„Testarea în Poliția Română și alte instituții similare nu vizează neapărat evaluarea clinică“, se arată într-un comunicat al Asociației Psihologilor din România (APR). Membrii acesteia vin cu o serie de precuzări privind tipologia, scopul și capacitatea de măsurare a testelor psihologice, în contextul dezbaterii generate de cazul polițistului pedofil arestat.
„Testele psihologice sunt instrumente profesionale cu mare validitate. Testul psihologic este contribuția majoră avută de psihologie la repertoriul metodologic al științelor. Testele psihologice serioase, validate științific, sunt instrumente profesionale fine și puternice, ale căror rezultate pot fi tratate cu foarte mare încredere. În România există multe astfel de teste, adaptate cultural, etalonate riguros și cu dovezi de validitate excelente, care pot fi utilizate cu încredere în decizii importante“, se arată în comunicat.
Teste vechi din lipsă de bani
Nu toate testele sunt la fel de bune și de precise, spun psihologii, precizând că în lume există zeci de mii de astfel de instrumente, pentru măsurarea unor trăsături psihologice diverse. „Pentru fiecare caracteristică psihologică există zeci sau uneori sute de teste și nu toate sunt deopotrivă de valide. Testele recunoscute de comunitatea științifică drept „standarde de aur” în evaluare sunt foarte puține, fiind de regulă recomandate pentru cazuri cu un impact potențial major.
Este cunoscut faptul că multe din instituțiile statului român nu utilizează întotdeauna teste standarde de aur din constrângeri bugetare. Aceste instrumente sunt protejate de drepturi de proprietate intelectuală și presupun o plată către autori sau deținătorii de licență pentru orice utilizare a testului. La fel ca în multe alte domenii de funcționare în care se confruntă cu presiuni bugetare, și acesta este un domeniu în care unele din instituțiile statului român nu pot accesa servicii de top. Atunci când utilizează totuși astfel de teste performante, de obicei le rezervă pentru cazuri foarte serioase iar nu pentru testarea periodică a angajaților.
„Este incorect să fie trași la răspundere psihologii“
Psihologii care deservesc nevoile de evaluare psihologică ale Poliției Române și ale altor instituții similare sunt profesioniști. Suntem convinși de pregătirea profesională adecvată a colegilor noștri psihologi care activează în diversele instituții ale statului. Într-adevăr, cel mai bun test nu este decât atât de bun pe cât este de bun psihologul care îl utilizează. În același timp, fără instrumente profesioniste, calitatea profesională a psihologului nu se poate manifesta. Punerea la dispoziție a instrumentelor adecvate este o responsabilitate a instituției și este incorect ca psihologii să fie trași la răspundere pentru o constrângere care le este externă. De aceea, chiar dacă aceste instituții au de multe ori specialiști excelenți în testare și evaluare psihologică, așa cum este și cazul Poliției Române, capacitatea acestora de acțiune poate fi limitată prin lipsa de acces la instrumente performante, exact așa cum un chirurg foarte bun nu poate opera cu succes fără instrumentarul adecvat.“
„Psihologii nu pot evalua decât ceea ce li se cere“
Psihologii spun că „un proces de evaluare psihologică este întotdeauna eficient doar pentru obiectivele pentru care a fost gândit. În multe instituții, procesul de evaluare psihologică este gândit pentru a evalua potrivirea cu postul, iar testele evaluează de exemplu dacă persoana evaluată are aptitudini dezvoltate la nivelul dorit de angajator. Dacă procesul de evaluare nu vizează obiective din domeniul afecțiunilor mintale, este clar că acestea nu vor fi detectate. Iar obiectivele de evaluare sunt stabilite mai degrabă de decidenții strategici și nu de psihologi. Psihologia are capacitatea de a contribui major la îndeplinirea obiectivelor strategice ale decidenților, dar psihologii nu pot evalua decât ceea ce li se cere. Întrebarea care ar trebui pusă în acest caz și în altele similare ține așadar de gradul în care ne dorim o evaluare a sănătății mintale, dincolo de o evaluare a potrivirii cu postul, pentru angajații Poliției Române și a altor instituții similare.“
În România singurul lucru corect este să iei bani pentru activități formale. Cei care sunt plătiți nu au niciodată nici o vină sau răspundere. Nici psihologul, nici șeful direct, nici serviciul resurse umane, nici medicul de întreprindere ca sigur și de acesta are poliția, nici șeful poliției nimeni, nimeni nu este corect să fie tras la răspundere. Vinovați sunt părinții care mergând la muncă, din a căror rețineri cei nevinovați iau salarii de șapte- zece ori mai mari ca părinții, fiindcă nu-și supravegheză copii când merg și vin de la școală. Încep să dau treptate americanilor, unde democrația a înflorit fiindcă fiecare are acasă o armă.