Casele de schimb valutar din Irak şi Siria – metodă de îmbogăţire şi finanţare a terorismului

Odată ce Rusia a început să se implice militar în Siria, Washingtonul a trebuit să recurgă la decizii care să demonstreze cel puţin electoratului că depune eforturi consistente în lupta împotriva grupării Statul Islamic. Ascensiunea şiiţilor în Orientul Mijlociu şi şansele tot mai reduse ca SUA să impună la Damasc un regim loial şi alianţele tot mai bizare dintre saudiţi şi qatarioţi şi o serie de miliţii sunnite ce luptă pe frontul sirian au făcut necesară o regândire a strategiei americane.

Un element al acestei strategii revizuite este prezentat de The Wall Street Journal – Washingtonul a început să ia masuri pentru ca dolarii cash să nu mai ajungă în mână jihadiştilor din gruparea Statul Islamic.

“Aşa cum liderii militari se tem ca armele americane să nu intre în mâinile inamicilor, la fel se tem oficialii din lumea finanţelor federale de începerea unei vânători de dolari cash care să fie folosiţi de către inamicii SUA”, scrie The Wall Street Journal. Cotidainul mai scrie că Statul Islamic controlează circa o treime din teritoriul Irakului, inclusiv orasul Mosul, al doilea cel mai mare din ţară, că Statul Islamic colectează taxe, vinde petrol şi astfel reuşeşte să finateze acţiunile militare.

The Wall Street Journal scris că în decembrie 2014 o serie de oficiali din Departamentul Trezoreriei şi de la Federal Reserve s-au întâlnit în secret cu oficiali irakieni, într-un hotel din Istanbul. Americanii erau îngrijoraţi de volumul mare de dolari cash din Irak şi de nebuloasa din jurul acestor bani şi al destinatarilor finali.

După înlăturarea regimului lui Saddam Hussein, dolarul a devin practic moneda oficială a Irakului. Când guvernul are nevoie de bani, aceştia sunt scosi din contul Irakului la Federal Reserve din SUA, cont finanţat de marile rezerve de petrol. Banii sunt transportaţi apoi în Irak. În 2014, Federal Reserve Bank din New York a transferat în Irak 13,66 miliarde de dolari, faţă de 3,85 miliarde dolari din 2012, scrie The Wall Street Journal.

În Irak, dolarii sunt distribuiţi astfel. Bancnotele de 100 de dolari sunt trimise în Irak pe calea aerului, iar în Bagdad sunt depozitate la banca centrală. De aici, banii sunt preluaţi de casele de schimb irakiene (circa 2.000) care plătesc pentru dolari cu dinari irakieni, în cadrul unor licitaţii.

The Wall Street Jornal scria că oficialii americani cred că o parte din aceste case de schimb au legătură cu Statul Islamic.

Autorităţile de la Washington şi Bagdad nu au reuşit să demostreze dacă aceşti bani ajung să finanţeze Statul Islamic, în schimb au constatat că milioane de dolari s-au scurs din Irak către banci din Iran care erau supuse sancţiunilor internaţionale. Şi într-un caz, şi în celălalt, Federal Reserve nu reuşeşte să respecte condiţia imperioasă ca banii americani să nu ajungă în mâinile inamicului.

The Wall Street Journal mai scrie că unele dintre cele mai active case de schimb valutar sunt cele din zona Kirkuk, controlată de kurzi, dar aflată foarte aproape de linia frontului. Se presupune că milioane de dolari se scurg de aici către Statul Islamic. Trupele kurde sunt aliate ale SUA în lupta împotriva Statului Islamic şi sunt eficiente pe câmpul de luptă, însă nu este exclus ca valutiştii kurzi să joace la ambele capete, având în vedere că sumele mari tranzacţionate îi pot îmbogăţi extrem de repede, chiar în mijlocul unui conflict.

Ce decizii au luat SUA? Au cerut iraklienilor să întrerupă afacerile cu băncile iraniene şi au avertizat că nu vor mai trimite cash în Irak până la lămurirea nebuloasei din jurul dolarilor. Efectul a fost o fluctuaţie puternica a cursului dinarului irakian, o spaimă generală în randul irakienilor şi o presiune uriaşă pusa pe un guvern condus de Haider al-Abadi şi aşa lipsit de o susţinere adevărată din partea forţelor politice şiite.

Aşadar, decizia SUA de a reduce sursele de finanţare ale jihadiştilor a lovit în primul rând în guvernul irakian, cel care ar trebui să fie de fapt ajutat să scape de jihadişti. În al doilea rând, preocuparea şi mai mare par a fi băncile iraniene, în condiţiile în care Iranul este un aliat de facto al SUA în lupta împotriva Statului Islamic. Nu în ultimul rând, strategia împotriva finanţării jihadiştilor ridică câteva semne de întrebare, atât timp cât Pentagonul a iniţiat un program (recent abandonat) de 500 de milioane de dolari pentru antrenarea unor rebeli în Siria, pentru ca ulterior să le piarda urma, aşa cum a fost pierdută şi urma armalor paraşutate în speranţa că vor intra în mâinile unor grupări aliate.

Din strategia de reducere a surselor de finanţare ale Statului Islamic lipsesc, cel puţin din cele relatate de Wall Street Journa, măsuri concrete de limitare a finanţării venite din Arabia Saudită, Qatar, Turcia. Turcia, ţara în care se spune că a avut loc întâlnirea secretă, este un aliat al SUA în NATO, dar în egală măsura este şi una dintre porţile prin care iese petrolul din Irak şi Siria şi intră dolarii de care au nevoie jihadiştii.