Maia Sandu a pierdut alegerile în Republica Moldova și le-a cîștigat în diaspora. Un comitet al Divinității, cu birouri la Bruxelles, Washington și București, a înclinat balanța în favoarea ei.

 

Iar acolo unde balanța s-a încăpățînat să-l prefere pe Stoianoglo, e de presupus că i s-a forțat talgerul. În spatele acestui triumf pro-european rămîne, însă, rînjetul Moscovei, care a cîștigat războiul de infanterie. Pe teritoriul Moldovei, Rusia a învins. Stoianoglo a luat peste 51% din voturi, iar vechea Basarabie, cu tot amestecul de lacrimi și de voievozi, cu toată umbra lui Ștefan cel Mare și Sfînt, a rămas în gheara politică a lui Putin.

Victoria Maiei Sandu nu e atît rezultatul democrației, cît al efortului occidental de a păstra în portofoliul european, în al doisprezecelea ceas, un stat fragil, în care FSB își clădește cu hărnicie avanposturi politice și operaționale. Poate pentru prima dată serviciile noastre secrete au făcut ceva bun în ordinea politică, muncind alături de alegători. Experiența lor în morți și numărat, priceperea la relee online și la mobilizat diaspore poate fi aplaudată. După cum s-a văzut, diaspora a devenit un instrument electoral decisiv, un alibi pentru renumărarea convenabilă a voturilor și, în final, pentru victorie. Să ne bucurăm de această demonstrație a mîinii invizibile, dar nu prea mult, căci ne pasc și pe noi alegeri prezidențiale în trei săptămîni.

În 2025 sînt alegeri parlamentare în Moldova, iar acolo contribuția diasporei e limitată. Pro-rușii au șanse bune să ia guvernarea și să tragă Moldova înapoi, în ceaunul unde fierbe haosul rusesc. Rușii știu să destabilizeze statul, știu să manipuleze populația, știu să facă praf soclul Maiei Sandu, dacă sînt lăsați.

În Moldova nu există, așadar, decît o soluție: injecția cu bani. Vorbele, democrația, libertatea, statul de drept nu spun nimic unei generații rusificate genetic, clădite pe memoria unui URSS sever, dar ocrotitor. Discursul pro-european nu atinge inima bunicului, obișnuită cu colhozul, și nici pe a nepotului plecat în Germania cu pașaport european, eliberat la București (abia 20% din moldovenii care trăiesc în România s-au prezentat la vot). Moldova are profil de țară abandonată, fiindcă prăpastia dintre vorbe și îngrozitoarea realitate nu e acoperită cu bani.

Nu 20 de milioane de euro plătiți în tranșe pentru o reformă oarecare, invizibilă la nivelul populației, vor schimba lucrurile. Și nici 30 de milioane pentru reparația unui drum sau a unei conducte de gaz. Dacă vrea să recupereze Moldova, UE trebuie să aloce zece miliarde de euro pe an. Pentru a treia economie a lumii e nimic.

Citește continuarea editorialului semnat de Doru Bușcu pe Catavencii.ro