Cațavencii: Un ostaș și-un doctor intră într-un bar…

Cu trei luni înainte de alegeri, i se tîra colegului Ciolacu la picioare, pupa umbra PSD-ului direct pe podea și se jura cu mîna pe Rareș Bogdan că, dacă i se va cruța viața politică prin comasare și liste comune, îl va susține la președinție pe cel mai bine plasat candidat al coaliției. Acum, după ce facerea de bine s-a încheiat, Ciucă se susține pe sine, deși e plasat imediat în urma primilor trei candidați.

Ai fi tentat să pui totul în spinarea celor patru „semidocți“ de care vorbea Crin Antonescu și să crezi că Nicolae Ciucă e, de fapt, un om de treabă, un ostaș disciplinat, loial și recunoscător, care execută ordinele venite de sus, de la Iohannis, prin mijlocirea camarilei semidocte. Că ar fi la cheremul unui club de lepre, care au capturat decizia în partid, și că ostașul Nicolae Ciucă acceptă lupta necondiționat, din datorie și devotament, așa cum adevărații generali nu întreabă cît de numeros e inamicul.

Ei bine, nu-i așa. Ostașul Ciucă se scaldă în părerea sa disproporționată despre sine. Se hrănește cu lingușeala clicii care-i leagănă visul împărătesc. Asta după ce și-a încălcat jurămîntul de credință luat de bunăvoie, cînd a promis că nu va face niciodată politică.

(…)

Cum a ajuns PNL aici? Păi, criticul de săptămîna trecută l-a adus. Crin Antonescu a eliberat scaunul de președinte în 2014 și, ca să nu-l ia vîntul, a pus pe el un bolovan. Iohannis s-a dovedit un pietroi adevărat, care deși a adus partidul la guvernare, l-a scufundat de fapt în slugărnicie și irelevanță ideologică. Ciucă e și el un pietroi. Iohannis l-a cules de pe fundul bălții în care se scăldau generalii supranumerici ai țării. Faptele de azi, pe care le critică Antonescu, sînt consecințele faptelor lui din 2014.

Momentul e bun, mai ales că înfrîngerea previzibilă a lui Ciucă deschide oportunități. PNL poate fi „resetat“ și înzestrat cu o nouă conducere. Cu Hellvig, vechiul colaborator al lui Crin Antonescu, și cu Bolojan, un cuvînt folosit doar pentru a demonstra intenții reformiste. În PNL, pare să fi început parastasul cînd mortul încă umblă și împarte autografe pe o carte încă netipărită. Pomana de viu, așa cum e cunoscut obiceiul în sud, e în desfășurare. Lupta pentru putere în PNL se suprapune cu aranjamentele pentru puterea în stat. Încăierarea ce va urma e un fel de bătaie a mirilor pe marginea gropii. E ca începutul unui banc cu liberali: un ostaș și un doctor intră într-un bar…