Planurile președintelui Donald Trump de a încheia contracte pentru livrarea gazelor lichefiate americane în Europa, în dauna gazelor acum mai ieftine din Rusia, pare să fi primit o lovitură la finalul săptămânii trecute. La fel, retragerea SUA din acordul nuclear cu Iranul și impunerea de noi sancțiuni, inclusiv statelor care fac afaceri cu Iranul, par să fi venit într-un moment nepotrivit. Asta pentru că statele riverane Mării Caspice au făcut un pas mare, după peste două decenii de negocieri, spre un compromis pentru exploatarea hidrocarburilor caspice, cu Rusia primind partea leului, cel puțin din punct de vedere al controlului militar în bazinul caspic.
Cele cinci state riverane (Rusia, Azerbaidjan, Iran, Turkmenistan și Kazahstan) au decis să acorde Maăii Caspice un statut special – nici lac, nici mare. Aceasta a fost marea dispută după disoluția URSS. Dacă Marea Caspica ar fi considerată lac, atunci statele riverane ar fi nevoite să abordeze problema împărțirii resurselor marine în mod egal. Scenariul ar fi dezavantajat Kazahstanul, care deține cel mai larg sector al Caspicei, inclusiv zăcăminte de gaz și petrol. Iranul, în schimb, ar fi avantajat de o asemenea desemnare, sectorul său fiind cel mai redus, de doar 13%. Deși continuă exploatări în arealul său, Iranului îi revine cel mai mic procentaj de gaz și petrol, fiindcă concentrația mai mare de sare din zona sa presupune un echipament mult mai costisitor pentru exploatarea resurselor.
Potrivit BBC, acordul la care s-a ajuns săptămâna trecută prevede accesul liber, la suprafață, pentru toate statele riverane, dincolo de apele lor teritoriale. Resursele din platforma continentală vor fi însă împărțite conform unui algoritm încă neclar. Acordul preliminar sugerează însă că Rusia va avea garantată prezența militară în întregul bazin caspic și că nu va accepta aici prezența forțelor NATO. Rusia a folosit deja flota de la Marea Caspică pentru a lansa rachete către Siria.
Deși presa nu a avut acces la detaliile acordului, se pare că Iranul a câștigat mult mai puțin decât vecinii săi. Iranul are cea mai redusă linie de coastă la Marea Caspică, de doar 13% din total. Singurul avantaj pentru Iran este că mari orașe, printre care și Theranul, se află mai aproape de Marea Caspică decât de celelalte exploatări gazeifere și petroliere din țară, hidrocarburile caspice putând fi folosite pentru alimentarea acestor centre urbane. În plus, Iranul va putea încasa taxe de tranzit pentru gazele exploatate de Turkmenistan la Marea Caspică și exportate în Pakistan, spre exemplu.
Însă marea miza a hidrocarburilor caspice este Europa. Rezervele de petrol caspice sunt estimate la 50 de miliarde de barili (exporturile Arabiei Saudite pe mai bine de 25 de ani, la volumul actual) și 8,4 trilioane de metri cubi de gaze naturale (mai mult decât toate rezervele de gaze naturale din SUA). Până acum, aceste resurse au fost exploatate intens de Azerbaidjan (exploatarea Shah Deniz) și sunt trimise către Europa prin oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan și gazoductele Transanatolian și Transadriatic. Proiectul Nabucco, susținut de SUA și în care era implicată România, ar fi urmat să se alimenteze cu aceleași resurse azere. Însă resursele exploatate de Turkmenistan și Kazahstan nu-și găseau drumul către Vest, întrucât Rusia se opunea construcției unei conducte pe sub Marea Caspică, invocând rațiuni de protecție a mediului. Aceste resurse erau comercializate pe piețele ex-sovietice, în timp ce Rusia păstra monopolul exporturilor spre Europa.
Acordul la care au ajuns statele riverane oferă Rusiei controlul strategic la Marea Caspică, iar în noile condiții, când SUA lui Donald Trump doresc să exporte gaze lichefiate peste Atlantic, o înțelegere pentru exploatarea și exportul gazelor caspice ar nărui bună parte din aceste planuri. Europa va avea înca o sursă bogată de energie non-vestică, controlată direct sau indirect de Rusia. În plus, o serie de analiști se întreabă în ce măsură impunerea sancțiunilor împotriva Iranului au servit strategiei americane, câtă vreme regimul astfel slăbit de la Teheran a cedat ușor în fața Rusiei și a celorlalte republici ex-sovietice.
Impartire comuna si un sef care sa le apere interesele. E de bine. Pe cand schimbarea monedei tranzactiilor?
Păi nu e deja euroiul!? Ce vinde Azerbaidjanul prin conducta aia care trece prin Georgia spre UE!? Tot în dolărei și ăia, inclusiv rușii, deși n-au nici o treabă cu licuriciul cum e la saudiți, merge tot oilul la merkel în pivniță!? Păi să nu-l mînce pe trumpică la oouă să-i mai facă un masaj musulman lu’ komeini!? Toți vor dolari deci suntem cei mai barosani deci faceți cum vrea mușchiul nostru că vă ia mama dracului pe toți!