Ce am spus (4)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz „Ce am spus“ apărută la Mirador, Arad, 2019.

(4) Hamlet şi „tehnologia” caracterului

Cred că nici măcar atunci când Beckett a preluat un celebru experiment al începuturilor psihologiei experimentale, înlocuind doar maimuţa cu un om şi adăugând o altă rezolvare, nu i-a oferit nici atunci psihologia mai mult decât un pretext. Dacă s-ar prelua un test psihanalitic, de exemplu o povestire după anumite jaloane date şi dacă s-ar publica, nu cred că psihologia ar oferi literaturii mai mult decât un model.

Şi nici dacă s-ar încerca să se compună o nuvelă (şi de câte ori nu s-a încercat) în care să nu se facă altceva decât să se descrie un caz mai mult sau mai puţin extrem ţinând de psihologia patologică, nici atunci când s-a însăilat o povestire în legătură cu educarea sălbaticului lui Itard, nici când se descriu momente trăite în clipele ce despart veghea de vis, nici dacă s-ar descrie pe nu ştiu câte sute de pagini simţămintele omului în faţa morţii, de exemplu de un autor care s-a lăsat spânzurat până „aproape de capăt” (omul a avut şi această curiozitate), nici măcar dacă ar face toate astea şi numai atât, nu cred că cineva ar putea pretinde că a făcut din psihologie artă.

De aceea mi se pare falsă o idee destul de larg încetăţenită, după care psihologia ar fi oferit un spaţiu vast de activitate artei.

În romanul Martorul, doctorul Poolo, adept al unei psihologii aproape exclusiv comportamentaliste, explică acţiunile şi stările oamenilor printr-un complex de cinci factori („mozaicul patologic”, „momentul circuitului celular” sau ciclul metabolic, reflexul la situaţie, precum şi un reflex cu catenă foarte lungă, cu rădăcina până departe pe suprafaţa unor factori sociali, situaţia atmosferică.) Să admitem că ar fi aşa şi să încercăm să explicăm viaţa şi acţiunile lui Hamlet prin aceşti cinci factori. Am încerca în zadar. Şi nu neapărat pentru că ne lipsesc toate datele problemei, ci pur şi simplu pentru că Hamlet, explicat asemenea tehnologiei unui celebru motor, va înceta a mai fi Hamlet. (Există, de altfel, ceva inuman, ceva diabolic, în finalul aventurii ştiinţifice a doctorului Poolo: reuşita – imposibilă de altfel – a acestei aventuri, putând explica tot CE FACE omul, DE CE FACE, dar şi CUM FACE, distrugând inefabilul, veşnicele „contradicţii” şi „surprizele” pe care ni le oferă semenul de lângă noi şi pe care ni le oferim noi înşine; dându-ne un program ca oricărei maşini ferite de sincope, dar şi de poezie şi mister. Poolo nu a ajuns la încununarea cu succes a teoriei sale.Dar chiar nu se pot explica lucrurile? Poate altfel se pot explica. Şi dacă se pot explica, fără sau cu ştirea noastră, nu suntem programaţi legităţilor intime care ne conduc? Deocamdată putem fi liniştiţi: psihologia are încă unelte mult prea scurte pentru a ne putea explica şi prevedea pe deplin, în detalii, comportamentul. Şi când o va face, vom găsi alte mistere în spatele misterului relevat.)

Omul conţine neaşteptat de multe paradoxuri, dar psihologia şi mai multe, atunci când încearcă să-l explice în totalitatea sa cu mijloacele ei actuale de investigaţie. De aceea, psihologia, înţelegând cam de o sută de ani acest lucru, începe să studieze anumite particularităţi ale omului, împărţind individul, în mod inevitabil, în felii. În această stare a pătruns cel mai pregnant psihologia în literatură. Săpând doar un metru pătrat, poţi ajunge la anumite adâncimi tentante. Ar fi inutil să vorbesc despre influenţa psihanalizei sau a anumitor concluzii ale psihologiei animale asupra unor cărţi. Nu este însă lipsit de semnificaţie faptul că pe cât sunt mai larg interpretabile şi în acest sens mai imprecise, cu atât cuceresc teoriile psihologice mai mult artistul. A fost un timp când parapsihologia a fost în vogă în rândurile cercurilor artistice şi putem găsi şcoli care se trag din ea.

Dar acestea sunt doar împrumuturi palide faţă de cât s-a inspirat psihologia din artă şi sunt sigur că, dacă s-ar face bilanţul, psihologia ar fi cea care ar fi găsită datoare. Biblia şi mitologia au fost străbătute în lung şi în lat de psihologii care au atârnat pe o mulţime de personaje tăbliţe cu anumite complexe sau obiceiuri. În mod conştient, psihologii au preluat mult mai multe personaje din literatură pentru a susţine anumite afirmaţii (de multe ori plecând chiar de la acele personaje), decât au preluat scriitorii din cuceririle psihologiei. Nu cunosc ca vreun personaj să fi fost creat conform protocolului cutărui test şi, în afara cine ştie cărei metafore, mă îndoiesc că un asemenea test sec ar putea inspira vreun poet. (În schimb, ştiu psihologi cărora le-ar produce cea mai mare plăcere să-i facă lui Faust diferite experimente de clasificare, renumite în domeniul lor de specialitate.)

Diletantismul în psihologie şi marea psihologie diletantă mai mult i-au dăunat scriitorului.

Or, fără să fie neapărat licenţiaţi în psihologie, scriitorii au zămislit (şi) personaje ce trăiesc autentic, personaje cu fapte adânc motivate, dar şi cu ieşiri aparent neaşteptate. Cu atât mai agasant mi se pare când se iveşte apoi un critic care – după criterii proprii – declară că următoarea faptă nu este plauzibilă, cutare personaj nu trăieşte, iar cutare erou nu este decât o fantoşă. În general, faptele ieşite din comun şi, prin similitudine, situaţiile ieşite din comun sunt cu mare plăcere criticate. Despoticul „Eu nu am văzut aşa ceva” şi „Eu nu aş face aşa ceva” îi domină pe aceşti critici.

Dacă arta a primit prea puţin de la ştiinţa psihologiei şi i-a dat, în schimb, enorm, cred că psihologia s-ar putea deocamdată revanşa oferindu-le criticilor spirit obiectiv, conştiinţa diversităţii manifestărilor umane şi – cine ştie – odată şi instrumente pentru a-i ajuta să confirme statutul de viabilitate sau de umbră al unui personaj.

(Ancheta Luceafărului Psihologie şi roman, 30 iunie 1973.)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.