Ce este xeroftalmia sau uscarea severă a ochiului și cum ne tratăm

Ce este xeroftalmia? Xeroftalmia este o afecțiune oftalmologică gravă, cauzată de uscarea severă a ochiului, care apare din cauza unei secreții lacrimale insuficiente.

Numele său provine din cuvintele grecești „xeros” (uscat) și „ophthalmos” (ochi), ce descriu starea de uscăciune extremă a conjunctivei (membrana care acoperă partea albă a ochiului) și a corneei (partea transparentă din fața irisului și a pupilei).

Care sunt cauzele și factorii de risc pentru ochi uscați

Xeroftalmia nu apare dintr-o singură cauză, ci este rezultatul unei interacțiuni complexe de factori. De la deficiențe nutriționale până la boli sistemice și obiceiuri zilnice, cauzele și factorii de risc pentru xeroftalmie sunt numeroase și adesea se suprapun, creând un teren propice pentru dezvoltarea bolii.

1. Deficiența de vitamina A

Principala și cea mai gravă cauză a xeroftalmiei la nivel global este deficitul de vitamina A (retinol). Vitamina A joacă un rol vital în sănătatea ochilor, fiind esențială pentru menținerea integrității epiteliului, stratul protector al conjunctivei și corneei. Fără o cantitate suficientă de vitamina A, aceste țesuturi se usucă, devin rigide și vulnerabile la leziuni.

Deficiența de vitamina A este cel mai des întâlnită în țările în curs de dezvoltare, unde malnutriția este o problemă majoră.

2. Înaintarea în vârstă

Odată cu înaintarea în vârstă, producția de lacrimi scade în mod natural, iar calitatea lor se poate deteriora. Glandele lacrimale devin mai puțin eficiente, ceea ce duce la o lubrifiere insuficientă a suprafeței oculare. Acest fenomen, cunoscut sub numele de sindromul de ochi uscat legat de vârstă, face ca persoanele în vârstă să fie mult mai predispuse la xeroftalmie.

3. Factorii de mediu, stilul de viață

Mediul înconjurător și stilul de viață joacă un rol important în dezvoltarea xeroftalmiei.

Expunerea prelungită la aer uscat, vânt, fum de țigară, aer condiționat sau încălzire centralizată poate accelera evaporarea filmului lacrimal.

De asemenea, purtarea lentilelor de contact, în special dacă sunt purtate pe perioade lungi sau dacă nu sunt curățate corespunzător, poate contribui la uscarea ochilor și la apariția xeroftalmiei.

4. Boli autoimune

Xeroftalmia poate fi, de asemenea, o consecință a unor boli autoimune, în care sistemul imunitar atacă în mod eronat propriile țesuturi.

Un exemplu clasic este sindromul Sjögren, o boală cronică care afectează glandele care produc umiditate în organism, inclusiv glandele lacrimale. Atacul imun asupra glandelor lacrimale duce la o scădere drastică a producției de lacrimi și, implicit, la apariția xeroftalmiei.

5. Expunerea prelungită la lumina ecranelor

În era digitală, timpul prelungit petrecut în fața ecranelor de televizor, computer, tabletă sau telefon mobil este un factor de risc tot mai important.

Atunci când ne concentrăm la un ecran, frecvența clipitului scade semnificativ. O scădere a numărului de clipiri duce la o distribuție ineficientă a filmului lacrimal pe suprafața ochiului, crescând riscul de uscăciune și de xeroftalmie.

6. Afecțiuni ale pleoapelor sau ale suprafețelor oculare

Orice problemă care afectează funcția normală a pleoapelor sau a suprafețelor oculare poate fi un factor de risc ce contribuie la apariția xeroftalmiei.

De exemplu, blefarita (inflamația pleoapelor) poate afecta glandele sebacee de la baza genelor, care sunt responsabile de producția unei componente uleioase a filmului lacrimal. Fără această componentă uleioasă, lacrimile se evaporă prea repede, lăsând ochiul uscat și vulnerabil.

Care sunt simptomele xeroftalmiei

Deși pare o simplă problemă de „ochi uscați”, xeroftalmia prezintă un spectru de manifestări clinice care, în stadiile avansate, pot duce la orbire.

Simptomele xeroftalmiei evoluează progresiv, de la manifestări ușoare la cele extrem de grave.

În stadiile incipiente, pacientul poate acuza o senzație de disconfort, de „nisip în ochi”, prurit (mâncărime) și arsură. O altă manifestare timpurie este hemeralopia, adică dificultatea de a vedea în condiții de lumină scăzută. Aceste simptome sunt adesea trecute cu vederea sau atribuite oboselii oculare, dar reprezintă un semnal de alarmă care necesită o evaluare oftalmologică.

Pe măsură ce boala progresează, conjunctiva (membrana subțire care acoperă partea albă a ochiului) devine uscată, rigidă și ridată, un fenomen cunoscut sub numele de xeroză conjunctivală. Ulterior, se dezvoltă „petele Bitot”, niște zone albe, spumoase, formate din celule epiteliale și bacterii, care apar pe conjunctivă.

Stadiul cel mai grav al xeroftalmiei este cel în care este afectată corneea, stratul transparent din fața irisului și a pupilei. Uscăciunea severă a corneei (xeroză corneană) o face vulnerabilă la infecții și ulcerații, care pot duce la perforație. În cele din urmă, corneea devine opacă, iar în final, cicatrizarea masivă a corneei (keratomalacia) duce la pierderea vederii.

Pe lângă simptomele deja menționate, cum ar fi senzația de arsură și nisip în ochi, vederea încețoșată și petele Bitot, xeroftalmia se manifestă și prin alte semne și simptome specifice, care pot varia în funcție de severitatea bolii:

• fotofobie (sensibilitate la lumină) – ochii devin extrem de sensibili la lumină, atât naturală, cât și artificială; acest simptom este o consecință a iritației și a inflamației corneei și conjunctivei
• secreții mucoase abundente – în ciuda faptului că boala este caracterizată de o uscăciune excesivă, ochii pot produce o secreție filamentoasă, alb-gălbuie, care se acumulează în colțurile interioare ale ochilor sau sub pleoape; aceste secreții sunt o reacție a organismului la inflamație și la iritație
• hiperemie conjunctivală (ochi roșii) – uscăciunea și inflamația constantă determină dilatarea vaselor de sânge de la nivelul conjunctivei, conferind ochilor un aspect roșu și congestionat
• keratita filamentoasă – la suprafața corneei se pot forma mici filamente de mucus, care rămân atașate de cornee la un capăt; aceste filamente pot provoca durere, senzație de corp străin și disconfort major la fiecare clipire
• scăderea acuității vizuale – pe măsură ce xeroftalmia avansează și afectează corneea, se observă o scădere treptată a clarității vederii; acest lucru se întâmplă din cauza opacifierii corneei și a neregularităților de pe suprafața sa

Este important de reținut că aceste simptome pot fi specifice și altor afecțiuni oculare. De aceea, un examen oftalmologic detaliat este esențial pentru un diagnostic corect și pentru a începe tratamentul adecvat cât mai curând.

Cum se pune diagnosticul de xeroftalmie

Diagnosticul de xeroftalmie este stabilit de un medic oftalmolog pe baza unei evaluări complete, care include anamneza (istoricul medical al pacientului), examenul clinic oftalmologic și o serie de teste specifice.

În timpul consultației, medicul va adresa întrebări despre simptomele pacientului, cum ar fi senzația de arsură, mâncărime, vedere încețoșată, sensibilitate la lumină sau dificultăți de a vedea pe timp de noapte sau la lumină puternică. De asemenea, medicul va întreba despre istoricul medical al pacientului, inclusiv boli autoimune, deficiențe nutriționale sau medicamente luate, care ar putea fi factori de risc pentru xeroftalmie.

Examenul clinic include o inspecție vizuală detaliată a ochilor. Medicul va căuta semne vizibile de xeroftalmie, cum ar fi xeroza conjunctivală sau pete Bitot, va verifica dacă există leziuni, ulcerații sau opacifiere a corneei, care pot indica o formă avansată a bolii, și va analiza roșeața și inflamația conjunctivei.

Pentru a confirma diagnosticul și a evalua severitatea bolii, medicul va efectua diferite teste.

Testul Schirmer este unul dintre cele mai comune teste pentru a măsura cantitatea de lacrimi produse de ochi. O mică bandă de hârtie de filtru este plasată la marginea pleoapei inferioare, în zona conjunctivală, și se lasă timp de 5 minute. După acest interval, medicul măsoară cât de mult s-a umezit banda. O valoare mică indică o producție redusă de lacrimi.

Colorarea cu fluoresceină este un test ce implică utilizarea unei substanțe de contrast (fluoresceină) sub formă de picături, care sunt aplicate în ochi. Fluoresceina colorează zonele afectate de uscăciune și leziuni pe suprafața corneei și a conjunctivei. Sub o lampă cu fantă, medicul poate vizualiza și evalua gradul de deteriorare a suprafeței oculare.

În cazurile în care se suspectează o xeroftalmie cauzată de deficiența de vitamina A, medicul poate recomanda o analiză de sânge pentru a verifica nivelurile de retinol din organism.

Medicul oftalmolog este singurul care poate stabili un diagnostic precis de xeroftalmie și poate diferenția această afecțiune de alte probleme oftalmologice cu simptome similare, precum conjunctivita sau cheratita.

Un diagnostic corect este foarte important, pentru a iniția un plan de tratament adecvat și pentru a preveni complicațiile grave, inclusiv orbirea.

Care este tratamentul pentru ochi uscați

Tratamentul xeroftalmiei nu se limitează la o singură soluție, ci implică o abordare personalizată, adaptată cauzei și severității bolii. Scopul principal al tratamentului este de a restabili și menține lubrifierea ochilor, de a reduce inflamația și de a preveni complicațiile grave, cum ar fi opacifierea corneei și pierderea vederii.

Este un proces continuu și necesită o colaborare strânsă între pacient și medicul oftalmolog. O combinație de suplimentare nutrițională, lubrifianți oculari, tratamente antiinflamatoare și, la nevoie, proceduri specifice, poate ameliora simptomele, poate preveni deteriorarea vederii și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților. Este esențial ca tratamentul să fie început cât mai curând posibil pentru a evita complicațiile ireversibile.

1. Suplimentarea cu vitamina A

În cazurile în care xeroftalmia este cauzată de un deficit de vitamina A, primul și cel mai important pas în tratament este suplimentarea cu vitamina A. Acest lucru poate fi realizat fie prin administrarea orală de capsule cu vitamina A, fie, în cazurile severe, prin injecții intramusculare. Dozele și durata tratamentului sunt stabilite de medic, în funcție de starea pacientului. Suplimentarea cu vitamina A nu doar că previne progresia bolii, dar poate ajuta și la refacerea epiteliului conjunctival și cornean.

2. Lubrifianți oculari, lacrimi artificiale

Pentru a combate uscăciunea și a ameliora simptomele, medicul oftalmolog va recomanda utilizarea lubrifianților oculari și a lacrimilor artificiale. Acestea sunt soluții sub formă de picături sau geluri, care hidratează suprafața ochiului și ajută la menținerea unui film lacrimal stabil. Vezi aici produse pentru îngrijirea ochilor.

Există o varietate mare de produse disponibile, de la cele cu vâscozitate redusă, folosite frecvent pe parcursul zilei, la geluri și unguente cu vâscozitate ridicată, care asigură o lubrifiere de lungă durată, fiind ideale pentru utilizarea pe timpul nopții.

3. Tratamente antiinflamatoare locale

Xeroftalmia, mai ales în stadiile avansate, este adesea însoțită de inflamație a conjunctivei și a corneei. Pentru a reduce această inflamație, medicul poate prescrie tratamente antiinflamatoare locale.

Acestea pot include picături oftalmice cu corticosteroizi, utilizate pe termen scurt, sau alte picături medicamentoase care acționează asupra sistemului imunitar local pentru a reduce inflamația cronică și a îmbunătăți producția de lacrimi.

4. Altele

Pe lângă măsurile de bază, există și alte opțiuni de tratament, personalizate în funcție de nevoile pacientului:

• ocluzia punctelor lacrimale – prin această procedură, medicul introduce mici dopuri de silicon în punctele lacrimale, adică în canalele prin care lacrimile se scurg din ochi; blocarea acestor canale ajută la menținerea lacrimilor pe suprafața oculară, asigurând o lubrifiere mai eficientă
• lentile de contact terapeutice – pentru a proteja corneea de uscăciune și pentru a-i oferi o suprafață constant umedă, se pot folosi lentile de contact terapeutice, numite și bandaj-lentile
• intervenții chirurgicale – în cazurile extreme, în care corneea a suferit leziuni grave sau a fost perforată, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a o repara sau pentru a realiza un transplant de cornee

Cum prevenim xeroftalmia

Deși xeroftalmia poate fi o afecțiune serioasă, cu consecințe grave asupra vederii, ea poate fi prevenită în mare măsură prin adoptarea unui stil de viață sănătos și prin măsuri de precauție simple, dar eficiente. Prevenția este mult mai simplă și mai puțin costisitoare decât tratamentul, iar menținerea sănătății oculare ar trebui să fie o prioritate pentru fiecare.

Cea mai importantă măsură de prevenție, mai ales în rândul copiilor și al persoanelor din zonele defavorizate, este asigurarea unui aport suficient de vitamina A prin alimentație. Vitamina A este un nutrient vital pentru sănătatea ochilor și poate fi obținută atât din surse animale (ficat, ouă, lactate, ulei de pește etc), cât și vegetale (morcovi, spanac, varza kale, cartofii dulci și alte legume cu frunze verzi închise, fructe galbene și portocalii).

Factorii de mediu, cum ar fi aerul uscat, vântul, praful și fumul, contribuie semnificativ la evaporarea rapidă a filmului lacrimal. Pentru a-ți proteja ochii, poți lua următoarele măsuri:

• poartă ochelari de soare – pe lângă protecția UV, ochelarii de soare pot acționa ca o barieră fizică împotriva vântului și a prafului, reducând astfel uscarea ochilor
• folosește un umidificator – în spațiile interioare cu aer condiționat sau încălzire centralizată, un umidificator poate crește umiditatea din aer și poate preveni uscarea ochilor
• evită fumul și praful – pe cât posibil, evită expunerea la fumul de țigară și la medii cu mult praf

Pentru a preveni efectele nocive ale ecranelor asupra ochilor, este recomandat să urmezi regula „20-20-20”: la fiecare 20 de minute de lucru la ecran, ia o pauză de 20 de secunde și privește un obiect aflat la o distanță de 20 de picioare (aproximativ 6 metri). Această regulă simplă ajută la relaxarea mușchilor oculari și stimulează clipirea, distribuind astfel filmul lacrimal pe suprafața ochiului.

Seara, se recomandă curățarea blândă a pleoapelor cu o compresă caldă și masarea lor ușoară pentru a fluidifica secrețiile și a le menține funcționale.

Prevenirea xeroftalmiei este un proces continuu ce implică atât o atenție sporită la alimentație, cât și adoptarea unor obiceiuri sănătoase care protejează ochii. Ochiul este un organ delicat și merită toată grija noastră, iar un efort mic de prevenție poate face o diferență uriașă în menținerea sănătății vederii pe termen lung.