Ce frumos doarme câinele de pază!

Pe măsură ce înaintez în dedesubturile corupţiei din Primăria Clujului aflu tot felul de lucruri care mă şochează. Fraude, golănii, afaceri aiurite, încuscreli transpartinice. Cum s-a putut ca toate găinăriile şi escrocheriile să ţină atâţia ani? Ce a făcut opoziţia din Cluj? Ce a făcut presa? Opoziţia a păpat ca şi puterea. Mai în rândul doi, dar tot pe săturate. A supt sau l-a sprijinit pe Emil Boc în ideea că aduce bani pentru oraş. Şi dacă aduce, beneficiem cu toţii. Şi atunci e omul nostru. Ce contează că oraşele mici au gura uscată după apă de băut sau sunt disperate după un strop de căldură? Să fie bine la Cluj. Restul, praf şi pulbere! La fel şi presa. Să nu uităm un lucru. În Cluj-Napoca a înflorit presa de şantaj ca industria mineritului în Valea Jiului. „Ziua” a făcut istorie în presa neagră. Procesul grupului Gazeta (cu avocatul Daniel Buda apărător!) a fost scandalul de referinţă (şi de debut al lui Arpad Paszkany!) şi el rămâne emblematic pentru mizeria din presa postdecembristă. Cu presa Clujului sub ochi, localnicii n-au aflat mai nimic despre operaţiunile din primărie. Nici ţara. La Cluj, cu multă grijă au fost cumpăraţi şi împachetaţi inclusiv corespondenţii ziarelor şi televiziunilor centrale. Dacă au scăpat ”nebotezaţi” vreo patru-cinci sunt mulţi! La Cluj, în mandatul Boc şi în regimul Băsescu, câinele de pază al democraţiei a dormit pe prispa primăriei şi prefecturii. Şi dădea din coadă la câte o mângâiere sau la câte un os de ros. Acum, când Boc s-a micşorat şi mai mult prin părăsirea Palatului Victoria, apar şi reapar nebuniile micuţului trompet de Răchiţele. Şi în legătură cu centura oraşului, şi cu promovările, şi cu autorizaţiile de construcţie, şi cu Cartierul Tineretului, şi cu buclucaşele semnături ştampilă. Zic ziarele şi televiziunile urbei o vorbă despre isprăvile Micuţului? Cum le-aţi auzit şi le-aţi văzut dumneavoastră, aşa şi noi. Doar un fel de radical din mâc ce se aude de peste Carpaţi! Parcă ar geme tăcerea lui Marius Nicoară, fericit că Emil Boc nu-l zgârie şi nu-l scuipă!

Post-scriptum:

În Capitală, televiziunile tremură de fericire la cele mai trăsnite subiecte. Realitatea compromite prin dezbatere ideea suspendării preşedintelui şi se pregăteşte să părăsească definitiv zona ştirilor şi a dezbaterii politice. Cu Mihaela Rădulescu şi Andreea Marin pe punte, portavionul de altădată al ştirilor se pregăteşte să devină cazinou de jocuri şi petreceri. Iar RTV doarme în ploaie în faţa casei lui Blejnar, încercând să ghicească pe unde o fi Codruţ Marta. Evident, fără să priceapă nimic din trucul dispariţiei cunoscutului recuperator şi colector. Acesta elibera şi autorizaţiile de import de produse petroliere şi juca rolul curierului şi al nababului de Monte Carlo. Ca să nu mai vorbim de faptul că nimeni nu vorbeşte despre grupul Monaco, în care Marta, Elan şi Blejnar erau mai degrabă nişte bogaţi băgători de seamă, dar în nici un caz creierele operaţiunilor. Cu bani şi proprietăţi, bineînţeles! Toate rândunicile şi vrăbiuţele cu microfon de prin televiziunile noastre se întreabă pe unde o fi Marta, deşi nimeni nu caută urmele lăsate de acesta prin ANAF şi prin Vămi, prin Garda Financiară şi prin Finanţe. Asta ca să probeze îndeletnicirile omului adus de la Arad pentru a rostogoli şi aplica ideile lui Sorin Blejnar.