Ce mai știm despre Cristian Cloos sau Johann Stanislaus Gratovsky?

Trecem adesea pe lângă pomi uscați, case părăsite timpul „fură” utilitatea lucrurilor. Pomi se uscă, casele sunt părăsite, pleacă din astă lume oamenii, dar niciodată amintirea lor! Gustul unui fruct mâncat cândva din pomul, acum uscat, te face să lași jos fierăstrăul, amintirea glasurilor din copilăriei te scot afară din notariat și nu vinzi trecutul deodată cu casa în care acum nu mai stă nimeni, ridicăm pios pălăria, amintindu-ne de cei ce au fost oarecând, în dreptul țintirimelor.

Același lucru este și articolul pe care-l propun lecturii dumneavoastră pentru astăzi. Pioasă aducere aminte despre cei ce au fost: umanistul din secolul al XV-lea, denumit și „Prizonierul transilvănean” sau „Captivus Septem-castrensis”. („Necunoscutul din Sebeș”, „Fratele Georgius”) Cristian Cloos sau „Studentul din Romos” și farmacistul la Spitalul Colțea, apoi jude regesc Johann Stanislaus Gratovsky.

„Studentul din Romos”

Un popor nu se remarcă numai prin acte de vitejie, el se remarcă și prin cultură, iar acest colț de rai, Ținutul Orăștiei, a dat oameni de cultură de talie europeană, iar astăzi, istoria și istoria literaturii i-a pus la loc de cinste. Este cunoscut că în zona Orăștiei, mai precis la Romos, s-a născut cel ce va intra în istorie ca Cristian Cloos sau Georg Captivus Septemcastrensis, „Anonimul din Sebeș“, „Studentul Romoşan“, Georgius de Ungaria). Pe la 15-16 ani a plecat la studii la Sebeş, de unde, în 1438, când oraşul a fost asediat şi cucerit de oştile otomane, a fost luat prizonier împreună cu mulţi alţi locuitori ai cetăţii. A rămas în robie la turci vreme de două decenii. La bătrâneţe, eliberat, a făcut parte din Ordinul călugărilor dominicani şi a locuit la Roma, unde a compus (fără să-l semneze cu numele său adevărat) un tratat dedicat lumii musulmane, Tractatus de moribus, condictionibus et nequicia Turcorum, publicat prima oară în 1481. Stârnind un mare interes încă de la apariţie, lucrarea a fost, în deceniile următoare, republicată, tradusă şi retradusă în germană, iar printre editorii săi celebri se numără Martin Luther, care a şi prefaţat ediţia alcătuită de el în 1530. Georg Captivus a murit la Roma, în iulie 1502, la vârsta de 80 de ani.

Două localități transilvane, Romos și Sebeș, își dispută deci deopotrivă pretenția asupra eroului din această relatare, rotunjită arbitrar în cele ce urmează.

Că o fi așa sau altfel, oricum numele romosanului sau al sebeșanului nu mai poate fi precizat, și nici detalii cu privire la viața lui nu se cunosc.

În lucrarea: Cronica Abconterfaung und Entwerffung der Turchey M.D.XXX – o piesă rară din fondul documentar al Muzeului Brukenthal. Titlul originalului, scris în limba latină, se numește „TRACTATUS DE RITU ET MORIBUS TURCORUM” (Lucrarea despre obiceiurile și deprinderile turcilor). Cartea evocă trăirile unui sclav, tocmai ale autorului, fără însă a-i defini mai îndeaproape originea.

Adevărului neîndestulător i se suprapune o ficțiune largă. Cadrul de ciocnire al acestui adevăr îl constituie faptul că în anul 1438, la îndemnul voievodului Vlad Dracul, orașul Sebeș și-a deschis porțile, fără a mai opune vreo rezistență asediatorilor turci, pentru a scăpa astfel de măcel. Doar câțiva bărbați s-au împotrivit, pe propria lor răspundere. De partea lor a luptat și un băiețandru de vreo cincisprezece ani. După ce orașul căzu totuși, această rezistență l-a costat 20 de ani de sclavie turcească. Abia după două decenii, timp în care a încercat de mai multe ori să evadeze, a reușit să fugă.

Se presupune că după evadarea sa, „romosanul” s-a stabilit ca dominican la Roma, și tot acolo, la o vârstă înaintată, a conceput importanta lucrare „Tractatul”. În această lucrare, călugărul își amintește de obiceiurile și deprinderile turcilor, așa cum le-a cunoscut el la târgul de sclavi, pe stradă sau în casele stăpânilor săi, transmițându-ne pățaniile proprii din timpul robiei. Chiar el afirmă că această carte „este istorisirea detenției mele (…), când și în ce împrejurări am fost prins de către turci și cum am fost deportat în Turcia.”

Nu se cunoaște drumul autorului din Imperiul Otoman spre libertate, însă la bătrânețe a făcut parte din Ordinul călugărilor dominicani şi a locuit la Roma, unde a compus (fără să-l semneze cu numele său adevărat) tratatul dedicat lumii musulmane, publicat prima oară în 1481. Stârnind un mare interes încă de la apariţie, lucrarea a fost, în deceniile următoare, republicată, tradusă şi retradusă în germană, iar printre editorii săi celebri se numără Martin Luther, care a şi prefaţat ediţia alcătuită de el în 1530.

Tratatul a devenit, în cercurile teologice ale vremii, o lucrare de referință. Mesajul militant creștin, cu trimiteri apocaliptice, a fost unul ce a atras atenția, fiind preluat  de Martin Luther și având susţinerea Vaticanului, care i-a finanţat editarea.

În istoriografia europeană actuală, tratatul a fost subiectul a numeroase dezbateri academice. Istoricii români au preferat, însă, alte scrieri despre turci, precum cele ale lui Cantemir. Unul dintre motive ar fi legat de natura tratatului, care este atipic și care forțează cititorul să regândească tot ce știa până în acel punct, un lucru greu uneori chiar și pentru un istoric cu un anumit bagaj intelectual. Un alt motiv ar fi limba în care este scris textul. Un istoric deja format înțelege limba latină datorită anilor de studiu, dar îi este greu să accepte textul, obișnuit fiind cu o anumită paradigmă conflictuală pe care nu o regăsește în text. Un istoric la început de drum, care are o altă percepție asupra trecutului, nu are însă acces la text din cauza lipsei cunoștințelor de limbă latină.

Din fericire, bariera lingvistică dintre cititorul român și textul lui Georg Captivus Septemcastrensis nu mai există datorită apariției traducerii în limba română. Rămâne deci de încercat depășirea paradigmei conflictuale, pentru a-l descoperi pe celălalt, atât de diferit și totuși atât de asemănător.

Acest drum nu este ușor, dar vin în ajutor invitații din cadrul lansării de la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, Ioana Costa, profesor la Catedra de Filologie Clasică a Universităţii din Bucureşti, Constantin Erbiceanu, prefațatorul volumului, Bedros Horasangian, scriitor și analist, și Marian Coman, medievist, cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române și lector la Facultatea de Istorie a Universității din București.

Johann Stanislaus Gratovsky

Farmacistul sas Johann Stanislaus Gratovsky s-a născut la Orăștie în anul 1692. După tată este de origine polonă.

În anul 1716 este menționat ca farmacist la Spitalul Colțea Johann Stanislaus Gratovsky, la farmacia „Spătaru” (adică a spătarului Mihai Cantacuzino). A fost reținut și a îndeplinit funcția de tălmaci la curtea domnitorului Nicolae Mavrocordat. Este trimis la Constantinopol (1719) de la capuchehaielîcul muntean. (Revista Istorica. Dări de seamă. Documente şi notiţe. Publicată de Nicolae Iorga cu concursul mai multor specialişti. Anul XIV, nr. 10-12, octombrie-decembrie 1928, pag 424).

În anul 1716 este menționat ca farmacist la Spitalul Colțea Johann Stanislaus Gratovsky.

A fost jude regesc al Scaunului Orăștiei între anii 1763-1765.

A publicat la Bratislava o suită de însemnări sub titlul „Campaniile turcilor împotriva imperialilor în anii 1716-1718”.

S-a stins din viață în anul 1772.

Surse: Georgius de Hungaria, „Tratat despre obiceiurile, ceremoniile şi infamia turcilor / Georg Captivus Septemcastrensis”; trad. din lb. latină de Ioana Costa; st. introd. de Constantin Erbiceanu. – Bucureşti: Humanitas, 2017:  „Medici sași din secolul al XVIII-lea în orașele săsești ale Ardealului” – Robert Koch. Cluj 1928; Revista Istorică. Dări de seamă. Documente și notițe. Publicată de Nicolae Iorga cu concursul mai multor specialiști. Anul XIV, nr. 10-12, octombrie-decembrie 1928.