' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Întrebarea nu este nouă. Ea s-a pus în situații în care națiuni întregi caută să se afirme. De altfel, unele dintre acestea au fost luate ca referințe în istoria românilor. Hegel a rezolvat întrebarea considerând cultura („spiritul”) ca prealabil al oricărei realități din societate – formulă care a revenit la juriști de azi. Întrebarea s-a pus apoi în situații de criză a conștiinței naționale. Ernst Renan a dezlegat-o apelând la civism. Tema a revenit și ea.
Întrebarea se pune însă acut în zilele noastre. Este evident că este vorba de ceea ce-i unește pe oameni pe fondul libertăților și al pluralismului abordărilor, care condiționează inovația în societatea modernă.
O rațiune a reluării întrebării „ce ne unește?” este că și azi din unitate se câștigă mai mult decât din conflict. Această rațiune merită invocată, mai ales că țările europene au plătit scump conflictele. Aici au și apărut optici aberante, cum a fost cea din Mein Kampf-ul lui Hitler, în care rivalii au fost stigmatizați ca „ciumă”, pentru ca apoi Goebbels să creeze o isterie. Aici a apărut teoria politicii ca distincție între „amic și inamic”, a lui Carl Schmitt, care a distrus democrația. Cât timp o societate nu se desparte de aberații, este conflictuală.
Astăzi sunt însă și rațiuni mai practice ale revenirii la întrebarea „ce ne unește?”. Am în vedere aici trei dintre ele.
Prima, așa cum dovedesc înseși realitățile, este aceea că libertățile fără democrație se autodistrug. Neoliberalismul a încercat să gestioneze societățile extinzând doar libertățile, dar rezultatul este că nedreptățile înăuntrul națiunilor și tensiunile internaționale amenință să explodeze. Acum, „Marea Resetare” vrea să mărească libertățile profitând de digitalizare, dar evită democrația și va avea același rezultat.
A doua rațiune este aceea că statul national a rămas condiția necesară a democratizării (Pierre Mannent, La Raison des Nations. Réflexions sur la démocratie en Europe, Gallimard, Paris, 2006). Nu s-a învechit observația că „o națiune se constituie prin voința cetățenilor, exprimată într-un plebiscit cotidian” (Ernst Renan, Ce este o națiune?, 1882). Națiunea are premise istorice bine cunoscute, precum limba și cultura, dar presupune o „voință” proprie, care-i dă coloana vertebrală.
A treia rațiune ține de faptul că, într-o lume în care forțele economice, financiare și militare sunt copleșitoare, deviza „să devii tu însuți (devenir soi)” este și mai actuală. Așa cum indivizii nu rezolvă ceva cu pasivitatea, nici națiunile nu își rezolvă problemele fără asumare de sine. „Națiunile care nu vor ajunge la aceasta sau nu vor să o facă, se vor îndrepta de la declin, la decadență, de la decadență la privațiune într-o lume din ce în ce mai nemiloasă și concurențială” (Jacques Attali, Devenir soi. Prenez le pouvoirs sur votre vie!, Fayard, Paris, 2014, p.152). Națiunile sunt chemate să-și exprime voința.
Cum se dezleagă astăzi întrebarea „ce ne unește?” Vreau ca în acest articol să rezum patru abordări prototipice, să consemnez situația din România actuală și să indic iluziile ce se cer părăsite. Nu reiau, căci le socotesc deja cunoscute, cele spuse în colocviul „Reconcilierea națională” („Cotidianul”, 19 noiembrie 2016) și „Declarația de la București” (14 septembrie 2021), care se pot accesa.
Dezbaterea actuală asupra întrebării a fost deschisă de către Joseph Ratzinger, când a pus întrebarea „ce ne ține laolaltă? (was uns zusammenhält)”. Răspunsul cardinalului era acela că drepturile omului sunt indispensabile, dar nu suficiente. Ele „rămân de neînțeles fără presupoziția că omul ca om, prin simpla sa apartenență la specia om, este subiect de drepturi, că însăși ființa sa poartă în sine valori și norme – care trebuie descoperite, și nu inventate. Poate că doctrina drepturilor omului ar trebui completată astăzi cu o doctrină a îndatoririlor și a limitelor omului” (Habermas, Ratzinger, Dialectica secularizării, Editura Apostrof, Cluj-Napoca, 2006, p.111). Așadar, „ne țin laolaltă” drepturile, completate însă de considerarea fiecărui om ca valoare în sine și cultura corespunzătoare.
În Germania, la întrebarea „ce ne unește?” s-a răspuns arătându-se, dincoace de fondul istoriei, ceea ce este de făcut ca să se asigure unitatea: economie socială de piață, democrație funcțională, stat de drept democratic, grija creștină față de situația celuilalt (Bernard Vogel, Hrsg., Was eint uns? Verständingung der Gesellschaft über gemeisame Grundlagen, Herder, Freiburg im Breisgau, 2008). Se prelungește astfel benefic reflecția potrivit căreia, în democrație, nu doar cetățenii, ci statul însuși are scopuri. De pildă, bunăstarea și conviețuirea în libertate și dreptate. Felul bazat pe profunda înțelegere a regulilor, de către partide și cetățeni, al actualei tranziții de putere de la Berlin este exemplu de unitate.
În Franța, se vorbește recent de „un pact national de încredere” și se recunoaște că unitatea depinde de schimbări politice. Esențială este „recrearea a ceea ce unește (recreer le commun)” cetățenii. Acțiunile prevăzute sunt pe o listă lungă. De pildă: înnoirea clasei politice și mai buna ei reprezentare; reducerea la un singur mandat a ocupării președinției; consolidarea rolului partenerilor sociali; educație republicană; afirmarea „lumii agricole”, ca deținătoare de valori specifice națiunii (Jacques Attali, 100 jours pour que la France reussisse 2017-2022, Fayard, Paris, 2016, p.32-33). Se consideră că societatea actuală s-a umplut de falii, încât nu este posibilă unitatea fără schimbarea felului de a administra, spre integrarea cetățenilor, în locul izolării lor de exercitarea conducerii.
În Statele Unite, o analiză recentă constată: „Națiunea noastră nu supraviețuiește, așa cum o știm, fără o populație angajată și dedicată” (Dan Rather, Eliot Kirschner, What Unites Us. Reflections on Patriotism, Algonquin Books of Chapel Hill, 2019, p.18). Angajată și dedicată, dar cum? Răspunsul celebrului jurnalist care a fost Dan Rather este inspirator: „suprimarea segregării și a rasismului”; „avem nevoie să fim mai creativi pentru a găsi noi căi de a aduce mai mulți oameni la vot”; „protecția mai mult ca niciodată a dreptului de a avea o altă opinie (the right to dissent)”; depășirea „crizei presei libere”, care este mai acută ca niciodată; „incluziunea, dar nu asimilarea” cetățenilor; „empatie” la cei aleși în poziții de decizie; renunțarea la demonizări și reafirmarea idealurilor societății americane; folosirea datelor științei pentru propria analiză și analiza societății; evidențierea importanței citirii cărților și a stimulării informării cetățenilor, așa cum acestea au funcționat la întemeierea uniunii americane („când părinții fondatori s-au pus pe calea creării unei republici moderne, ei au mers în bibliotecile lor și au luat din raft operele unor filosofi ca John Locke și Thomas Hobbes” , p.153); valorificarea mesajului unificator al artei („arta noastră este istoria noastră,”, p.171); responsabilitatea față de mediul înconjurător; consolidarea capacității sistemului de educație de „a crea a doua șansă pentru cetățean” (p.206); asumarea funcțiilor publice ca datorii (services) față de comunitate, cu smerenie; a gândi îndrăzneț provocările cărora trebuie să le facem față; a păstra rigoarea răspunderii, curajul opiniei și a valorifica calitatea de cetățean.
Acestea sunt abordări organizate a ceea ce unește oamenii în societățile menționate. Un amic îmi spune că în asemenea abordări este vorba de ceea ce-i unește pe alții, dar ceea ce contează este cum ne unim noi, ca cetățeni români. Sunt de acord că situația în România actuală este altfel. Dar din abordările altora este de învățat, căci ele captează regularități ale vieții oamenilor – ființe cu aceeași echipare anatomo-fiziologică, care înfruntă condițiile vieții prin acțiuni. Ești liber să nu ții cont de regularități, dar te vei izbi de ele.
Situația în România de azi este cu adevărat aparte. Să o privim lucid.
În România continuă sciziuni vechi în societate–legate de sărăcia unei mari părți a populației, discrepanța rural-urban, neglijențe istorice, ruperea intelectualilor de realități, tradiții de vătăfie politică, continuitatea corupției. La ele se adaugă sciziuni noi.
A fost scindarea epocii postbelice, în care partidul comunist a recurs la controlarea societății prin anihilarea chiar fizică a opoziției și dictatură. A urmat scindarea epocii postdecembriste, în care s-au adoptat reglementări pentru a scoate din drepturi cetățenești oameni pe motivul contiguității cu trecutul. Nu s-a înțeles că poți trimite în tribunal ceea ce ține de dreptul penal, dar nu-i îngăduit să atingi libertățile cetățenești ale cuiva. A venit scindarea neoliberalismului. În loc să se profite de oportunități – cea mai lungă perioadă de pace din Europa, integrarea europeană și apartenența la alianța atlantică – și să se lanseze proiecte proprii, țara a intrat sub controlul amatorismului, care, incapabil de realizări, instrumentează noua Securitate.
La toate acestea se adaugă erorile majore de după 1989, care aduc decepții, frustrări, răni. În România nu s-a făcut distincție între demantelarea unui regim autoritar și construcția unei democrații, care se face democratizând fără resturi. Din revenirea salutară la economia de piață s-a dedus că modernizarea nu mai stă în răspunderea statului. Justiția este și acum confundată cu un mijloc de reglare de conturi. Democrația, după ce a fost confundată cu marketizarea, s-a folosit pentru a lovi rivali. Nu se înțelege nici acum diferența dintre democrație ca alegere periodică a reprezentanților și democrație funcțională. Constituția este, mai nou, facultativă.
Ca efect al tuturor acestora, prea multe în România actuală nu-i unesc, ci îi despart pe cetățeni. S-a și ajuns într-o situație fără precedent în istorie. Dintr-o țară cu potențial, România a devenit cea mai săracă țară a Europei, cu cea mai mare emigrație dintr-o țară a lumii în timp de pace, cu cel mai mic consum de carte pe cap de locuitor, cu cea mai mare mortalitate la milionul de locuitori, cu o îndatorare externă excesivă, cu o reprezentare publică colonizată de cațavenci, cu un autoritarism incult, bazat pe securism și comercializarea de funcții. Țara și-a pierdut, la nivelul decidenților actuali, capacitatea de a-și promova, în interesul ei public, vederi și inițiative în concertul lumii în schimbare de astăzi.
Ca urmare, nu poți cere justificat să se unească cel care a fost persecutat, cu cel care l-a persecutat. Cel care a muncit cinstit, cu cel care a fost doar politruc de ocazie. Cel care a respectat legile, cu cel care a furat. Cel care s-a dedicat comunității, cu cel care l-a încarcerat pe nedrept. Cel merituos, cu cel doar ajuns. Cel curat, cu demagogul cu papion. Cel performant, cu simplul delator. Cetățeanul demn, cu cel care abuzează de funcții.
Așa stând lucrurile, în România actuală, întrebarea „ce ne unește?” nu poate veni legitim decât în prelungirea întrebării „ce este de făcut pentru aducerea la acea normalitate care este oriunde în lumea civilizată?”. Să recunoaștem, România are de lichidat înapoierea economică, fie ea și relativă, și sărăcia unei mari părți a populației. România are de înlocuit o administrație depășită de viață și o justiție instrumentată politic. Ea are de realizat idealul „democrației curate”. Cum au trebuit să semnaleze istorici din alte țări, România nu a adus nici astăzi sub control democratic serviciile ei secrete. România are de înaintat spre cultura politicii ca servire a interesului public.
Acestea nu sunt totul! În opinia mea, în condițiile instituționale de astăzi, calitatea decidenților hotărăște soarta națiunilor. De aceea, reamintesc mereu convingerea răspândită a majorității concetățenilor că România este pe direcție greșită, rămânând trădată chiar de către cei care vor să o conducă. La sfârșitul perioadei interbelice s-a spus, îndreptățit, că România a fost condusă de „o clasă privilegiată căreia îi lipseşte orice simţ al responsabilităţii sociale, ai cărei membri brilianți au fost gata să-şi trădeze de la o zi la alta principiile contra avantajelor funcției și relațiilor la vârf” (Seton Watson, Eastern Europe Between the Wars, Cambridge University Press, 1945). Nu mai insist acum asupra evaluării apropriate făcute de cunoscători francezi și italieni! Nu cumva această evaluare este mai actuală ca oricând? Doar că nu mai decid brilianții, ci opușii lor!
Aș aminti doar că, din păcate, nici acum trecutul nu este reconstituit fără abuzuri și se manipulează în voie. Se falsifică până și istoria recentă. Nimic nu a putut fi lămurit pe deplin. La Centenarul României nu s-a putut scrie istoria țării, una documentată, încât să nu fie obiecții majore. Faptul spune mai mult decât se crede!
Situația din România actuală a devenit atât de gravă, încât, într-adevăr, nu se va putea ieși din ea fără a deschide întrebarea „ce ne unește?”. Dar nu se va ieși cu clișee răsuflate, cu apeluri fals emoționale, cu istoriografie falsificată, cu filosofeme de scurtă respirație. S-ar putea ieși doar cu răspunsuri pe direcția reconcilierii pe terenul schimbărilor.
Nu dau rezultate resemnarea „să nu dramatizăm, căci toți sunt la fel” sau compromisul „pupat toți piața independenței” sau ipocrizia „trădare, trădare, dar s-o știm și noi” sau meteahna „înjuratului la tribună, pentru a urma împăcarea la bufet”. Nu se poate face ceva fără curajul de a spune adevărul.
Dacă este vorba de a răspunde direct la întrebarea „ce ne unește?” atunci aș spune că și pe cetățenii României îi unesc limba și anume tradiții de conviețuire civilizată, locul nașterii și istoria. Îi unesc anumite aspirații – la bunăstare, la justiție, la funcționarea democratică a statului, la împlinirea vieții, ca pe oricare alții.
Sunt acestea destule? Nu sunt, mai ales că unele sunt încă departe – vedem cum se stă cu distribuția bunăstării, cu „justiția” injustă, cu desfigurarea democrației, cu privarea de sens a vieții multor oameni. Evaluarea oamenilor în România actuală este superficială – impostura profesională, civică și morală și răsturnarea valorilor fiind rezultatul – și nu convinge aproape pe nimeni. Statul actual este „eșuat”, căci a fost grav avariat de decidenții de azi!
Ce-i de făcut, așadar, pentru a uni cetățenii? Lista pe care o pot prezenta ar ocupa, aidoma celor din alte țări, un volum. Dar, în spațiul aflat la dispoziție, aș sublinia că fiecare analiză deja menționată are sugestii fertile și m-aș opri doar la a semnala cinci iluzii copios prezente în România actuală, care se cer depășite, dacă se vrea unitate.
Prima iluzie este aceea că doar trecutul este de vină. Da, trecutul, înțeles dus până la capăt, are vina sa. Dar asta nu rezolvă nimic. Cetățenii ar trebui să privească spre viitor și să se mobilizeze pentru a schimba stările de lucruri. Altfel, profită tot felul de nulități. Nu va fi unire cât timp profitori vulgari acuză oameni că s-au născut mai devreme sau că au o opțiune sau alta. Iarăși inși care trăiesc din delațiune, răi ca oricând în istorie, atacă în România actuală cetățeni. Este o aberație care numai aici se mai întreține! Valoarea omului nu o dă data nașterii, nici afinitățile, ci pregătirea și capacitățile dovedite. În definitiv, țara a ajuns în situația critică de astăzi mai degrabă din erori ale ultimelor decenii.
A doua iluzie este aceea că în România actuală „vin banii și rezolvăm totul!”. Este un fals că cineva i-a adus, căci banii sunt alocări bugetare cuvenite, granturi și împrumuturi. Este o iluzie, căci „banii fără cap nu duc departe”. În plus, deviza este jignitoare. Românii sunt oameni ca toți oamenii și au nevoie de respect, cu toate implicațiile – sociale, juridice, culturale.
A treia iluzie este că se poate ajunge la unitate cu mijloace ale polarizării. Din nou, sunt inși care vor să facă capital din acuzarea altora de „extremism”, „antieuropenism” sau că ar fi „toxici”. La drept vorbind, un om cu scaun la cap face capital din merite proprii, nu din neajunsurile altora. Oricum, nu este „extremist” cel care semnalează abuzuri. Nu este „antieuropenist” acela care invocă valorile democrației. Nu este „toxic” cel care caută soluții mai bune. După „ciumă”, este uimitor că în politica de la noi unii au preluat din Mein Kampf și adjectivul „toxic” și-l agită!
A patra iluzie este că rezolvi ceva așteptând ca alții să o facă. Din nefericire, doar România actuală a generat în sânul ei un șir de decidenți care vor mai curând să se aranjeze, decât să servească interesul public. Ei se agață de un globalism care nu rezolvă dificultățile acestei țări. Ba se și opun emancipării ei, cum atestă faptele! În loc să-și bată capul cu România, ei bat câmpii cu „greșeli” ale unor țări ce se dezvoltă susținut. Or, fără asumarea de sine competentă, o țară nu poate face pași înainte.
A cincea iluzie este că prin excludere, încarcerare sau fixare în funcție se rezolvă ceva. Firește, se poate discuta și aici îndelung. Dacă însă examinăm reglementările României, vom sesiza că marea parte sunt interdicții, nu canalizări ale inițiativelor cetățenilor. Sau că aceste reglementări permit mandate care fac rău țării. Multe funcții, începând cu cea de președinte, ar trebui reduse fără ezitare la un mandat, cum se propune în Franța! Grav este și faptul că suntem singura țară care la Centenarul ei nu a dat o amnistie – fie și din rațiuni creștine. Pe un asemenea teren, la unitatea cetățenilor este de lucrat în profunzime.
Orice cetățean trebuie respectat, dacă este vorba de unitate. Altfel, cu polarizările actuale, doar se alimentează o direcție nefastă – cea a mediocrației și prostocrației. Iar dificultățile, spre care este împinsă astăzi țara, sunt prea evidente.
În orice țară, meritocrația s-a dovedit limanul. Democrația fără meritocrație este numai eșec programat. Cum, din păcate, România actuală confirmă, cotidian, din plin. (din volumul Andrei Marga, Reclădirea eticii, în curs de publicare)
Ce înseamnă lichea, tomline? Să luăm faptele. Suntem la comentariile unui articol. Nu are importanță că este excelent conceptualizat și se lămuresc noțiuni cheie azi. Că e rotund profesional, logic, etic. Și că din el cititorul profită. Contează că e articol.
Licheaua este cel care practică lichelismul. Adică, insul care se bagă, dar nu se referă la subiect și caută diversiunea. Care nu are habar de subiect, dar vrea să se știe că-i acolo, și care dă lecții. Care nu are proprietatea cuvintelor și este vulgar. Care nu cunoaște răspunderea și minte. Și care se multiplică în anonimatul Comentariilor. Aceasta este aici licheaua – lichelele ținînd de lichelism.
Bartolomeu, ai maro la gura !
Azi , se va semna contractul prenuptial intre doua mafii poliTice , si vom avea o singura si mare mafie PSD-PNL . Domnisoara de onoare , tavalita si rastavalita UDMR . Nas mare , jupinul Johannis . Poporul va sta la garduri si va beli ochii si va injura . Dar va rabda .
Este bine de tine că te saturi cu falsuri demult infirmate, ioane tomlin. Trebe că ai cheltuială mică cu viața dacă asemenea deșeuri te hrănesc. Ține-te bine de coșul de resturi! Ți-au mai spus-o și alții – în cap ai obsesia comunismului, dar habar nu ai despre ce este vorba. La tine tot ce-o fi valoros este comunist, dacă nu-i de acord cu idioțeniile tale. Ia aminte, însă, tu nu ești nici măcar la nivelul plachiurilor comuniștilor – nu-i ceva de nasul tău, biată lichea. PS: dar de citit articolul extraordinar Ce ne unește? nu te-ai apucat? Se vede că ți-e groază și minți. Ca de obicei. Doar idolii tăi sunt cei care au adus țara în genunchi, nu alții.
Sus Patria are dreptate. Așa arată o abordare cultivată, precum a dînsului. Unii forumiști vorbesc, dar nu au lecturi. Și atunci înjură. Nu mai vormim de vizibilii noi securiști care se mișcă la comentarii ca să influențeze cumva cititorii cu tot felul de năzbîtii. În van! Se ocupă de istorie și unii care nu au calificare în domeniu. Națiunea este temă azi esențială. Dacă tot suntem la comentarii la un articol al domnului Marga, dumnealui a adus la zi discuția în volumul său Identitate națională și modernitate (2018). Notele noțiunii trebiesc revizuite. De pildă, voința lui Ernst Renan trebuie preluată în noțiune.
Pe langa hotararea judecatoreasca definitiva, ploaia de insulte de la 12 „chelneri si cuafeze” dovedesc gasca de derbedei si vagaboande stransi in jurul canaliei comuniste.
Domnule Charlie, mulțumesc pentru comentariu, dar nu pot fi de acord cu dvs. Cred că dacă ați fi citit cu răbdare ce am scris nu m-ați fi răstălmăcit. Mi-ați fi răspuns eventual punct cu punct sau ați fi fost de acord. Dar nu, dvs mergeți pe o scurtătură greșită, nu cunoașteți subiectul. Vă asigur că ,,națiunea,, este un concept filosofic care are și o realitate fizică, materială,să zicem așa, prin comunitatea umană respectivă și formele ei de organizare. Deci, națiunea este un concept filosofic și un fenomen antropologic obiectiv, validat de istorie, matricea în care a fost și este mereu așezată umanitatea, reperul central ordonator și director al acțiunii ființei umane, rațiunea și finalitatea existenței sale. Este filosofic pentru că l-au ,,descoperit,, și formulat și explicat/demonstrat de filosofi, el, în realitatea lui, existând cu mult înainte de a fi primit un nume, așa cum ,,atom,, a existat înainte de a-i fi dat numele Democrit și așa stau lucrurile și cu bossonul hig etc. etc. Eu susțin națiunea și statul ei până în pânzele albe.Tot ce-mi reproșați cade în gol. Forțele de coeziune ale unei națiuni necesită o explicație mai largă, nu este locul aici,din păcate. Și tot din păcate, filosofii noștri și nu numai n-au luat cunoștință de această demonstrație pentru că e și foarte incomodă față de corectitudinea politică promovată de birocrația UE. Sper ca să pot tipări traducerea lucrării filosofului neamț care explică totul cu o claritate dumnezeiască. Și încă mai trebuie lectură de specialitate. Ex. Kurt Hübner: Kritik der wissenschaftlischen Vernunft. E greu, dar nu imposibil. Să auzim de bine! Regret că nu s-au luat de mine și alți forumiști care consumă mult prea multă energie pentru a se înjura. Păcat că nu vin cu argumente.
Bine că ești de acord cu definiția lichelei de la aceste subsoluri, Ioan-Tomlin. Fii calm, ți se aplică, așa că nu ai motive de nemulțumire. Ești caatare – licheaua. Nu citești, nu pricepi, nu ai habar, minți din natura ta și restul. Vegetezi prin cotloane murdare. O lichea care a pus mîna pe computer. Restul – fă-ți colecția inepțiilor la articole – este și mai convingător.
Fabulezi si tu cand te-ai obisnuit sa citesti fabulatiile unui bun la nimic. Ghinion, viata e condusa de partea reala, imaginarul e doar in capul tau.
Ne faci lichele – se miră cineva . Desigur, orice cuvînt are locul lui. Ce înseamnă lichea? Să luăm faptele. Suntem la comentariile unui articol. Nu are importanță că este excelent conceptualizat și se lămuresc noțiuni cheie azi. Că e rotund profesional, logic, etic. Și că din el cititorul profită. Contează că e articol.
Licheaua este cel care practică lichelismul. Adică, insul care se bagă, dar nu se referă la subiect și caută diversiunea. Care nu are habar de subiect, dar vrea să se știe că-i acolo, și care dă lecții. Care nu are proprietatea cuvintelor și este vulgar. Care nu cunoaște răspunderea și minte. Și care se multiplică în anonimatul Comentariilor. Aceasta este aici licheaua – lichelele ținînd de lichelism.
Chelnere, vezi ca ai maro la gura !
Mințiți, bă ioan-tomlin, ca să se audă. Mai bine – pentru voi – mai bine ați pune mîna pe o carte. Și treceți pe la medic! Nu este nevoie de pledoaria voastră de ignoranți, cuibăriți prin murdării. Securismul vostru nu-i altceva decît același securism. Nu-i deloc mai breaz ca altul. Compus din inepți sadea. Pesemne că de acolo îi tot dați cu securismul. L-ați învățat și nu aveți nimic de zis acătări la vreun articol, decît inepții. Lichelismul este viața voastră, biete haimanale!
bartolomeu , bartolomeu , raspunsul tau isteric nu face decit sa confirme ce am spus eu mai sus … nici nu recunoaste , dar nici nu neaga ! ps – sa fii colaborator al securitatii , nu este doar treaba turnatorului ,sau cum zici tu ” este treaba fiecaruia ” … nu , este treaba si a celor turnati , denuntati , carora le-a fost distrusa viata , caci stii desigur ce insemna sa fii turnat la securitate ! Si nici o ” opera ” , de orice natura ar fi aceasta , pretinsa sau reala , nu poate justifica ticalosia ! Daca ea exista si este dovedita legal .
Bă Ioan, faptul că mă confuzi cu atîția mă poate flata sau nu. Mă tem că este obiceiul tău și al acelui tolmin sau tomlin, cum îl cheamă, să vă ascundeți sub diferite nume. Atribiți prostește acest obicei altora.
Altceva mă interesează. Primo – că nu observați că la comentarii se comentează articolul respectiv, dacă ai ceva de zis. Dacă nu, îți vezi de treabă, în cazul că ai un pic de bun simț. Tot ce ați debitat pe la comentarii se poate ivetaria: sunt inepții, atacuri la autori. Mințiți de stingeți! Secundo – că nu discutăm aici ce au făcut sau nu au făcut autorii. Este treaba fiecăruia. Terzo – judecător este Dumnezeu sau justiția lui. Povești cu justiție de asta, ca în România de ieri și de azi, s-au infirmat de mult. Sunt n-cazuri, așa că nu-mi pierd timpul cu lupte politice luate ca justiție.Ar fi bine să fie și la noi justiție, dar o să ai curgă multă apă pe vale. Quatro – numai niște lichele, nefiind capabile de vreo cunoștință și de bun simmț, se leagă de oameni de valoare. Eu zic să reproșăm oamenilor de valoare că au păr scurt! Este lichelism tot ce faceți pe la aceste Comentarii, bieți rătăciți, probabil plătiți pentru asta. Deci epitetele ce nu-ți plac îmi par că sunt pe măsura voastră.
Se costată lesne că unii, neînstare să dea o idee, vor să facă oamenii să se încaiere. O fac cu falsificarea a orice. 85G spune o prostie – poporul român ar fi fost făcut prost. Nici vorbă. Negru pe alb s-a spus că este vorba de cei care-i decid soarta, care sunt nepregătiți și mediocri, nu de un popor. Citește 85G articolul Prostocrația ca regim politic și ai negru pe alb distincția. Citește și restul articolelor și te dumirește. Pesemne că 85G este prostocrat sau prostofil și se simte popor. Nu este cazul. Românii sunt mai deștepți decât 85G.
Un comentator Tolmin , afirma ca prof. Marga a fost colaborator al Securitatii . Si invoca ca dovezi documente emise de CNSAS , documente publice . Prof. nici nu neaga , nici nu confirma ! Dar , prin diferite pseudonime tiberiu , baltazar , diana, vadim , bartolomeu ,etc , il face pe Tolmin albie de porci , prost , lichea , turnator , necitit , mincinos . Acesta sa fie raspunsul adecvat ? Unul dintre ei nu spune adevarul … dar care ?
„JUS PATRIA”, NATIUNEA nu e un „concept filosofic”, ci un DAT la purtator al cetatenilor traitori intr-un spatiu geografic
care vorbesc aceeasi limba, au aceleasi obiceiuri si duc mai departe traditiile, printre care si Credinta in Dumnezeu!E cu atat mai trist ca intuind componentele „conceptului” fara sa-ti dai sau dandu-ti seama militezi in sensul dorit de fortele
care vor distrugerea acestui „concept”, tocmai pentru ca nu le-ai identificat si mai ales ca aceste forte se joaca de-a… Destinul sau ca sa-ti fac pe plac „spielen Gott”!Faptul ca posezi capacitatile intelectuale necesare si totusi nu intelegi
esenta purtat de reflexele invatamantului politico-ideologic te transforma intr-un „ienicer” intors impotriva propriului popor dupa ce i s-au sters exact „conceptele” pe care le invoci, devenind luptator pentru o alta cauza Esti exemplul tipic al manipulatului care cu intentie sau fara BLOCHEAZA redevenirea noastra materiala, nu „conceptuala” ca NATIUNE…Nu ti se pare ca semeni perfect cu vreo doi-trei comentatori ce posteaza la minut comentarii imposibil sa fie compilate in acest ritm infernal? Doar nu esti…Mafalda!
Păi mai turnător decât tine, lichea tomlin, este greu de închipuit. Ia uită-te la minciunile pe care le debitezi la orice articol, zi de zi. De inepții, nu mai vorbesc – sunt la tot pasul la tine. Ignoranță greu de egalat! Incapacitatea este demnă de compasiune, dar cînd este agresivă, ca a ta, este doar prostească. Te ascunzi după minciunile tale repetate psihopatic. Noroc că oamenii cu cap își văd de treabă. În definitiv, nu-i de pierdut timpul cu tine, care nu poți justifica ce caută un ignorant la Comentarii la care nu are nimic de spus. Iar treaba cu comunismul las-o baltă – nu-i de nasul tău. Nu vei fi niciodată la nivelul unui om de atunci – tu fiind, zi de zi, doar o lichea confirmată.
3. Numai că trebuie văzută interdependența națiunilor și de aici nevoia obiectivă de a colabora în interes și avantaj reciproc. Desigur ar trebui numite și acele forțe/împrejurări care contribuile la dezbinarea unei națiuni și a națiunilor între ele. Și iarăși va trebui intrat pe un teren considerat de unii tabu, dar pe care n-am nici o reținere să-l numesc: realitatea capitalismului. Nu națiunea este depășită, ci capitalismul. Pentru efortul de a-l controla în interesul societății și a-l adapta interesului național a se vedea experiența Chinei. În orice caz nu poate fi vorba de posnaționalism și nici de patriotism constituțional a la Habermas, care are, desigur, multe merite. Să nu uit, Germania și-a refăcut unitatea politică exterioară, însă cea internă este la mare jale și continuă să fie divizată în Wessi și Ossi și politologii lor recunosc că e vorba de urmările extinderii capitalismului asupra Estului Germaniei. Ca să pun punct: marasmul în care a ajuns România și mai toatee celelalte țări membre UE se datorează filosofiei antinaționale pe care s-a construit UE. Din acest punct de vedere UE este un avorton al istoriei! Încă ceva. Pentru a ne putea înțelege și a afla adevărul trebuie să purcedem la clarificarea conceptelor, altfel vom vorbi unii pe lângă ceilalți. Deocamdată e o totală brambureală, ambiguitate, așa că nema dialog cu rost.
Mi-ar plăcea să particip la o dezbatere publică dedicată Națiunii, unde să ai timp să argumentezi, dincolo de limitele spațiului editorial. Se practică așa ceva la vreo universitate?
2. De aceea cel mai urgent ar fi să clarificăm gründlich und restlos ce este o națiune și care sunt forțele ei de coeziune. Desigur este important ce susținea Ernest Renan în Qu’est-ce qu’une nation?”, ţinută în 1882: ,,O naţiune se întemeiază pe ideea unei istorii comune, pe amintirea suferinţelor comune îndurate în cursul acesteia, precum şi pe voinţa de a nu se lăsa divizată: „Existenţa unei naţiuni este … un plebiscit permanent/de fiecare zi”
Era și el filosof dar nu ajunsese la înțelegerea rolului jucat de destin în istorie, inclusiv în istoria națiunii. De ce ,,plebiscit permanent,,? Pentru că destinul (discuția despre el nu e tocmai ușoară) nu este ceva previzibil şi, de aceea, nu este nici ceva asupra căruia s-ar putea dispune, astfel încât şi voinţa instinctivă a naţiunii de a fi ea însăşi poate paraliza şi se poate stinge. Da, trebuie să și vrei să fi o națiune, dar pentru asta este necesară o educație adecvată din școală începând prin cunoașterea istoriei proprii și a celei universale. Istorie care azi este nu numai comprimată inadmisibil dar mai este și răstălmăcită în numele unor exigențe așa-zis europene Numai după ce vom înțelege ce este o națiune gründlich und restlos vom înțelege de ce trebuie dezvoltată permenent conștiinț națională și consolidat sentimentul de apartenență/sense of belonging, ceea ce nu înseamnă nicidecum vreo negare a dreptului celorlalte națiuni de a se afirma.
1. Domnule Profesosr, cei mai mulți forumiști vă rămânem datori pentru intervențiile dvs, foarte actuale și documentate. Și desigur, rămânem convinși că încă mai putem discuta și adăuga câte ceva, evident tot documentat sau măcar de bun simț. Întrebarea dvs. Ce ne unește ? este teribil de actuală, fiind vorba în fond de forțele de coeziune ale unei națiuni. Aici nu e vorba doar de a face paradă eventul de înțelegerea unor concepte care au și o realitate fizică, istorică precum națiunea. Dar, dacă nu vom înțelege națiunea în toate consecințele ei și nu vom avea înțelepciune să le valorificăm o putem pății rău de tot. Acuma, eu nu sunt sigur că liderii politici actuali se dau de ceasul morții să înțeleagă subtilități filosofice cum este conceptul de națiune. Îl vedeți pe Câțu, JohanNIX, Orban, Ciolacu, Barna, Cioloș bătându-și capul ? Și totuși înțelegerea corectă a acestui concept, îndeosebi de politicieni, abia ea ne va da posibilitatea să ne vedem de viitorul și destinul nostru, mai ales în condițiile în care în procesul ăsta de integrare (ce urât sună și ne amintește de Valev 1964) în care țările mai mari membre UE ne integrează pe noi cei mai mici din Estul Europei absorbindu-ne, de fapt dezintegrându-ne ca state naționale cu concursul unei clase politice (cloaca maxima) indiferente față de interesul național și preocupate doar de buzunarul propriu.
„…ca să atace oameni”
Turnatorii sunt sifoane, nu-s oameni, iar pupincuristii lui ceausescu sunt comunisti, fie ei si tineri, la un moment dat.
Corect, Forum, vrajba ne domină! Cum se și vede la acești tolmini care nu par școliți decât pînă la clasa a treia! Cred că trebe reluată alfabetizarea. Și mai trebe văzut ce caută tolmini pe la articole, cînd nu au nici o părere și nu pricep ceva. Cine îi trimite? cine îi plătește? Dacă te uiți, de dimineața pînă seara, insul și multiplicările lui sunt pe la Comentarii, ca să atace oameni! Nimic altceva!
Și redus și vulgar, tolmine. Doar atît poți. De citit nici acest articol nu l-ai citit, dar te dai la comentarii. Nu se vede să ai vreo idee. Așa, din minciuni și vulgarități ca ale tale se poate ține oricine. Dar nu o face, căci oamenii mai au ceva cunoaștere și educație. Să nu-ți facă rău atîta mizerie în cuget și simțire!
Chiar nu stiti ce ne uneste, domnule Marga? Inseamna ca nu sunteti un bun observator. Am sa va spun eu ce ne uneste. Ne uneste vrajba. Daca nu ar exista cealalta parte, nu am avea cu cine sa ne invrajbim. Nu poate exista vrajba daca nu exista doua parti invrajbite, inlantuite in mod organic.
Parerea unuia care-l pupincurea pe ceausescu in ziare valoreaza nimic pentru mine. Inteleg ca valoreaza enorm la „chelneri si cuafeze” de tot felul.
Sfătoșenia farsoare a acestui Fekete Tulipan transformă orice discuție în falsuri cu parfum de usturoi. Ce spune sunt simple năluci. Ar trebui cunoscută istoria. Zvonuri, închipuiri, contrafaceri nu sunt istorie, ci bîrfă de anonim căzut la examene.
„Tulipane”, pacat de tine daca cu toate contactele din ceausism nu esti capabil sa intelegi ce s-a intamplat in Polonia in anii incepand din 1979, daca o dai aici cu marota securista a „informatorilor” adaptand-o AGENTULUI GRU Wallesa despre care am scris aici pe larg, dar urechile voastre sunt betonate, iar unicii neuroni virusati…
Cum se observă la dreghici, 85G, anti și alte sosii ale lui tomlin și ciracii, nici chiar tema Unirea Românilor, lansată de Cotidianul, nu poate vindeca prostia. Da, inși neduși nici la școală și nici la biserică! Care înlocuiesc cunoștințele lor micuțe cu mari minciuni. Dacă asta vă hrănește, poftă bună! Numai că discuția ar trebui să fie serioasă pe un subiect serios. Evident, cu oameni cu mintea la ei, că de lichele, cum se vede, nu ducem lipsă.
Ce ne uneste ?
SPIRITUALITATEA ROMANEASCA cea MULTIMILENARA (de peste 8000 de ani):
VATRA romaneasca cea STRABUNA si STATORNICA …
ISTORIA multiMILENARA de pe acest TARAM …
BOGATIILE de pe ACEST TARAM …
RELIGIILE, TRADITIILE si CULTURILE cele straVECHI de pe acest TARAM …
A doua PROTOSCRIERE din lume (Vinca/Turdas 5500BC) …
LIMBA cea ROMANEASCA, UNICA in lume (de tip satem, care se aseamana, dar nu rasare, cu limba ROMANILOR) …
ACESTIA SUNTEM NOI … cei AVAND o constiinta NATIONALA ROMANEASCA … MAJORITARI (din totdeauna) pe acest TARAM !!!
@85G: intrebarile Dvs sunt legitime!In anii 80 Solidaritatea de la Gdansk a constituit o mișcare anticomunistă, adunând un spectru larg de fraieri, de la persoane asociate cu Biserica Catolică până la membri ai stângii ‘anticomuniste’. În Polonia, Solidaritatea a fost principala cauză a prăbușirii comunismului
Ne uitam in anii aceia la Lech Walesa ca la D-zeu, a primit si un Premiu Nobel pentru pace!
A candidat la presedentia Poloniei in decembrie 1990 sub sloganul”Nu vreau, dar nu am de ales”
Wałęsa a fost criticat pentru stil și pentru întreținerea de „conflicte la vârf”, cauzând schimbări anuale de guvern:))) Pierzând din ce în ce mai mulți aliați politici, a ajuns să fie înconjurat de oameni văzuți de public ca incompetenți și cu proastă reputație. Aruncatul cu noroi în timpul campaniilor electorale i-a pătat reputația, ajuns cu popularitate la 10%!:))paralelele sunt inevitabile! Soarta lui Wałęsa la alegeri in 1995 a fost hotărâtă de comunicarea publică nereușită; la dezbaterile tv, a părut incoerent și necioplit:))
Wałesa a fost acuzat de a fi fost informator al poliției secrete Służba Bezpieczeństwa, cu numele de cod „Bolek” inca de la începutul anilor 1970.
El a dezmintit, a si dat in judecata presedintele Lech Kaczyński, dar eu am avut prilejul in 1986 sa stau de vorba cu un ziarist din Gdansk,si omul mi-a povestit strict ce a vazut in timpul ‘epocii Solidarnosc’
De ce spun toate astea?
Doar turnatorii putea fi ‘dizidenti’,doar ei puteau fi ‘revolutionari’,doar ei,ulterior s-au infruptat din bucate,in final dovedindu-se ca au facut jocul altor papusari,pe un scenariu nescris dar pus in practica!
Vorba lui Gorbaciov, adresata lui H. Kohl in octombrie 2009 :”am trait sa vedem, spre dezamagirea noastra,ca statele estice ne-au parasit (pe noi,Rusia,URSS), s-au saturat de noi, dar si noi de ei”:))
Nimic ne uneste cu turnatorii imputiti la securitatea ceausista si cu tradatorii de tara pentru mancare pe durata doctoratului in Germania. Sa vina „chelnerii si cuafezele” la mine !
Articolul de mai sus poat fi sintetizat foarte simplu astfel:
1 Fii impecabil in tot ceea ce spui
2 Nu fa presupuneri inutile
3 Nu luam nimic la modul personal
4 Fa intotdeauna tot ceea ce poti
probabil ca sinem uniti in singuratatile noastre. nu sintem uniti pentru simpul motiv ca ajung la putere cei mai nefericit dintre noi si credem ca vor aduce lumina. un nefericit isi va intinde doar intuericul peste tara. primul lucru care, probabil, ca trebuie sa se intimple este recuzarea in masa a acestei clase politice. adica daca la urmatoarele alegeri se vor prezenta aceiasi din, psd, pnl, usr, undmr etc nu iesim la vot! ar fi un semn de unitate si de intelgere a faptului ca raul cel mai mic s-a terminat ca si motivare a votarii. VREM SA ALEGEM BINELE! asta inseamna fara acesti nefericiti care ne conduc azi si care ne-au condus ieri. DA, DEMOCRATIE DIRECTA! pasul urmator. haideti domnilor intelectuali dati semnalul. construiti increderea natiei in ea insasi ca poate muta muntii daca e nevoie si am cam ajuns acel moment. dar pe limba si intelesul oamenilor. iar acela e limbajul sufletului!
Ce pensie aveți domnule Nistorescu?
Ce pensie aveți, domnule Marga?
Următoarea întrebare: ce ați produs în afară de a face tot poporul român prost? Nu v-am citit/văzut să-i fi luat apărarea.
Mi-ar fi rușine, în locul dumneavoastră! V-ați instalat, vă este cald și bine.
Dupa ce nu a constatat si recunoscut ca Secu ne dezbina de-o vesnicie la ordinul Partidului, analiza exceland in eclectism-filosofistic nu avea cum sa prezinte variante ale unei „uniri” care sa ne asigure iesirea din marasmul genocidar ce domneste din 1945 la o scara superioara perioadei cand Partidul actiona in prima ILEGALITATE, acum 100 de ani, cea de-a doua perioada ILEGALISTA post-198 certificandu-i caracterul de ORGANIZATIE TERORIST-GENOCIDAR-ANTIROMANEASCA „LEGITIMATA” …IDEOLOGIC MARXIST/BOLSEVIC! Instaurata in fruntea Romaniei prin crime contra umanitatii, dezbinare si confuzia indusa superspecializat prieten-dusman asa cum s-a…retrait la LOVITURA DE STAT Comintern, cu fortarea printr-o DIVERSIUNE ORDINARA cu pistolul pe masa a abdicarii Regelui Mihai I de Romania si a abolirii MONARHIEI ROMANE INTREGITOARE, dictatura marxist/bolsevica STRAINA si STRAINA DE POPORUL ROMAN a EXTERMINAT ELITELE, a distrus existente, A NIMICIT SATUL ROMANESC
prin COLECTIVIZAREA FORTATA, a malformat constiinte si caractere! Culmea cinismului sa se vorbeasca in aceste circumstante cumplite de „prostocratie” fara sa se faca raportarea corecta si astfel sa se inteleaga raportarea la epoca tiraniei ideologice cu „comunisti desteptocrati” comparativ! Culmea cinismului ca multi comentatori sa invoce satul romanesc care a conservat romanismul din postura de adulatori ai comunismului care a distrus satul romanesc!!! Ce realitate ne-a prezentat TVR-Captiva in 1989? Aceeasi realitate falsa dinainte, cu aplaudaci dati pe post ca sa se creada la fel de fals ca asta isi doreste popolul…
ne uneste ce nu ne divide, mai precis ne uneste timpul pe care l am petrecut impreuna in aceeasi mizerie si cu aceeasi eticheta (istorie, cultura , geopolitica). Ce ne uneste?:
-interesele americanilor
-interesele Europei
-interesele oligarhilor
-interesele arnautilor
-interesele romanismului
-interesele ,,monarhiei”
-……………………..?
Ce interese pot sa aiba valahi si moldovenii dintr-o unire cistigata cu singe care a avut ca rezultat masacrarea vaduvelor si a orfanilor de razboi (1907)?. Ce interese pot sa aiba valahi, olahi si moldovenii dintr-o unire cistigata cu singe care a avut ca rezultat desfiintarea identitatii lor?.Ce interese pot sa aiba valahi , olahi si moldovenii dintr-o unire care a ruinat ,,Romania” si atrimis la moarte generatii in numele unor tratate cu Germania? Ne uneste faptul ca presedintele Johannis si-a apropiat oamenii care bat din calcie? Ce ne uneste cind noi facem diferenta intre noi?
Ce isorie?
Ce cultura?
Ce geopolitica?
CE NE UNESTE?
Ce-i de făcut? întreabă pe bună dreptate tot mai mulți cititori. Personal sunt de acord cu autorul articolului Ce ne unește? că trebuie părăsite cinci iluzii (poate că sunt și mai multe!). Dar să părăsim măcar cinci: că doar trecutul este de vină, că doar banii lipsesc, că preluările din Goebbels duc departe, că globalisml rezolvă ceva, că excluzând și discriminînd oamenii rezolvi ceva. Ar fi un mare pas înainte să părăsim acestea. Ar fi și mai mare pasul dacă: 1. spunem public nemulțumirea; 2. ne asociem cu cât mai mulți și spunem ce ne doare; 3. nu mai permitem imposturii și prostocrației să ne conducă; 4.nu mai acceptăm încălcarea Constituției și legilor. Apoi vin restul – pași mulți, dar care merită.
Marga , nu ai atâta bun simt in tine si sa dispari din spațiul public.Ce vrei sa demonstrezi ? Ca WC Tudor popica , mare ,,scriitor” care a înveninat gandirea romanilor in anii ‘90 si acum face pe guru . Vremea voastră s-a terminat . Mai ale ca problema schismei ungro- poleaca se va rezolva diplomatic . Aceste doua tari care au ,,atras” 60 si respectiv 140 miliarde € , fonduri europene in 10 ani , au crezut ca pot desființa statul de drept , garanția primirii banilor UE . Ungaria deja a clarificat situația cu UE. Polonia ii va urma exemplul . Degeaba si-a frecat mâinile Putin. Actorii nostrii politici , niste neaveniții in frunte cu , ,,bacalaureat la 43 de ani “ , Cioaln , tot ce avem mai ,,bun “ in ,,principate “ vor desfiinta ,, SIJ “ si se vor alinia la EU, si se vor asigura de primirea banilor ce vin odată intr- un secol. Cine nu vrea , in Belarus si Rusia cu ei.
k natzie, nu sintem unitzi (de 20 ani cum ne prindem pe afara din romanea, ne ardem.)
(pr)in romanea, ne dam cap in cap, ca boii .
Nu ai inteles Miorita.
In viata reala de multe ori esti injunghiat pe la spate. Vezi cazul Dragnea facut de Dancila si Orban facut de Catzu si Raresh. Nu ca mi-ar parea rau de ei, dar e realitatea vietii. Iar baciu spune Si de-o fi sa mor. Adica nu zice : sunt deja mort, dar realitatea ca doi pot invinge unul singur. Mai e vorba si de lacomia si invidia oamenilor, cazuri reale care s-au intamplat intre ciobani si intre Cain si Abel.
Asa ca …stati prost cu intelegerea culturii romanesti.
Si mai bine sa pui raul in fata.
Domnule Cornel Marinescu, aveți dreptate, trebuie spus ce este de făcut. Articolul Ce ne unește? spune ce iluzii ar fi cazul să fie evitate. Articolul mai trimite în Cotidianul la două luări de poziție: Reconcilierea națională și Declarația de la București în care ce-i de făcut este exprimat cu toată claritatea. Opinia mea este că lucrurile depind de acum de atitudini cetățenești exprimate public. Nu este altă cale în democrație.
Cred că aveți în vedere, domnilor, că un articol este limitat la 7 pagini computerizate și nici un articol de pe lume nu poate răspunde la toate solicitările. Domnului Emile, care are dreptate, pot să-i spun doar că autorul a tratat chestiunea românismului pe larg în volumul Identitate națională și modedrnitate (Libris, Brașov, 2018). Domnul Marga este un autor care caută să aducă ceva în plus cu fiecare publicație.
Domnul Costi nu are dreptate. Sunt oameni de valoare și tineri și mai puțin tineri, și cu experiență și fără experiență. Dacă iarăși se începe cu vîrsta sau prejudecățile, se ajunge în înfundătură. Starea actuală a României se datorează decidenților ei din ultimul deceniu și jumătate. Nu sunt adeptul doamnei de care faceți caz. Dar asta nu înseamnă că nu o respect ca ființă umană și cetățean, ca oricare altul. Numai în România de azi ura a ajuns înaintea respectului.
Ne unește speranța că vom fi iarăși fii adevărați ai Creatorului și ca dragostea, adevărul și frumosul vor face parte din ființă noastra. Sper ca dragostea fata de libertate sa nu mai fie condiționată, iar dorința de a fi noi înșine și a de a privi mai adânc in noi sa ne călăuzească pașii. Fără repere morale autentice care si-au dovedit valabilitatea vom continua ca sa navigam pe o mare învolburate, supuși fiecărui moment naufragiul. În 89 ne-a unit in primul rand dragostea fata de libertate și apoi ura fata de regim. Azi a mai rămas numai ura și o imensa teama fata de moarte. Cine se inchina acestui sentiment, zi de zi, nu are cum privi liber viata și nici dragostea ca pe un dar de la Dumnezeu. Cat vom trai sub acest blestem vom continua ca ne închinăm vițelul de aur. PS. Și chiar dacă credința și dragostea fata de om și tara sunt pentru mulți un motiv serios de unitate, exista atat de multe cozi de topor gata antrenate ca să lanseze ura împotriva lor. Caz concret; complexul medical Nerva. O oaza de speranța și dragoste intr-un ocean bolnav și îmbolnăvit. Cu toate acestea ura posturilor TV și a gazetarilor a făcut din excelentul centru construit de domnul Chirila un simbol al morții. Superficialitatea nu unește și nu a unit niciodată. Iar când superficialitatea se suprapune cu interesele ura devine cronica.
rectific de la 18:01
dragul meu de la 11:19, fiecare vede conform propriei viziuni. fiecare vede fix ceea ce este el insusi.
iti multumesc pentru lectia de suferinta personala pe care ai tinut cu tot dinaidinsul sa o oferi. nu aveam nevoie de ea, dar iti multumesc. vorbeste despre tine de la primul pina la ultimul cuvint.
Domnule profesor, un titlu de articol cu o anumita speranta, dar in loc de conluzii clare sunt prezentate cinci asa zis iluzii. Este totusi nevoie ca din partea intelighentiei nationale sa primim semnale clare la acesta intrebare provocatoare. Si totusi, ce ne uneste Domnule Profesor, mai avem o speranta de recladire a constiintei nationale?
Aberezi mai baiatule si sustii o mare tampenie spunandu-ne ca Miorita reprezinta ,,o mostra de intelepciune fundamentala si naturala”.
Miorita reprezinta o mostra de slabiciune si resemnare in fatza unui pericol. Daca toti inaintasii nostri ar fi gandit ca tine, pana azi nici n-am mai fi existat pe plaiurile mioritice.
Dupa parerea mea Miorita este cea mai nociva balada a romanilor din cauza ca uite cum isi gaseste adeptii nonactiunii si resemnarii printre concetatenii nostri actuali.
Daca Mircea. Mihai Viteazu, Stefan cel Mare si alti mari voievozi ar fi gandit dupa tiparele mioritiice , azi am fi avut capitala la Ankara, iar Romania ar fi fost raiul Mohamezilor.
Greu e Doamne cand vorbeste limba fara cap!
Asistent B.U In varf nu ajung oameni de valoare pentru ca nici votantii nu sunt valorosi. E atat de simplu. Multi,asa zisii daci liberi,nationalisti si patrioti se pricep de minune sa trimita in varf nulitati si impostori. Valorile pleaca scarbite acolo unde sunt respectate. Brancusi a spus bine ce a spus. Ț Cand am plecat v-am lasat proti,m-am intors v-am gasit si mai prostiȚ Sau din Alexandru LapusneanuȚ prosti, da multiȚ .
Ne-ar uni o lume fara sosoace, fara margi,fara gazi si badii,fara hauristi .Fara fosti nomenclaturisti vopsiti.
“ pe cetățenii României îi unesc limba și anume tradiții de conviețuire civilizată, locul nașterii și istoria.” 1.Limba îi unește, sau ar trebui să-i unească pe cetățenii români ai României, dar dacă mergi pe stradă sau într-un mall nici un magazin, dintre sute de magazine niciunul nu are firmă cu nume în românește; la fel toate acțiunile cetâțenești sau culturale numite proiecte au nume engezești. 2.Tradiția, “legea românească” nu-i unește pe cei care nu o au cultivată din familie, fiindcă la școală nu se învață și la televiziuni este perseverent batjocorită de analfabeții de pe sticlă. V-ași ruga domnule profesor Marga să ne spuneți cum definiți, ce conține ROMÂNISMUL,, cel din Poezia lui Coșbuc Patria română “ S-or lupta să ne păzească / Limba, legea românească / Şi vor face tot mai mare / Tot ce românismul are”. 3. Locul nașterii nici atât fiindcă nu mai suntem născuți în România ci “ne-au năpadit moldovenii”, “miticii” sunt așa și pe dincolo, iar a fi din Transilvania mai ales în diasporă a ajuns un blazon. 4. Istoria? Care istorie se cunoaște ca mândrie națională, ca faptele părinților, bunicilor , strămoșilor noștri, rând recunoașteți că și de Centenar istoricii nu au avut curajul la o afirmare românească a Istoriei Românilor. Suntem într-o urâtă și adâncă fundătură, noi românii dulcei Românii.
Analiza bazata pe premize false istorice si prezente. Istoric crimele contra umanitatii se abordeaza in sali de judecata nu in iatacurile „istoricilor” stiind ca niciodata istoria nu a fost scrisa decat la comanda puterii, iar dupa 1848 a unor organizatii teroriste marxist/bolsevice si formele lor „NEO”! „Resetarea” e inteleasa tot fals, daca nu cumva e o rastalmacire intrucat nu urmareste largirea libertatilor, din contra limitarea lor! De aceea in afara limbii, traditiilor sterse din cartile de istorie de „istoricii marxisti” si CREDNTA in DUMNEZEU nu ne uneste nimic in societatea malformata ideologic din 1945 FARA INTRERUPERE! Ma refer la romanii adevarati nu la spalatii pe creiere in fabricile ideologice/de propaganda ce propovaduiesc ura interetnica si in sanul etniilor intre categorii profesionale si de varsta, stalpii sustinatori ai celei mai cumplite ideologii ce au putut-o imagina cele mai bolnave minti ale istoriei, Marx, Engels, Lenin si Stalin, o ideologie care in numele fals al „binelui” a legitimat GENOCIDUL, ASASINAREA OMULUI DE CATRE NEOM! La ce asistam dupa INSCENAREA GENOCIDARA din dec 1989? La o constanta dezbinare,in 1989 asasinarea de catre TERORISTII Comintern si autohtoni a romanilor pe strazi, tintit si la intamplare, in 1990/1991 si 1999/2000 la REBELIUN MINERESC/SECURISTE cu maltratarea/lovirea brutala cu maciuci pe strazi, IN HAITE, a purtatorilor de ochelari, ochelarii fiind simbolul „inelectualului”…dusman al poporului, caci chiaburii, mosierii si „burghejii” fusesera demult exterminati in Gulagul bolsevic. Ce ne-a unit nu ne mai uneste datorita transformarii Romaniei in 1945 in COLONIE BOLSEVICA si datorita INLOCUIRII Constitutiei Romaniei Mari cu una a democratiei bolsevice genocidare cu tentacule ce ne incolacesc si azi blocandu-ne! Starea de fapt e reflectata de articole ce perpetueaza canoanele regimului comunist de trista amintire si e premeditat stabilita a fi greu de suportat pt a mentine intacte …nostalgiile!
@Calin
E un inceput. Esentialul, dupa parerea mea, este lipsa fricii de moarte si mai ales comuniunea cu intreg universul caruia ii apartine. E superba balada!
Doamnei Oana îi mulțumim! Dînsa are dreptate. Întrebarea generală se pune în multe țări. Suntem de părere că acea calitate a liderilor trebuie privită instituțional: de ce nu se selectează oameni capabili, cu merite, pentru funcții? De ce nu urcă în finale valorile societății? Se pot vedea ultimele cel puțin două finale prezidențiale – trebuia ales între nepregătiți. E o întrebare – de ce nu ajung la decizii oameni de valoare, dedicați țării? Pe de altă parte, din păcate, toate instituțiile țării sunt penetrate de neaveniți. De acolo vine o mare dificultate.
Domnul de sub semnătura Cel care ne unește, de mai sus, nu are dreptate. Natura și filosofii nu se opun cum credeți. Depinde cu ce filosofi ați avut de a face în viață. Uitați-vă în articolul Ce ne unește? și veți găsi citatul pentru America: părinții fondatori au citit Locke și Hobbes cînd au gîndit sistemul american. Nu este rău că citești filosofi. Nu numai filosofi, căci orice argument serios este demn de atenție. Nu cine l-a formulat contează, ci valoarea argumentului.
„Și de-o fi să mor”
Unde-i fatalitatea? Tot repetați ceea ce-ați fost mințiți fără a judeca.
Daca e ok asa pentru tine, eu nu am nimic impotriva. Mie imi inspira cu totul altceva.
Privim retrospectiv: dupa sperantele cetatenilor din 1989 si naruirea/ sabotarea lor metodica in anii 90, traim in anii din urma supunerea în fața ticăloșiei, a minciunii, a clicii mizerabile de la varful statului,armatei, a agentilor straini de la butoanele Plandemiei samd! Cati romani mai au viu spiritul „luptatorilor din munti” pentru a rezista si a nu ceda restul anilor vieții lor si viitorul urmașilor în mâinile unor obsedați de putere și control, intr-o lume dirijata financiar de corporatii transnationale, în care rațiunea a murit, în care chiar știința a devenit propagandă și ideologie! Priviti si analizati figurile celor care ne conduc spre dezastru, ale celor ce sunt pe primele pagini de presă în care se cultivă frica animalică și ura pentru cei care nu se supun acum dictaturii politico-medicale!
În esență, Miorița este construită pe un filon al fatalității, inacțiunii și … al resemnării !
Ce ne unește? – Securitatea!Alt rost nu are..
Si pe vremea lui Ceasca, tot securitatea ne unea, altfel pleca juma de tara intr-o parte, juma in alta parte!
Eu ma mir ca dl Marga, renumit expert in securitate globala si nu numai, nu pune punctul pe i
Atata vreme cat ramanem in sferele inalte ale filosofiei politice, doar cu analze oportune, cultivate … conceptualizate, nu rezolvam mare lucru.
De acord ca ne aflam in „peroada” mediocratiei si prostocratiei !
Vreau ca dl Marga sa ni-i arate pe acei concetateni in masura sa ne scoata din situatia de prabusire economico-sociala, dezbinare etc ! Nu pot sa cred ca dansul este singurul clarvazator …
In 2024 urmeaza sa alegem alt presedinte ! Azi, nu avem candidati care sa ne dea sperante, iar „sforarii’ si-au inceput activitatea …Kovesi, Geoana etc
Bine băi mare Spumache, am înțeles demult cum e neamul tău, nu trebuia să ni-l descrii din nou.
În articol e vorba de altceva, oricum nu e de râtul tău.
Ce ne uneste (evident pe cei ramasi in Romania)? Teama de adevar si de ziua de…azi…
As fi mai atent la natura si nu la filozofi. Turmele de caprioare, de oi, de cai, de elefanti, lei, lupi. Toate sunt turme unite dar nu o sa vezi niciodata unire decat intre cei de aceeasi specie.
Limba este un criteriu care ne uneste, apoi muzica populara, cultura populara, traditiile, apoi religia cu obiceiurile religioase, apoi teritoriul unde suntem adaptati la clima. Unii oameni se simt bine in clima temperata, altii in desert la caldura, altii in zapada, altii pe mari . Fiecare e adaptat la mediul lui casi animalele. Ursii polari nu pot traii casi camila in desert .
Numai ca turma noastra este atacata si de turme, haite de lupi sau lei.
Si atunci simtim unirea. Dar seful turmei trebuie sa fie etnic roman nu lup rumegator german. Am spus rumegator pentru ca singur a afirmat ca rumega problema mai mult timp, adica 3 zile ori 500 morti …dupa o mie cinci sute morti din turma.
Unii, cum se vede mai sus, nu vor să vadă ce spune un articol, dar îl înconjoară cu ce le trece prin cap. Nu va fi unitate, cum se întreabă autorul articolului, nici cîtă vreme nu se examinează ce susține cineva, ci se caută pretexte de a nu citi. Este o învățătură de la venerabilul Aristotel că un text se examinează sub aspectul a ce spune, nu dacă Socrate poartă papuci! Slabă igienă a minții cînd se confundă cele două.
D-le profesor Andrei Marga ,romanii informati va respecta si va admira!
In 30 de ani declasata politica din Romania a distrus tara pe toate coordonatele.
Realizari in jurul lui zero. Decidentii, cu mici exceptii s-au dovedit a fi submediocri,fara viziune si foarte corupti. Nerealizarile privind infrastructura si nu numai au ca principala cauza coruptia ! Nimic nu se face fara spaga. Proiectele,studiile se amana sine die daca nu se incaseaza spaga. Acesta e adevarul. Un exemplu!
Spitale regionale ,initial 8,au ramas apoi 3 si a inceput constructia lor? NU !
Dar unde sunt universitarii,membrii academiei care sa se constituie intrun grup de lucru care sa elaboreze studii,strategii si care sa ia atitudine ferma impotriva politicii dezastrului?
@Un_Om
am vrea noi sa traim sub spectrul Mioritei care reprezinta o mostra de intelepciune fundmentala si naturala. Este un crez de viata! curios si straniu ca majortiatatea vede resemnare.
nu ne lipseste niciun lider. ne lipsim noi insine, noua! vreau schimbarea? sint eu insumi schimbarea care vreau sa se intimple! pragmatism si cooperare. de teorii e lumea satula ca ajung dogme si raminem pironiti in cutume. iar asta inseamna ca din posibile destinuri favorabile alegem sa raminem la mina sortii. iar soarta e facuta de altii, e fatala. fie avem ceea ce ne dorim sa fie, fie avem motivele pentru care nu avem ceea ce ne dorim. noi sintem acum, in cea de a doua parte, adica avem doar motivele. de ce? pentru ca muuult prea putini sint schimbarea pe care o doresc. adica foarte multi se supun sortii ignorindu-si destinul.
ExceLelent comentariu , d.le Cata ! Respect !
Raspunsul la intrebarea din titlu este simplu = NIMIC
Romania este un teren ostil vietii capturat de trupe ostile care-si spun ” proeuropeni ” .
Cum se vede ” scapa cine poate ” .
Ce ne unește? Dorinta de a-i tsepui pe ceilalti !
Răspunsul este la îndemâna celor care vor să-l vadă … NIMIC, trăim perpetuu sub ‘zodia Mioriței’ iar statul, ca un copil fâră minte, ‘bagă bățul prin gard’ pentru a învrăjbi pe unii contra altora și, și îî reușește de minune !
Într-adevăr doar cetățenii României profunde pot îndeplini misiunea de a înlocui o administrație antinaționala și o justiție instrumentată politic, de a realiza idealul „democrației directe ”, al unei culturi politice de servire a interesului public, național…
Vedem zilnic ce ne dezbina: presa și politica, sistemul de forță al statului, Securitatea$Ri ce execută prompt instrucțiuni externe; Jandarmeria, Poliția,Justiția ce anihilează pe cei ce se împotrivesc oligarhiei de partide și de stat, pe aroganții care continuu umilesc poporul. Ce a ajuns „statul român”: o crâncenă „dictatură a proștilor și ticăloșilor”, a oportuniștilor alogeni, favorizată de naivitatea poporului care se zbate în aceeași letargie care l-a dus la dezastru de fiecare dată în istorie…
În haosul total ce ne înconjoară moral, economic, administrativ, educațional raspunsul la întrebarea „ce este de făcut pentru aducerea la acea normalitate care este oriunde în lumea civilizată?” este unul singur și o spun ca unul care nu a huzurit în socialismul de tristă amintire, și o spun serios, este: “ O tiranie ca în Rusia… Nu mai merge, mă-nțelegi, constituția, care aceea ce vezi că se petrece, nu poți pentru ca…” Se poate cita și din Caragiale nu numai din americani, germani, francezi. O
Raspuns simplu: ne uneste ura si intoleranta fatza de cei care au alte opinii politice, caracteristica de baza a natiunii mioritice post 1989.
Bibliografia nu este săracă. Dar ea se referă la autori contemporani, de acută actualitate, care dau tonul în lume. Trebuie recunoscut că în anii recenți, intelectualii români s-au ocupat mai puțin de ceea ce unește, cu analize conceptualizate. Articole despre unitate sunt, dar aici contează ceea ce schimbă abordarea obișnuită. Pe cei deja clasici domnul Andrei Marga i-a abordat in volumul său Identitate națională și modernitate (Libris, Brașov, 2018), în care i-a luat ca reper, în premieră în temă, pe Virgil Bărbat, Constantin Brâncuși și Liviu Rebreanu. Volumul este la dispoziția oricui.
Sa nu uitam, d-le profesor, ca suntem uniti, in mica si marea unire, doar de 100-150 de ani. Pana atunci ne-am tradat si razboit intre noi ca prosti.
Cred cu tarie ca Romania e acum in situatia : ”punct si de la capat” !!! Asta daca, in viitor, mai vrem sa reprezentam ceva ca tara si popor.
Cum se poate face asta? Pai, exact cum ati spus : AMNISTIE GENERALA !!!
Fiecare dintre noi am gresit si am facut erori. Daca vom continua sa le ”contabilizam” sau sa le ”ierarhizam”, nu vom termina niciodata. Intotdeauna ”greseala ta” va fi mai mare ca ” a mea”. Doar ca acest prim pas nu e suficient. Mai este necesar sa constientizam ca valorile dupa care ne alegem conducatorii trebuie sa fie cele personale, ale individului si nu cele de grup, sau apartenenta la o anumita organizatie. Valorile acelui conducator trebuie sa fie tara, natiunea, credinta, familia. Putem discuta de valori europene, dar mai intai sa le vedem pe cele romanesti.
Din pacate, nu stiu daca vom fi in stare sa gasim un astfel de conducator, dar daca-l vom gasi, el trebuie aparat, in primul rand, de noi insine. Avem o atractie morbida spre tradare.
Nimeni nu a spus aici că ceea ce unește este conflictul. S-a spus, negru pe alb, că dezunirea este mai mare acum decât unitatea. Faptul este fapt, dar nu ar trebui confundat cu altceva. După cum orice fapt trebuie stabilit cu acuratețe, căci lumea este plină de falsuri, minciuni, zvonuri, susțineri care se ruinează la prima examinare. Mai ales că, așa cum spune articolul, delațiunea este în floare, unii, neavând vreo valoare, trăiesc nu din ce pot ei, ci din a-i denigra pe alții.
Am fost ,sintem si vom fi o natie dezbinata si de proasta calitate ! Dezbinarea , discordia si meschinaria sint si vor fi trasaturile nationale esentiale . Ca natie sintem rezultatulul unui melanj de pakistani veniti cu coviltirul , tatari , cumani , turci otomani si alte triburi , toti originari din salbaticiile asiatice , cu insticte puternice de pradatori si distrugatori . Constiinta civica ,solidaritatea si patriotismul sint doar simple glume . Exista doar spiritul de gasca sau de haita .
Cum să nu fie „discrepanță rural-urban” cînd orașul nu este în tradiția noastră. Nu numai a noastră, oamemii s-au mutat de la sat la oraș de nevoie nu de voie. Pildă de la englezi: eclosure.
Orășenii la noi au fost pînă nu demult, sf sec XIX început XX, majoritari străini. Aceștia i-au învățat pe noii veniți la oraș, de această dată majoritar români, să disprețuiască tot ceea ce este românesc.
Mi se pare ciudat ca dl Marga incearca sa raspunda la intrebarea „ce ne uneste” cu citate apartinand numai si numai strainilor !
Pana la dansul, nici un nume de roman, istoric, filosof, om de cultura, politician…, care sa mai fi reflectat pe aceasta tema ?
Ne lipseste liderul adevarat care sa ne conduca.
Faptul că citezi nu înseamnă nicidecum că scri cărți din cărți. Numai cine se oprește doar la suprafața unui text care citează are impresia că se scriu cărți din cărți. Așa ceva este rar și nu la autori cu concepții articulate.
Într-o examinare a unei teme contează să fie o urmărire consecventă, cu toate datele, a temei. Citarea este chestiune de onestitate din două puncte de vedere.
Nimeni nu mai este primul autor care se pronunță în tema respectivă. Este onest ca autorul să dea seama de ceea ce s-a făcut în acea temă.
Pe de altă parte, obligația unui autor este să ducă înainte abordarea unei teme. Aceasta se poate face absorbind ceea ce se știe într-o analiză personală. Esențială este analiza personală, nu amintirea altor contribuții.
Se mai poate spune că într-o dezbatere care, din păcate este restrînsă la noi, este util să se amintească cititorului, prin citări, că există o cultură a dezbaterii acelei teme. O lărgire a orizontului cultural al cititorului este și ea utilă. Mai ales când autorul și anunță că este vorba de un text parte a unui volum.
Spiritul este libertatea absolută. Libertatea neconceptualizată, capacitatea cuvântului de a fi și de a se menține în forme și sensuri proprii lui însuși. Într-o atare stare de libertate, cel care se mișcă liber, complet independent de orice restricții, este și rămâne cuvântul și numai cuvântul. Acesta, complet liber dintotdeauna fiind, poate coborî de la rațiune la lucruri sau poate urca de la memorie la contemplare. De aici înainte, urmând-și sieși după legea libertății, nimic rău nu se mai poate întâmpla. A atinge măcar și tangențial starea de contemplare, poate părea un miracol iar a te și menține câteva ore sau zile în ea, un vis aevea. Se spune că nu este om rațional cel controlat de mânie sau pofte. Controlul total asupra acestora îl înalță pe om, nu inmulțirea lor. Inmulțind lucrurile, înmulțim și necesitatea de a le folosi, inmulțind nevoile, înmulțim neliniștile apoi devin patimi iar când acestea devin cât balena , orice control devine imposibil. Astfel apare starea de neliniște, de rătăcire căci este imposibil a nu te rătăci alergând în neștire de la o nevoie la alta, de la o stare fizică sau emoțională la alta. Subțiind sau concentrând nevoile, scurtăm rătăcirile căci atunci când nu rătăcește omul devine liniștit. De liniște, de tihnă are nevoie omul pentru a fi fericit. Fără acestea, nimic nu-l poate împlini. „Căutați odihna sufletelor voastre!”, nu unirea în rele apucături.
Înțeleg, până la urmă, de la domnul profesor că ceea ce ne unește azi este conflictul. Și acela pe teme imorale. Între cei care au turnat in zilele cu soț și cei care au turnat in zilele fără soț, între cei care au furat bișnițarind si cei care au furat cu legea in mână, între cei care au mințit atunci când s-au spovedit și cei care au mințit în declarații publice.
Iar rezolvarea românească a fost, și mi-e teamă că va mai fi, întotdeauna compromisul. Adică politica. Dar, și în acest caz, una e să ai o școală de politruci făcută într-o subsidiară de ghetou a unei universități obscure, și alta e arta politică, aceea de a face compromisuri fără să te compromiți.
De popor și de națiune consider in continuare că n-are rost să discutăm.
Cu respect, Zorba.
Amiralul marinei romane cu 3 bărci fara armament la bord ajuns primarul liberal al Constanței a investit un milion de euro în beculete pe timp de pandemie din cauza de depresie. Constănțenii trebuie sa iasă din depresie pe baza de lumina artificiala. Ăștia sunt liberalii care vara îți dă căldură de la soare și iarna lumina artificiala. Succesuri!
Nu inteelg de ce se scriu carti din carti… A spus ala, a spus celalalt, o luam de la Platon si Aristotel prin Hegel si Kant ca sa justificam ce? Ca nu suntem in stare sa vedem si sa simtim singuri sau ca e nevoie de a teoretiza viata si iubirea? Pai replica lui Dumbeldore catre Harry Potter face cit 1 milion de articole: sa-ti para rau nu pentru cei care nu mai sint ci pentru cei care nu traiesc in iubire. Ce e viata si ce au construit oamenii? Se pupa? Nu. Avem de facut corectii majore? Da. Le facem sau teoretizam si dam referinte din referinte din referinte? Ce ne uneste? Viata si natura umana. Sint ele cuprinse in coduri de conduita asumate individual care fac parte din constiinta lumii actuale ? NU! Traim in luma banului si a intereselor? DA! Aceasta lume produce tragedii si intrainarea de suflet? DA. Lucrurile sint simple. Cind vorbesti limba sufletului lumea general vibreaza. Teorii, doctrine etc sint perceptii limitate in timp si spatiu de propria judecata. Prefer cararile neumblate decit sa calc pe pasii altora.
Analiză oportună, cultivată, plină de adevăruri dureroase. Ar trebui examinată punct cu punct, căci spune lucrurilor pe lume, într-o dezbatere tot mai necesară, pe care Cotidianul promite să o găzduiască. Felicitări fiecăruia!