Ce partide se nasc într-o țară în care tinerii nu-și găsesc locul

În ianuarie 2014, în Spania rata șomajului era de aproape 33% si de 50% în rândul tinerilor. Datoria publică a ajuns la aproape 100% din PIB, iar, spre deosebire de Italia și Grecia, datoria companiilor private mai adăuga încă 300% din PIB la povara amintită. Datele publicate de Organizația de Cooperare si Dezvoltare Economică arătau ca sistemul spaniol de educație este cel mai prost din toate statele membre ale organizației, chiar și din întreaga Uniunea Europeană. Tot atunci, se știa că în luna noiembrie în Catalonia va urma un referendum (devenit in cele din urma o consultare publică neoficială) cu privire la independență, semn că nici structura teritorială a țării nu mai ținea. Astfel arăta Spania după programul de austeritate impus de popularii premierului Mariano Rajoy și dupa bâlbele de până atunci ale socialiștilor premierului Jose Luis Zapatero.

Atunci, în ianuarie 2014, un grup de tineri, cadre universitare și profesori de liceu, au fondat partidul Podemos (Putem), orientat în mod radical către stânga. Președinte a fost ales Pablo Iglesias, un profesor de științe politice în vârstă de 36 de ani, puțin cunoscut până la acel moment, un sustinator al miscarii ”Indignatilor” spanioli, ce a ținut prima pagina a ziarelor in perioada de apogeu a crizei.

Patru luni mai târziu, la alegerile europarlamentare din mai, Podemos reușește să își aleagă cinci deputați în Parlamentul European, printre care și președintele Iglesias. Partidul s-a clasat al treilea, după socialiști (PSOE) și popularii aflați la guvernare (PP).

La finalul lunii noiembrie, Podemos ajunge în fruntea sondajelor de opinie, cu 28% din voturi, urmați de PSOE, cu 24%, și de PP, cu 23%. Presa internațională relata că ascensiunea partidului Podemos nu este o ”aberație”, ci o realitate de care partidele tradiționale trebuie să țină cont.

Ce a propus Podemos pentru a urca la asemenea cote în nici măcar un an de la apariția pe scena politică? În primul rând taxe mari pentru cei bogați și naționalizarea în sectoarele industriale strategice. Apoi, nici mai mult nici mai puțin decât interzicerea prin lege a reducerii locurilor de muncă în companiile cu profit mare.

Podemos a avut succes la alegerile europene propunând un salariu minim pentru toți spaniolii și o vârstă de pensionare de 60 de ani, precum și neplata datoriei externe a țării. În luna noiembrie, când au simțit ”mirosul” posibilei victorii în alegerile naționale de la finalul lui 2015, liderii Podemos au renunțat însă la ideea neplății datoriei externe și au majorat vârsta de pensionare la 65 de ani. Au mai transformat salariul minim promis într-un fel de subsidii pentru ”toți cei care nu au loc de muncă”. Sunt câțiva pași inapoi, însă programul tinerilor de stânga rămâne la fel de idealist și ambitios, sautradus în linia presei ce-i critică, rupt de realitățile europene și ale piețelor și radical.

Partidul fascinează însă, în ciuda prestațiilor TV nu tocmai mulțumitoare ale lui Iglesias. Podemos se opune independenței Cataloniei, nu însă și unui referendum pentru aceasta, așa cum s-a opus actualul guvern conservator. Este un motiv pentru care catalanii tratează partidul cu o indiferență binevoitoare. Podemos nu doreste nici ieșirea din zona euro, motiv pentru care atrage și voturi din partea spaniolilor ceva mai moderați.

Acest partid antisistem avea deja un ”frate” mai mare cu zece ani în Grecia, cealalată țară sudică lovită de criza și apoi de măsurile de austeritate impuse de celebra ”troică” FMI-Comisia Europeană-Banca Centrală Europeană, în fapt o înlocuire mascată a guvernării naționale (incompetente și corupte) cu una a birocraților din UE, care supervizează (profund competent și independent, cum se susține oficial) în special privatizarea activelor cheie ale statului. Syriza (Coaliția Stângii Radicale) este corespondentul elen al partidului Podemos. Condusă de Alexis Tsipras (40 de ani), Syriza este al doilea partid parlamentar din Grecia și cel mai important din opoziție (chiar a câștigat alegerile din mai 2012, dar a pierdut anticipatele din iunie același an).

Tsipras și Iglesias colaborează, participă împreună la mitinguri și fac parte din același grup parlamentar în PE. Amândoi știu că sistemul electoral din țările lor îi poate avantaja. Podemos are șanse să dețină majoritatea absolută în parlament după alegerile din 2015, însă are nevoie de un avantaj mai consistent decât cel estimat acum. Syriza, beneficiind de sistemul cu prima electorală pentru învingător, poate sa-si asigure o majoritate confortabilă chiar și dupa datele actuale ale sondajelor. În noiembrie, Syriza conducea în preferințe cu 24%, urmată de conservatorii de la guvernare (Noua Democrație), cu 20,5%. Socialiștii eleni abia dacă pot trece de pragul electoral la alegerile ce nu vor avea loc mai tarziu de iunie 2016.

În aceeași zi în care presa spaniolă prezenta sondajul ce dădea, pentru prima dată, partidul Podemos pe primul loc, în paginile ziarelor apărea un alt sondaj, adresat tinerilor cu vârste între 18 și 30 de ani, ce poate fi mult mai preocupant pentru puterea de la Madrid decât mișcarea aceasta radicală: ”Aveți de gând să vă căutați loc de muncă în străinătate?”. 60% au răspuns cu un categoric ”Da”.