”Războaiele culturale sunt deseori ridiculizate ca fiind o inovație americană. Însă, la fel ca în multe alte domenii, primii au fost francezii. Din 1897 până în 1899, Franța a fost scindată de arestarea și judecarea lui Alfred Dreyfus, un ofițer evreu de stat major care a fost acuzat pe nedrept că a spionat în favoarea Germaniei. Acum, cazul Dreyfus nu este decât o notă de subsol, însă atunci a fost o controversă mare consumatoare de energii, care a dezbinat o țară întreagă și i-a captivat pe politicienii, jurnaliștii și intelectualii din Europa”, scrie Will Collins, pentru The American Conservative.
”Analogiile istorice pot fi imprecise, însă sunt câteva paralele irezistibile între cazul Dreyfus și erupțiile ce au urmat după uciderea lui George Floyd de către un polițist din Minneapolis. Statele Unite sunt în situația Franței, o putere aflată în declin care are încă o mare influență culturala. Cultura noastră americană a devenit globală și a inspirat protestele din Dublin, Berlin, Mexico City, așa cum a fost și cazul Franței care era în război cu ea însăși.
Însă cea puternică paralelă este legată de profunzimea și intensitatea animozităților culturale ale părților în dispută, care nu se luptă pentru niște proiecte, ci pentru niște viziuni politice profunde. În ”The Proud Tower”, Barbara Tuchman scria că Dreyfus, care nu a fost o personalitate notabilă, a devenit o ”abstracție” pentru susținătorii și detractorii lui. Ea a sumarizat astfel Afacerea Dreyfus:
«Fiecare parte a luptat pentru o idee, ideea de Franța: o Franță a Contrarevoluției și o Franță de la 1789; una a ultimei șanse de a reduce tendițele progresiste și de a reinstitui vechile valori, cealaltă a șansei de a recupera onoarea Republicii și de a o feri de reacțiune».
E greu să găsești o comparație mai bună cu momentul actual. Limbajul conflictului existențial a fost lansat de dreapta americană, la alegerile din 20165. Eseul ”The Flight 93 Elections” compara votul pentru Donald Trump cu încercarea disperată de a prelua controlul asupra avionului deturnat de teroriști la 11 septembrie 2001. De partea cealaltă, a stângii, liberalismul tot mai puternic al administrației Obama a dus la o o critică mai radicală a instituțiilor americane și a istoriei, spunând că singurul drum înainte nu poate fi decât schimbarea revoluționară. Trendul este usor de recunoscut începând cu sănătatea, unde reformismul moderat al proiectului Obamacare a fost înlocuit de planul pentru asigurările medicale universale, și până la Războiul american pentru Idependență, care a început să fie reimaginat de The New York Times ca un război împotriva sclaviei.
Uciderea lui George Floyd a accentuat acest conflict existențial. Pentru stânga, sloganul este ”nu mai finanțați poliția”, un apel care ar fi fost considerat absurd în urmă cu doar câțiva ani. Desființarea poliției nu este un proiect, este o provocare. În Franța, nu putea fi pace între Franța Contrarevoluției și Franța de la 1789, așa cum nici în America nu poate fi pace între conservatorii care fac o plecăciune în fața istoriei și instituțiilor și noua stângă în ascensiune, care le pune sub semnul întrebării legitimitatea. Liberalismul de până mai ieri, care punea accent pe loialitatea față de idealurile naționale, dar promova și reformele, pare acum depășit.
În 1897, Afacerea Dreyfus a fost alimentată de presă, creându-se un mediu efervescent, unul care anticipa obsesia de acum a americanilor legată de social media. Argumentele și contraargumentele taberei dreyfusarzilor și ale oponenților lor au fost amplificate până la punctul în care a ajuns să fie în joc legitimitatea instituțională a armatei franceze, care a refuzat să admită că a greșit condamnându-l pe Dreyfus.
«Presa a creat Afacerea și a făcut imposibil un compromis», scrie Tuchman. De la monarhiștii reacționari și până la anarhiștii revoluționari, toate facțiunile politice avea propria portavoce în presă. Acest tip de jurnalism a fost înlocuit acum de nebunia creată de algoritmii Twitter, Facebook sau Instagram. Circulă online videoclipuri revoltătoare, citate inflamatoare, deseori editate și scoase din context, la fel cum apăreau informații asemănătoare în ziarele și editorialele din Franța.
Există o ultimă paralelă între Afacerea Dreyfus și momentul actual, o paralelă care sperie. Strigătul de luptă al taberei Dreyfus era ”Dați-mi o confruntare”, ceva ce simt poate și mulți dintre americanii ținuți în carantină, care au fost mânați spre confruntare de o combinație toxică între social media, inegalitățile economice și o anumită dezamăgire față de liberalismul fad din ultima perioadă. Un francez din La Belle Epoque, o altă perioadă caracterizată de inegalități și revolte ideologice, ar înțelege bine situația noastră grea de acum.
Însă această perioadă strălucitoare și plină de tulburări din istoria Franței s-a încheiat cu masacrele de pe câmpurile de luptă din Flandra. În 1914, Armata Franceză a mers la război cu tradiționalii ei pantaloni rosii, încrezătoare în Planul 17, un atac furibund asupra fortificațiilor germane din Alsacia-Lorena. Măcelul ingrozitor care a urmat a fost mai important decât orice alte dispute din perioada antebelică. Dreyfus a fost prevestitorul unei catastrofe iminente. Este greu să nu ne gândim că războiul nostru cultural de acum poate fi doar preludiul a ceva și mai distructiv.”
ceea ce se intimpla in America dar si in Europa nu are nimic de-a face cu ce declara participantii la demonstratii. Este vorba pur si simplu de un proces evolutiv normal cind o fractie semnificativa a populatiei nu se mai poate integra in acest proces evolutiv. in firmele de azi este nevoie de oameni foarte calificati si care trebuie sa-si perfectioneze continuu abilitatile pentru a face fata la schimbarile care apar aproape zilnic. cei care sint depasiti isi vor pierde locurile de munca (multi nici macar nu ajung sa aiba un loc de munca semnificativ de important), iar atunci cind acestia devin prea multi, in lipsa oricarei sperante de re-integrare in mediul cultural in care traiesc, vor cauta o cale de a iesi din starea asta si atunci inventeaza orice care sa-i adune pentru vre-un obiectiv nebulos de atins. fenomenul se va tot agrava. Romania nu este afectata deoarece nivelul de evolutie a societatii inca este relativ jos….