Mulți români ajung la 50 de ani îngropți în datorii, cu rate, chirii și economii prea mici
Problema nu este doar salariul în sine. Ci raportul dintre venit și cheltuieli.
În prezent, costurile de trai sunt destul de ridicate, iar mulți oameni de 50 de ani încă plătesc credite făcute în urmă cu 10 sau 15 ani.
În același timp, există și presiunea economiilor pentru pensie.
Mulți realizează târziu că pensia de stat nu va fi suficientă pentru un trai confortabil și încearcă să pună bani deoparte exact într-o perioadă în care cheltuielile cresc.
Pentru cei care locuiesc singuri sau au venituri instabile, presiunea este și mai mare. În această situație, nu e de mirare că un salariu care părea bun acum câțiva ani poate fi insuficient, mai ales în orașele mari.
La această vârstă contează mai mult stabilitatea decât suma din contract
La 50 de ani, un salariu mare nu garantează automat securitatea financiară. În schimb, contează cât de stabil este locul de muncă și cât de ușor poți face față unor perioade dificile.
Mulți angajați încearcă în această perioadă să își reducă datoriile și să evite riscurile financiare mari.
De aceea, tot mai mulți oameni pun accent pe siguranță și pe venituri predictibile, nu doar pe bonusuri sau câștiguri rapide.
În zilele noastre, diferența dintre un salariu decent și unul cu adevărat confortabil este dată de cât de mult îți permite să economisești după ce îți plătești toate cheltuielile lunare.
Prin urmare, nu este vorba despre cifre, ci despre ce înseamnă pentru tine, sumele pe care le încasezi de la angajator. Merg către economii, merg către investiții? Sau de-abia îți acoperă cheltuielile? Aici trebuie să faci o analiză și să te gândești serios la viitor, pentru că peste aproximativ un deceniu și jumătate vei fi nevoit să trăiești cu pensia de la stat. Dacă îți va fi suficientă, este perfect în regulă. Dar dacă nu? Te-ai întrebat?
Salarizarea facuta dupa ureche nu dupa competente. Si doar daca vrea seful.Mergeti la privati si veti vedea discrepante uriase intre calificare si salariu.Iar dupa 50 de ani rari sunt meseriasii care sunt angajati. Mai ales in mediul privat.Acolo la multi nu calificarea conteaza ci muschii. Trebuie facuta o lege a salarizarii pe criterii de competenta.
Cu respect, comentariu tau pare a fi integral SUBTIRE:
1. Calificarea nu conteaza, conteaza competentele, ceea ce poti sa [ demonstrezi ca poti sa ] faci/produci;
2. Fiecare angajator incearca sa angajeze pe parte operationala la bani cat mai putini, insa pe partea manageriala pe bani multi; in ambele situatii, consecintele sunt adeseori contrare obiectivelor, iar rateurile angajatorului sunt multiple si frecvente
3. Care „muschi” conteaza ? Te referi la aspectul fizic sau la prevalenta angajatului guraliv/a, care isi umfla pieptul in fata managerului/directorului si astfel pare competent in perceptia managerului / directorului ?