Ce valoare are acest 0-0 cu Spania

Zero la zero cu Spania. Crainicii şi moderatorii Tv au căzut cu toţii pe spate de extaz. Titluri triumfale în mai toate ziarele.

Cel mai patriotic, în Adevărul: „România – Spania 0-0: rezultat de pus în ramă. Nici campioana Europei n-a trecut de <<zidul>> tricolor”. (Aplauze în picioare). GSP spune cât de impresionat a fost del Bosque de jocul României. Îl credem. Ştim şi din tenis cum e cu declaraţiile astea. „Am întâlnit o adversară foarte valoroasă, care a jucat foarte bine şi care mi-a pus foarte multe probleme. A trebuit să dau totul ca să câştig”, spune Serena după ce o snopeşte pe una cu 6-1, 6-2. Generalul este în sfârşit mulţumit. Şi fericit. „A fost o partidă bună, am jucat inteligent tactic și ne-am creat și ocazii, în special pe contraatac. Asta a fost filozofia noastră în această seară”, spune el radiind în faţa camerelor de luat vederi. Căpitanul naţionalei, Chiricheş plusează: „Am jucat frumos. Sunte puternici”. În sfârşit, fostul şef al fotbalului cu nasturi, actualul şef al FRF, Răzvan Burleanu: „Am fost jucat mai bine decât Spania”. Un scurt şi necesar intermezzo istoric. După groaznicul 1-7 de la Zurich din seara zilei de 24 mai 1967, a început reconstrucţia fotbalului românesc. A durat doi ani. Trei borne au marcat „reforma”: 24 noiembrie 1967, România – RFG 1-0 (nemţii erau vicecampioni mondiali); 6 noiembrie 1968 şi 15 ianuarie 1969: 0-0 cu Anglia la Bucureşti şi 1-1 cu Anglia pe Wembley (britanicii erau campionii mondiali en titre). Revenim în actualitate. Am făcut un 0-0 cu o Spanie cu Nolito, Koke, Mario, Bartra, Sergi Roberto – un cvintet care nu va începe niciun meci la Euro, cu Anduriz, Mata, Isco, care de asemenea nu vor fi soluţii la meciurile cu miză, şi cu câţiva veterani, Fabregas, Casillas şi David Silva, care nu mai sunt ce au fost odinioară şi nici titulari nu cred că vor mai fi. Cum trebuie privit acest 0-0 cu această Spanie? Comparativ cu cele trei rezultate din anii 1967-1969, este un rezultat modest. Atunci, printre adversari se aflau: „prinţul” Franz, Uwe Seeler, Overath, Libuda, Lohr, respectiv Banks, cei doi Bobby (Moore şi Charlton), tripleta Hunt, Hurst şi Peters „girafa” Jackie Charlton, „ortopedul” Stiles şi alţii foarte buni. Adică uriaşi şi monştri sacri ai fotbalului mondial. În plus, pe atunci, în meciurile amicale nu se făceau experimente şi se juca fără menajamente. Se juca la rezultat, iar granzii îşi apărau blazonul. Noi eram pe undeva pe la graniţa dintre lumea a doua şi a treia a fotbalului mondial şi de aceea, rezultatele au fost, de excepţie. Au reprezentat certificatul de naştere a unei noi echipe a României. Privit prin prisma situaţiei actuale a fotbalului românesc, a situaţiei echipei naţionale, rezultatul este unul bun. Pentru că o Spanie chiar cu rezerve şi veterani este, fără îndoială, mult peste Lituania, Ungaria, Finlanda, Irlanda de Nord, Grecia, echipe cu care ne-am confruntat în ultima vreme. Din punct de vedere al evoluţiei, am jucat clarmai bine decât contra celor nominalizate mai sus. Unii susţin că egalul cu Spania este unul de moral. Nu este chiar aşa. Pentru că la noi moralul este similar cu îmbătatul cu apă rece. Şi exact de asta trebuie să ne ferim. Un amical este un amical, indiferent cine este adversarul. Un meci oficial este cu totul altceva. Inclusiv meciul cu Albania va fi unul mai dificil decât cel cu experimentala echipă a Spaniei. Şi nu trebuie uitat un lucru: ultimele imagini pe care le avem cu Spania, sunt acel halucinant 1-5 cu Olanda şi neputinţa din acel 0-2 cu Chile, de la mondialele din Brazilia.

PS

Au fost unele voci care au murmurat dezaprobator faptul că Spania a jucat contra noastră cu o echipă experimentală. Să nu ne ofiscăm degeaba. Întotdeauna când este vorba de o fereastră pentru 2 jocuri amicale, orice antrenor de pe această lume, îşi verifică tot lotul pe care îl are la dispoziţie. Dacă există o diferenţă de valoare între adversare, atunci în meciul contra echipei mai bine cotate sunt utilizaţi titularii, iar în celălalt, cu precădere jucătorii din linia a doua. Spania a considert meciul cu Italia ca fiind meci test, şi de mai mică importanţă cel cu România. Noi nu suntem în elita fotbalului mondial şi european, Italia este. Practic, România a fost pentru Spania, ce a fost Lituania pentru România. Asta ca să înţeleagă toată lumea.