Acum 30 de ani, în doi martie ’89, un bulgăre de foc aluneca pe pîrtia de schi Bradul din Poiana Brașov. Cobora în flăcări cu o pancartă pe care era scris: Stop Mörder! Brașov =Auschwitz ! Un grup de prieteni scoțieni nimeriți la baza pîrtiei și-au dat seama că ardea o vîlvătaie omenească, potrivit informațiilor publicate pe blogul raducalincristea.wordpress.com.
Douglas Wallace și George Melvin povestesc: „Am auzit un geamăt şi un om cuprins de flăcări a apărut din pădure. Nu părea că încearcă să-şi stingă cercul de flăcări care îl cuprinsese. Nu spunea un cuvînt, dar aveam impresia că-i aud sfîrîitul părului şi al pielii. Durerea sa era cumplită, dar, deşi trecuse mai mult de un minut de cînd îl observasem, nu dădea niciun semn că ar încerca să se salveze.” Au încercat să stingă cu niște haine flamele învăluiau ființa, dar văpaia nu putea fi domolită. Omul a mai rămas cîteva secunde în picioare, apoi s-a prăbușit, aproape carbonizat și a urcat, ca un fulger al libertății, la cele veșnice. Era Liviu Cornel Babeș, un tînăr tehnician de la o fabrică din Brașov, care se autoimolase în semn de revoltă împotriva regimului comunist. Cu doi ani mai devreme, studentul ceh Jan Palach își dăduse foc în Piața Wenceslas, în centrul Pragăi, din aceleași motive politice ca Babeș al nostru. Liviu Babeș este unul dintre martiri anticomuniști de legendă ai României. N-a hărțuit comunismul aflat în plin delir ceaușist, nu l-a ațîțat cu proteste izolate. A luat-o pe drumul cel mai scurt ce (dez)leagă viața de moarte. A orbit comunismul, fie și pentru cîteva zeci de secunde, cu rugul imens al unui simbol crescut din aparenta pareză de răzvrătire a românilor.
În timp ce Nicolae Ceaușescu stăpînea un popor cu biciul infinității comunismului, Liviu Babeș arăta că, dimpotrivă, prin cutezanța extremă a renunțării la sine, dictatura se smochinea, alunecînd pe pîrtia ce avea să sfîrșească, peste doar cîteva luni, în infernul care a născut-o. La 30 de ani de la moartea unui brav războinic căzut pe cîmpul de luptă, zarva cuvintelor se dizolvă în tăcere. S-ar cuveni să ne rușinăm pentru felul anecdotic în care păstrăm memoria lui Liviu Babeș. Posteritatea lui arată jalnic: o stradă îi poartă numelei, i s-a dezvelit o plăcuță și, pe pîrtie, la locul sacrificiului, s-a înălțat o cruce. Memoria personificării anticomunismului prin Liviu Babeș încă stă la coadă pentru o statuie în București: una la care, la fel ca în fața lui Jan Palach, să se reculeagă turiștii străini în loc să se holbeze la Palatul Parlamentului.
Ei acum in ceruri ii aduce laude lui Ceasca vaznd ce a ajuns tara si cine o guverneaza.Acum sa mai dam timpul inapoi un nou 89 nu stiiu cine ar mai iesi in strada .A mai sarit unul de la balcón si nu a rezolvat nimic.
…anticomunist,…un anticomunist e acela care are afacerea sa proprie,fura de la comunisti,nu plateste taxe,si’si vede de treaba lui,nu asi da foc sau zbiara ca o oaie surda,sau alte crize,…comunismul era si bun pt ca a tinut multa prostie,care acuma face rating prin toata lumea…
Pentru ca la celalalt articol privind comemorarea a 30 de ani de la jertfa acestui erou sunt publicate o serie de comentarii mizerabile care mi-au intors stomacul pe dos, decent ar fi sa declarati comentariile inchise pe acest subiect si sa nu mai publicati nimic!
cam asta e calitatea umana a postacilor comunistoizi comandati de la Moskva arondati acestui site. libarci e un cuvant bland
bine macar ca nu exista cine stie ce trafic
Ceausescu stia suficient despre complicitatea difuza a romanilor fata de dictatura. Felul in care acestia trateaza memoria eroului Babes spune totul despre trecutul recent,despre prezent, dar mai ales despre viitorul anuntat.
Un Erou, Dumnezeu sa-l odihneasca!
Eram in plin razboi rece si dementul se sinucide pentru ca nu primeste placinte! O scarnavie de om!
scarnavie sa-i zice matii care te-a facut