Cel mai mare risc la adresa UE

”Provocarea numărul unu al celui de al doilea mandat al Ursulei von der Leyen: să găsească sume uriașe de bani europeni pentru a reindustrializa și a reînarma UE”, scrie Politico.eu.

Despre cum va face aceasta noua comisie nu se știe mai nimic. Pot apărea detalii în următoarele luni, după ce va fi stabilită componența noii Comisii Europene, în care von der Leyen vrea să includă, pentru prima data, un portofoliu pentru Apărăre. Noul Comisar pentru Apărare a urma să prezinte o carte albă a militarizării Europei (sau un eufemism în jargonul de la Bruxelles).

Comisia și Banca Centrală Europeană continuă să ia în calcul posibilitatea emiterii unor euro-obligațiuni pentru a finanța cumpărarea și fabricarea de arme. Ideea era considerată de neconceput până de curând. ”Însă acest miracol s-a întâmplat în timpul crizei financiare din zona euro, când UE a creat Facilitatea Europeană pentru Stabilitate, care poate emite euro-obligațiuni în valoare de 440 de miliarde de euro. Iar după pandemia de covid, miracolul s-a repetat și UE a creat un fond de recuperare de circa 750 de miliarde de dolari (Next Generation EU) finanțat prin emiterea în comun de obligațiuni, prin îndatorarea în comun a statelor UE”, scrie Euractiv. „Aceeași linie de gândire a fost adoptată și pentru finanțarea capabilităților de apărare ale UE, după ani de zile în care acest sector a fost neglijat și când UE se gândea ca Uncle Sam va veni mereu în ajutorul ei.”

Finanțarea reînarmării UE prin îndatorarea în comun a fost pomenită până acum și de premierul estonian Kaja Kallas, care a fost nominalizată deja pentru funcția de Înlat Reprezentat pentru Politică Externă și de Securitate a UE, șefa diplomației UE. Pe lângă aceasta, Kaja Kallas, 47 de ani, a mai vorbit și despre rescrierea istoriei Federației Ruse și despre spargerea ei într-o mulțime de state etnice – un plan care ar urma să fie aplicat după înfrângerea Rusiei in Ucraina și căderea regimului Putin. Acesta ar fi un al doilea ”miracol”, după cel al îndatorării în comun al statelor UE pentru înarmare, la care făcea referire Euractiv.

Acest plan ar trebui adoptat în contextul în care guvernele europene sunt tot mai instabile, coalițiile sunt tot mai eterogene (pentru a ține departe de putere partidele considerate extremiste și populiste), iar cetățenii sunt tot mai nemulțumiți și chiar revoltați de situația economică și de fenomenul imigrației. În plus, armatele europene nu suferă doar de lipsa armelor, ci și de lipsa militarilor, iar reintroducerea serviciului militar obligatoriu pare, în acest moment, să garanteze mai degrabă crize politice.

Apoi, finanțarea reînarmării UE prin euro-obligațiuni va aduce din nou in prim-plan opoziția Germaniei, la fel ca și în cazul crizei datoriilor din zona euro și a planului de refacere post-pandemie. Îndatorarea Germaniei este limitată prin constituția țării, iar Curtea de la Karlsruhe a luat nu o dată decizii chiar împotriva Tratatelor UE. Spaima Germaniei de îndatorare și inflație, la care se adaugă și opoziția partidelor de extremă (AfD și nou apăruta Alianță Sahra Wagenknecht), care vor refacerea relației cu Rusia, vor face mai dificilă convingerea Germaniei decât în cazul tancurilor Leopard pentru Ucraina, pentru a nu mai vorbi despre rachetele de croazieră Taurus, care nici acum nu au luat calea Ucrainei.

Impulsul poate veni însă din SUA. O victorie a lui Donald Trump ar putea grăbi înarmarea Europei și  mobilizarea sutelor de miliarde de euro, nu pentru că Trump ar căuta escaladarea războiului din Ucraina, ci pentru că, după cum a demonstrat-o în mandatul  2017-2021, un obiectiv major al lui Trump este transformarea ambasadelor SUA în agenții de vânzare de armament, cu folosirea tuturor pârghiilor de influență de care dispun. În plus, diplomația și Pentagonul au fost populate în perioada lui Donald Trump de politicieni legați de CIA și de neoconservatori, la fel ca și în celelalte administrații americane. Donald Trump insusi a radicalizat politica SUA față de China, a marcat începutul unui război economic, iar strategia implică axarea SUA pe zona Asia-Pacific, ceea ce presupune că Europa va trebui să se înarmeze masiv pentru a menține securitatea. ”Creșterea cheltuielilor militare în Europa după invazia rusă în Ucraina este un pas încurajator”, scrie Foreign Affairs.

Dincolo de constrângerea exercitată de la Washington, Comisia Europeană mai are un motiv pentru a recurge la un program masiv de înarmare – sporirea puterii Bruxellesului, justificată acum prin necesitatea coordonării finanțelor UE pentru a face față mai eficient amenințării ruse. ”Nu suntem impresionați de cele 17 miliarde de euro pentru Ucraina din Facilitatea Europeană pentru Pace. Nici de fondul ”uriaș” de 100 de miliarde de euro despre care vorbește Comisia Europeană. Amenințarea rusă la adresa Europei este cea mai gravă provocare pentru securitatea continentului după 1945, mult mai importantă decât decarbonizarea, sprijinul pentru regiunile subdezvoltate sau sprijinul pentru fermierii din UE, ținta celor mai multe cheltuieli ale UE”, arată un articol publicat de Dalibor Rohac, de la American Enterprise Institute. Se poate ca aceasta să fie și „narațiunea” Comisiei Europene, a Înaltului Reprezentant Kaja Kallas și a altor oficiali, în următorii cinci ani.

Noile reguli fiscale adoptate de UE în 2024 sunt mai dure decât cele relaxate în perioada post-pandemie. Există și acum încercări de a îndulci pilula amară, însă efectul lor poate fi minim. Țările cu un deficit bugetar mai mare de 3% vor trebui să-și reducă la jumătate acest surplus de deficit, însă doar în perioade de creștere economică. Țările cu datorii mai mari de 90% din PIB vor trebui sa le reducă cu 1% pe an. Iar cele cu datorii între 60% și 90% din PIB, cu doar 0,5% pe an. Țările vor avea la dispoziție un interval de șapte ani, nu de patru ani ca până acum, pentru a aplica acest nou acord fiscal. Însă creșterea economică a UE, în special în zona euro, este infimă și, adăugând aceste reguli, înarmarea și reindustrializarea nu vor fi posibile fără reduceri drastice ale cheltuielilor pentru serviciile sociale și a investițiilor statului în alte proiecte importan

Înarmarea Europei printr-un nou regim de austeritate pare să fie principala opțiune (deși există discuții și pentru derogări de regulile fiscale pentru cheltuielile militare). Iar la acest aspect care poate duce la prăbușirea nu puținor guverne din UE se adaugă și mult mai puțin discutatul subiect al corupției și capturării statului ca fenomene prezente deseori în contextul achizițiilor masive de armament.

Privind lucrurile din Europa, și nu de la America Enterprise Institute, un think tank în conducerea căruia se află o mulțime de foști membri neoconservatori ai administrației George W. Bush (Dick Cheney, Paul Wolfowitz, John Bolton și alții), lucrurile se vad diferit. Eurointelligence scrie că marele risc la adresa UE nu este nici situația din Ucraina, nici alegerile din America, nici ascensiunea extremei drepte. Marele risc este scăderea îngrijorătoare a productivității, printre altele din cauza creșterii uriașe a prețului energiei, și rămânerea în urmă a UE în tehnologia de vârf. Cu o energie de 2,5-3 ori mai scumpă decât în China și SUA, cu schimbarea dependenței energetice de la Rusia la SUA, cu migrarea industriei europene in SUA și urmărirea unor obiective strategice care nu sunt neapărat ale sale, Europa poate să cadă în crize economice și sociale periculoase.