Ceramicile Tang, la preţuri astronomice

Un moment magic pentru piaţa de artă chineză şi orientală în general. În decembrie, Casa de Licitaţii Bonhams Butterfields din San Francisco a înregistrat un record absolut, pentru adjudecarea cu 7.658.000 de dolari a unui vas Qianlong, înalt de 36 de centimetri, datat în perioada Qing, preţ de 465 de ori mai mare decât suma de pornire de 10-15.000 de dolari. La fel de uimitoare este şi vânzarea la Londra a unui alt vas Qing, de data aceasta din secolul al XVIII-lea, care a ajuns la suma stelară de 43 de milioane de lire sterline, unul dintre preţurile cele mai înalte atinse de un obiect de acest tip. Piesa a fost propusă de Casă de licitaţii Bainbridge’s, de la periferia capitalei britanice, care se ocupă de obiecte provenind din case demolate. La sfârşitul lunii septembrie a anului trecut, anticarul francez Christian Deydier a prezentat la Bienala Anticarilor de la Paris o ceramică „Sancai” din epoca Tang, valorizată pentru 8,5 milioane de euro.

Cal din timpul Dinastiei Tang

Cine sunt cumpărătorii? Se vorbeşte despre persoane anonime, colecţionari chinezi, dar şi despre magnaţi arabi. S-a confirmat şi faptul că barometrul pieţei de artă înclină acum către Orient.

Cămilă Tang

Femei, personaje ilustre, cai, cămile sunt „locuitorii” în teracotă smălţuită, de fapt, faimoasele statuete „Sancai”, care populau mormintele aristocraţilor, într-una dintre epocile cele mai bogate din punct de vedere artistic, Tang (618-907 d.Ch). În realitate, ceramiştii chinezi începuseră să experimenteze acest tip de acoperire cu email încă din timpul dinastiei Han (206 î.Ch-220 d.Ch).

Cal înşeuat Sancai

Protagoniştii de azi, colecţionari internaţionali, oferă pentru ele sume hiperbolice. Ceramica Tang a introdus câteva tehnici noi, printre care „Sancai”, un email în trei culori, pe bază de silicaţi. Culorile de bază erau brunul, verdele şi albastrul. Albastrul era obţinut prin adăugarea de oxid de cobalt într-un email transparent, verdele cu ajutorul oxidului de cupru şi brunul, cu oxid de fier. Emailurile brune aveau o gamă largă de nuanţe de la galben deschis şi portocaliu la brun închis. Ceramica Tang a fost puternic influenţată de societăţile cu care ţara a venit în contact fie prin comerţ sau diplomaţie. Forme şi patternuri din Asia Centrală, Persia, Grecia şi India s-au combinat cu cele tradiţionale chinezeşti.

Doamne de Curte

În epoca Han, culoarea cea mai recunoscută era verdele, dar ocazional erau utilizate şi brunurile. Cele două culori erau reunite de multe ori în aceeaşi piesă, iar paleta se îmbogăţeşte la un moment dat cu galben, albastru cobalt, dar şi negru. Emailul era aplicat cu o pensulă. Temperatura de ardere era în jur de 900-950 de grade, deoarece se considera că smălţuirea plumbiferă începea la 650 de grade.

Exotism şi cosmopolitism

Jucător de polo din epoca Tang

O altă specificitate a acestei emailări se obţinea prin tehnica ce prevedea aplicarea smalţului colorat în şiruri diagonale. Motivele decorative erau în cea mai mare parte abstracte. Foarte căutate erau figurile de cai, ca reprezentări ale zodiacului, în aceeaşi ceramică Sancai. Alte forme au în schimb un evident parfum exotic, dar sunt puţin asemănătoare originalului. Exotismul şi cosmopolitismul epocii Tang se exprimă mai bine în sculpturile cămilelor cu una sau două cocoaşe, cailor din rasa central asiatică, spiritelor înspăimântătoare, „lokapala” (regi păzitori), în îmbrăcămintea dansatoarelor şi a doamnelor de la Curte, cât şi a războinicilor.

Figurină ecvestră Tang

Pe de altă parte, sute de asemenea exemplare de la mormintele familiilor imperiale (niciun mormânt al împăraţilor Tang nu a fost până acum deschis), dar şi ale nobililor din epocă demonstrează că aceste sculpturi făceau parte din riturile funerare. Ele veneau încărcate în care şi purtate în procesiuni până la mormânt, unde erau plasate într-o formulă precisă. Dacă ceramica Sancai fusese fabricată special pentru scopuri funerare, în schimb, vasele, carafele şi farfuriile erau realizate şi exportate în Orientul Mijlociu, Africa şi Japonia pentru uzul casnic. Dacă statuile din cortegiul funerar erau smălţuite şi pictate cu pigmenţi aplicaţi la rece, preţurile fiind foarte ridicate, în schimb costurile de producţie ale celor care erau numai pictate erau mici şi le destinau mormintelor mai puţin luxoase, pentru defuncţi de un rang inferior.

Paznic de mormânt. Dinastia Tang

Un exemplu uimitor este calul prezentat de galeristul francez Christian Deydier, un splendid exemplar Ferghana (o rasă din Asia Centrală, foarte puternică şi care atinge viteze „asemănătoare fulgerului”, introdusă în China în timpul dinastiei Han), înalt de 68 de centimetri, care a fost evaluat la circa 8,5 milioane de euro.

Cal Sancai albastru

Este uimitor cât de mult pot plăcea aceşti cai în ceramică Sancai, chiar şi dincolo de fluctuaţiile pieţei de artă, dacă ne gândim că, în martie 2002, la New York, la Casa Christie’s, un alt cal Ferghana, cu mult mai mic, a fost adjudecat pentru 605.000 de euro.

Vas Quianlong

Mai recent, un alt cal Ferghana a fost achiziţionat la Casa Sotheby’s de la New York, în 17 martie 2009, pentru 72.000 de euro. Şi Cămilele Bahtriene, originare din Deşertul Gobi, foarte rezistente în parcurgerea distanţelor mari, seduc colecţionarii. În septembrie anul trecut, o asemenea cămilă de 86 de centimetri a fost vândută la Christie’s New York pentru 150.000 de euro. Sumele scad, dar nu cu mult, atunci când vorbim de obiecte de uz comun, farfurii, vase care pot fi achiziţionate la preţuri între 3.000 şi 30.000 de euro.