Am participat, în calitate de spectator, la aceste dezbateri organizate de Cotidianul din dorința de a lua încă o dată pulsul unor intelectuali care se declară nemulțumiți de parcursul politic, economic și social traversat de România. Nu am de gând să fac un rezumat amplu al acestei întâlniri deoarece dezbaterea se poate viziona pe pagina de internet a organizatorului. Nici nu doresc să evidențiez opiniile vreunui participant la aceste dezbateri, ci doar să exprim câteva opinii proprii rezultate din analizarea luărilor de cuvânt.
Ce am remarcat chiar de la începutul discursurilor, este că, unii vorbitori, motivați de greșita impresie că organizatorul dorește crearea ad-hoc a unui nou partid politic sau a unei alianțe de partide, au manifestat veșnica speranță a românului că Noul îi va aduce o schimbare în bine. Acel „Nou” care a înfierbântat cetățeanul călare pe un val de antipatie față de PSD când a votat USR+ și acum se îndreaptă spre AUR, când alianța copleșitor majoritară de la guvernare ne-a purtat din criză în criză în absența unei opoziții valide. Aproape toți vorbitorii au subliniat faptul că omul politic dâmbovițean lipsit de viziune s-a îndepărtat de cetățean, iar în situația dată o schimbare majoră trebuie să aibă loc. S-au enunțat de la soluții drastice, ca transformarea statului prin schimbarea Constituției, până la simplul „toată clasă politică trebuie îndepărtată și înlocuită cu oameni noi”. Or, aceste schimbări ar trebui să aibă loc, tot după concluziile vorbitorilor, într-o societate în care meritocrația a fost înlocuită cu impostura, în care intelectualul autentic este marginalizat, în care cetățeanul este dezamăgit, sărăcit, dezorientat, lipsit de demnitate și de conștiință socială. Cam greu, zic eu, să construiești ceva nou pe umerii unui astfel de cetățean care numai că nu se târăște. S-a făcut vorbire și despre o educare a cetățeanului care, din păcate, și-ar putea schimba mentalitatea în cel puțin două generații.
Probabil că timpul scurt nu a permis dialogul asupra cauzelor care ne-au adus în această situație în care cetățeanul nu mai aparține țării și nici țara, cetățeanului. Nu s-au discutat motivele care l-au înstrăinat pe politician de cetățeanul pe care acesta îl reprezintă. Este posibil ca îndepărtarea cauzelor să rezolve mult mai repede problema decât vindecarea societății aplicând tratamente de sus în jos sau invers.
După opinia mea, iată câteva dintre cauzele care au înstrăinat cetățeanul de participarea reală și eficientă la viața cetății.
Sistemul politic românesc este fundat pe un angrenaj sofisticat moștenit din perioada socialistă. Politicianul este reprezentat între cetățeni nu direct, ci prin interpuși care au aceleași interese. Este un fel de Dumnezeu care aruncă între el și cetățean îngeri mereu flămânzi. Un imens aparat de stat care are la cârmele administrațiilor centrale și locale, ale direcțiilor, agențiilor, comitetelor și a altor năzbâtii administrative, oameni numiți politic după fiecare rând de alegeri. Interesele acelor funcționari numiți politic, plătiți baban de la bugetul de stat și de cele mai multe ori fără competențe în domeniu, dar loiali partidului, își schimbă mereu modul de abordare a problemelor sociale și economice nu în interesul celui pe care îl servește, a cetățeanului, ci în interesul celui de la care primește banul. De aici și marile cazuri de corupție când sponsorii omului politic sunt recompensați prin contracte aducătoare de profituri imense aprobate la marginea legii sau dincolo de ea de către acești oameni de casă. De aici pistele de biciclete printre arături, devizele umflate pentru acoperirea zeciuielii, lipsa controalelor care provoacă morți și răniți aproape săptămânal. Ar fi oare posibilă o depolitizare a tuturor acestor funcții din care acești sugaci feroce seacă țâța statului și aruncă interesul cetățeanului și chiar viața sa în derizoriu?
O a doua problemă este imixiunea serviciilor secrete în viața cetății acolo unde nu ar trebui să-și lase nici măcar praful de pe pantofi. Serviciile nu ar trebui să aibă vreun rol în justiție, nici să arunce în presă cu informații convenabile superiorilor politici. În momentul în care oameni din servicii sunt folosiți ca armă politică putem spune fără rețineri că ne-am întors în timp înainte de decembrie 1989.
O altă problemă este presa. Trăim într-o societate în care covârșitoarea majoritate a presei nu mai este independentă și, prin urmare, un obiectiv câine de pază al democrației. Asta nu s-a întâmplat din cauza unei dictaturi, ci pur și simplu din motive mercantile. Omul de presă trebuie să pape și gura lui ceva…, așa că, ia bani de la guvern și devine servant oficios, ia bani de la partide și devine vajnic anchetator al oponenților politici, ia bani de la ambasade și devine vocea estului sau vestului în mijlocul cetățeanului beat de informații contradictorii. Probabil o lege prin care se va aduce transparență totală în procesul de finanțare al presei va rezolva cumva această problemă.
Nu știu care vor fi următorii pași ai celor care au demarat inițiativa „România cetățenilor”. Sper să nu se reinventeze ca partid, căci ar risca să devină subiectivi și ineficace înscriindu-se în lista „noutăților dezamăgitoare”. Probabil o fundație?! Ar putea fi un pol de putere civică, intelectuali de marcă care și-ar putea însuși rolul de menținere al unui echilibru social și chiar promotor prin referendumuri a unor legi sau schimbări ale prevederilor Constituției care l-ar putea coborî pe politician de pe piedestal la nivelul ochilor celui care îl votează?
Ca orice roman si eu am un punct de vedere : ar trebui incurajata organizarea pe bresle profesionale puternice pana intr-acolo incat fiecare breasla sa aiba un cuvant de spus atunci cand guvernul vrea sa schimbe legi . De pilda nu exista cooptarea tuturor economistilor, juristilor in organizatii care sa stea la masa tratativelor cu guvernul . Cele mai multe neclaritati economice, juridice ar trebui dezbatute in cadrul breslei pana cand se aleg variantele corecte ale legilor. Guvernul , oamenii politici experimenteaza pentru ca nu cunosc notiuni elementare de economie, justitie etc. Multi nu au condus la viata lor nimic, nici macar o scara de bloc , dar vor sa conduca o tara. Politica le da dreptul sa faca ce vor . Nu ar trebui sa aiba acest drept daca reprezentantii economistilor, juristilor nu sunt de acord . Sindicatele au esuat atunci cand sefii de sindicat si-au fixat salarii exorbitante din banii adunati pe baza de cotizatii , asa incat in fruntea breslelor ar trebui sa existe oameni care sa doreasca rezolvarea problemelor in beneficiul cetatenilor , sa fie onesti, nu sa faca avere din reprezentarea colegilor de profesie , nu genul indivizilor care lucreaza in sindicate, la banca nationala : ahtiati dupa bani, lacomi fara masura care ofera umbrela cand afara e soare si ti-o iau cand afara ploua. La randul lor ziaristii, profesorii , medicii , oamenii de afaceri etc ar trebui sa faca la fel : organizatii puternice , care sa cuprinda cat mai multi dintre profesionistii domeniului respectiv !