Cine este şi cine nu este funcţionar public

Vă prezentăm comparativ, care sunt funcţiile publice conform legislaţiei în domeniu în vigoare şi care este sensul funcţiei publice dată de codul Penal. Se va observa că Preşedintele României,  miniştri, senatorii, deputaţii, primarii etc. NU sunt funcţionari publici conform statutului acestei categorii. Pe de altă parte, Codul Penal în varianta aflată în vigoare, are o noţiune proprie privind funcţionarii publici. Suntem în faţa unei aberaţii legegislative „made in România”. Sensul dat funcţiei publice de către Codul Penal generează confuzie şi de asemenea poate da naştere la interpretări eronate. Deja din scandalul declaşat de modificarea Codului Penal din aceste zile, tabăra care contestă modificăarea, lasă să se înţeleagă, cel puţin la nivelul parlamentarilor că aceştia sunt funcţionari publici propriu-zişi. Cei care fac astfel de declaraţii nu ţin cont de enormitatea pe care o afirmă, ar reieşi, de exemplu, că preşedintele Senatului – al doilea om în stat – că este un funcţionar public sub nivelul unui subprefect sau inspector guvernamental, care, conform legislaţiei în domeniu sunt înalţi funcţionari publici.

 LISTA cuprinzând funcţiile publice (conform Statutului funcţionarului public)

I.Funcţii publice generale

(A)Funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici

1.secretar general al Guvernului;

2.secretar general adjunct al Guvernului;

3.secretar general din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;

4.secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;

5.prefect;

6.subprefect;

7.inspector guvernamental.

(B)Funcţii publice de conducere

1.director general din cadrul autorităţilor administrative autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;

2.director general adjunct din cadrul autorităţilor administrative autonome, din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;

3.secretar al judeţului şi al municipiului Bucureşti;

4.director din cadrul autorităţilor administrative autonome, din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, director executiv în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora;

5.director adjunct din cadrul autorităţilor administrative autonome, din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, director executiv adjunct în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora;

6.secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului şi comunei;

7.şef serviciu;

8.şef birou.

(C)Funcţii publice de execuţie

1.consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector;

2.referent de specialitate;

3.referent.

II.Funcţii publice specifice

(A)Funcţii publice de conducere

1.arhitect-şef.

(B)Funcţii publice de execuţie

1.inspector de concurenţă;

2.inspector vamal;

3.inspector de muncă;

4.controlor delegat;

5.expert în tehnologia informaţiilor şi a telecomunicaţiilor;

6.comisar.

(C)Alte funcţii publice specifice

1.manager public.

Sensul legii penale legat de funcţia publică

Art.175 – (1). Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără remuneraţie:

a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;

b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al unui operator economic sau al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuţii legate  de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost investită  de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora  cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Art 176 – Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunuri proprietate publică.

„Neajunsurile reglementării art.175, alin.1 din Codul Penal

George Claudiu Pupăzan, asistent la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Al.I Cuza din Iaşi a publicat în 2011 un studiu întitulat „Analiza noţiunii de funcţionar public din perspectiva actualului şi noului Cod Penal”. Sintagma „noul Cod Penal” se referă la codul ce urmează să intre în vigoare la 1 februarie 2014. În finalul studiului, universitarul ieşean enumeră câteva dintre neajunsurile reglementării art.175,alin.1. Redăm paragrafele din studiu care privesc critic respectivul articol:

„În primul rând, se remarcă faptul că legiuitorul nici de data aceasta nu stabileşte concret sfera noțiunii de funcționar public. Enumerarea pe care o face în articolul sus menționat, al.1 lasă loc interpretărilor. Motivul: o suprapunere evidentă de noțiuni cu conținut asemănător dar totuşi diferit: funcție publică de autoritate, funcție de demnitate publică şi funcție publică. Spre exemplu, în art. 175 noul Cod penal, sfera noțiunii de funcție de demnitate publică, prevăzută la lit. b, include şi acele funcții de autoritate ce se exercită în vederea realizării prerogativelor puterii legislative, executive şi judecătoreşti, prevăzute la lit. a; cu alte cuvinte, exponenții puterilor legislativă, executivă şi judecătorească: senatorii, deputații, membrii Guvernului, Preşedintele României şi magistrații, sunt în

acelaşi timp şi demnitari ai statului român; iar prin sintagma folosită în art. 175 al. 1, lit. b: funcție publică de orice natură, trebuie să înțelegem toate funcțiile de demnitate publică, naționale şi locale, precum şi funcțiile de autoritate ce presupun atribuții și responsabilități în scopul realizării celor trei puteri în stat.

În al doilea rând, orice funcție ce presupune exercitarea prerogativelor puterii legislative, executive şi judecătoreşti, orice funcție de demnitate publică, orice funcție publică, precum şi orice persoană care‐şi desfăşoară activitatea în cadrul unei regii autonome, companii sau societăți naționale, cu capital integral sau majoritar de stat, trebuie întotdeauna să fie remunerată, în caz contrar ne aflăm în fața unei încălcări a prevederilor

legislației muncii.22 Ne punem firesc întrebarea: care a fost intenția legiuitorului când, pentru funcționarii enumerați la art. 175 al. 1, a prevăzut şi posibilitatea inexistenței unei remunerații pentru activitatea prestată de aceştia?

În final, nu ne rămâne decât să aşteptăm momentul când, în legislația noastră penală, vom avea o definiție clară, concisă, în afara oricărei interpretări, a conceptului de funcționar public care să pună capăt disputelor din doctrină dar care să ușureze, în același timp, și munca practicienilor în ceea ce priveşte corecta încadrare a faptelor”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.