Vara anului 2010, Gorj. Ziua se scurge încet pe terasa clubului Mozart, din strada Victoriei, care taie orașul Târgu Jiu, alături de afaceristul Dian Popescu și de celebrul procuror militar, generalul-profesor-avocat Dan Voinea.
Acceptasem, la vremea aceea, însărcinarea de a aduce pe linia de plutire Gorjeanul, cel mai vechi cotidian din județ. Obișnuiam să stau la o cafea cu Dian, viitor senator PNL, cu profesorul Voinea, dar și cu alți potentați ai județului, persoane importante în ecuația municipiului de pe Jiu.
De această dată, întâlnirea noastră nu promitea mai nimic din punct de vedere jurnalistic. În afară de puștii de bani gata parcați la terasă, un singur papițoi colorat se zgâia de zor după ospătărițe, trăgând din când în când prin pai un cocktail fluorescent. Părea că i s-a pus pata pe o mândră planturoasă, cu decolteu generos, trecută de prima tinerețe. Flatată de atenția acordată, femeia divorțată recent și posesoarea unui plod de școală generală făcea pe inabordabila. Bun cunoscător al stabilimentului, încă din vremea în care fostul patron al clubului și soția acestuia erau arestați la Viena pentru proxenetism, Dian rupe vraja și îl atrage pe Casanova la masa noastră.
„Maserati-ul peneleului“
Trecut bine de a doua tinerețe, cu părul vopsit pana corbului, strâns în coadă, ciocate până-n genunchi și blugi slim, care-i scoteau în evidență membrele firave, pețitorul soios părea scăpat dintr-un concert rock. Îmbrăcase o cămașă lălâie de culoare neagră, deschisă până la buric, ce lăsa la vedere lănțișorul auriu de neam prost. S-a prezentat ca fiind director de ceva la OMV. Am înțeles că se cunoștea cu Dian din interiorul companiei. Viitorul senator PNL avea lucrări importante cu austriecii prin firma sa, Maserati, dar și responsabilitatea de a-i găzdui, hrăni și mulțumi în toate felurile pe delegații străini trimiși de companie la Gorj. După cum avea să ne dezvăluie CNSAS, Dian era „gazdă“ pricepută încă de pe vremea Securității comuniste, când dădea cu subsemnatul sub numele conspirat „Marius“. În acest sens, „Maserati-ul peneleului“, după cum l-a poreclit presa, furniza informații importante despre baronul Mischie, în 2004, în redacția ziarului România liberă, unde era cunoscut ca „Inginerul“. Pentru delegații străini ai OMV și nu numai, acesta avea mână liberă să preia și să dezvolte complexul Sara, din localitatea Țicleni, la aproximativ 10 km de Târgu Jiu. Concernul austriac deplasa la Gorj și lucrători români. Dar aceștia erau cazați la hotelul Anabelle și își purtau singuri de grijă.
Papițoiul îmbrăcat țipător și-a continuat tirada cu noi la masă, sorbind din ochi demoazela țintă. Spunea că duce lipsă de o femeie care să-i țină de urât cât va activa în zonă. L-am întrebat ce caută la Gorj. Umflat în pene ca un curcan, personajul începe să descrie cu lux de amănunte investiția OMV din zona Căpreni – Hurezani, desenând ceva nemaivăzut, nemaiauzit. Un obiectiv de peste un miliard de euro, la vremea aceea, dezvoltat sub pământ, de care nu auziseră nici vântul, nici pământul. Așa am aflat cu surprindere că, folosind tehnologii avansate, OMV săpase sub dealuri și sub păduri o groapă îndeajuns de mare pentru a băga în ea ditamai stația de prelucrare a gazului metan, cuprinzând, printre altele, 4 turbine de 124 milioane euro fiecare.
Româno-austriacul avea oareșce responsabilități manageriale în locul în care se prelua, curăța și usca gazul metan pentru a fi, în final, pompat în conducta națională. Cam asta era în mare cea mai mare investiție oemvistă din Europa de Est, despre care nu știa lumea. Angajații subterani erau străini, iar autoritățile locale au fost instruite să tacă. După spusele unor experți, în stație nu intra nici președintele țării fără un control strict și o informare prealabilă.
O mare secretizare
Târziu, după aproape un deceniu, aveam să aflu că situl va face parte din traseul BRUA și că gazele extrase de grupul Exxon – OMV din Marea Neagră vor trece prin stația de la Căpreni – Hurezani către Occident. În cele din urmă, când papițoiul a intrat în intimitățile proiectului, cel care i-a întrerupt tirada ca un adevărat ofițer de contrainformații a fost chiar colegul său, Dian Popescu. „Tu știi cu cine stai la masă?“, l-a întrebat acesta pe pețitorul guraliv. „Dânsul l-a condamnat la moarte pe Ceaușescu“, arătă Dian către profesorul Voinea. „Iar el, spuse acesta cu ochii la mine, este un jurnalist cunoscut. A fost răpit în Irak.“ Casanova a amuțit instant. Ne-a părăsit jenat după cinci minute.
Am avut o zi plină la ziar. Gorjeanul a fost primul ziar care a scris despre această investiție-fantomă, după ce, în prealabil, purtătorul de cuvânt al OMV și primarii comunelor Căpreni și Hurezani s-au făcut că nu știu, că nu au auzit. O asemenea secretizare mai întâlnisem doar la granița dintre județele Gorj și Hunedoara, unde primarul unei localități ne-a închis ușa în nas când a venit vorba de manevrele armatei israeliene în peșterile din zonă. Vorba dictonului antonescian, des utilizat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: „Cine limbă lungă are cinci ani va săpa la sare!“.
Coincidențe?
Nu v-am relatat întâmplător povestioara de mai sus. Vălul secretizării abuzive care ne afectează pe noi toți, uneori fără să ne dăm seama, face ca astfel de investiții precum cea de la Hurezani sau ca proiectul celei mai mari conducte de gaz metan care va intra pe teritoriul României pe la Tuzla să nu fie cunoscute aproape deloc de opinia publică. Evenimente recente, petrecute pe traseul conductei BRUA, dovedesc faptul că atunci când vine vorba despre interesele marilor concerne internaționale, regulile și legile nu fac nici cât o ceapă degerată. Cetățenii europeni de pe „Drumul Gazului Metan“ sunt ignorați și excluși de la luarea deciziilor importante care îi vor afecta pe termen lung. Pe ei și pe familiile lor. Ultimele explozii de la huburile de gaz ale OMV din Baumgarten – Austria și de la Hurezani – Gorj au fost mușamalizate la cel mai înalt nivel. Colac peste pupăză, recent PSD a dezlipit eticheta SRI de pe Guvern, așezând în capul mesei o șefă legată ombilical de gigantul OMV, unde a fost angajată cu tot clanul. Mișcarea a alimentat zvonurile că prăbușirea fostului premier Mihai Tudose s-ar datora Legii redevențelor, până acum concesionarii străini ai rezervelor de hidrocarburi românești plătind mai nimic statului proprietar.
Poate că toate aceste „coincidențe“ nu sunt deloc întâmplătoare. Odată cu descoperirea marilor rezerve de hidrocarburi din Marea Neagră, în tabloul mare al regiunii se încadrează tot mai agresiv giganții transnaționali în domeniu. Exxon, Chevron sau OMV trasează deja „Drumul Gazului Metan“, o rută care pornește din Marea Caspică, trece prin Marea Neagră, către Occident. Se aude că undeva la Ilia, în apropierea Devei, s-ar fi descoperit deja cea mai mare pungă de gaz metan onshore din istoria României. Acesta să fie motivul pentru care anumite firme chineze, ale căror nume se feresc toți să-l rostească, și-au așezat în mijlocul Bucureștiului un sediu cât toate zilele? Se vorbește că, după intrarea masivă pe piața noastră a concernului Huawei, filiala românească fiind condusă astăzi de nepotul generalului DIE Nicolae Doicaru, gigantul controlat de serviciile secrete ale armatei chineze ne penetrează și cu divizia sa de Energie și Minerit (Energy & Mining of Huawei Enterprise).
O fi bine, o fi rău?
Și ce dacă s-a descoperit gaz la Ilia? Bradul și moții din Apuseni nu vor vedea nimic din el nimic înghețând în blocuri ca-n fiecare iarnă și spălâdu-se cu apă rece pentru ca: “ Purtăm în noi un vaier pe strune” și dăm ce-i al nostru la soare apune.
Nu-i nimic daca vin chinezii domnule Ohanesian. Competitia este buna. Ii mai taie nasul austriecilor. Problema este ,cum bine spuneti, REDEVENTELE si reticenta lui Dragnea de a le mari in beneficiul nostru al Romanilor.
„Munții nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta !” …