Cine mi-a furat maimuța?!

Desigur, asta-i o vorbă, acolo, stradală, de golani și derbedei. Politicienii pe care îi cunosc nu vorbesc așa. Ei vorbesc în cifre și procente grase. Păi asta o știe toată lumea. Eu m-am trezit ieri nas în nas cu niște venusieni beți criță care tot lălăiau, cine mi-a furat maimuța. Când i-am întrebat ce caută pe planeta noastră mi-au spus, așa, în dodii, că i-ar fi trimis nu știu cine să producă hărmălaie pe la sediile partidelor politice pentru nu știu care pricină stelară. M-a mirat că poliția nu era prezentă și că nici jandarmeria nu era prezentă.

Mi-am spus, desigur, că probabil visez dar uite că nu visam, era totul aievea. Venusienii duhneau a votcă de-ți luau nasul. M-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta, nici țipenie de om. Dintr-odată am realizat că nu se aud fabricile duduind. Dintr-odată am realizat că nu se aud trenurile, avioanele, batozele și tramvaiele, combinele și metroul.

Era ceva în neregulă. Mi-au trecut prin cap tot felul de gânduri. Dacă partidele noastre politice făcuseră vreo boacănă stelară și venusienii sosiseră de-a valma pe planeta noastră să se răzbune?! Scenariul părea destul de plauzibil. Am încercat să folosesc telefonul meu mobil dar nu mai avea curent. Exact cum se întâmplă atunci când trece un OZN de se opresc toate frigiderele, mașinile de spălat și motoarele mașinilor de gunoi.

Și-acum, uite, venusienii iau rând pe rând sediile partidelor politice și le devastează cu un soi de frenezie greu de imaginat. Și nu vine nimeni să-i altoiască pe venusienii ăștia complet turbulenți și complet săriți de pe fix. Eu nu prea știu ce să fac. Arme nu am și, dacă aș avea, le-aș avea degeaba, venusienii ăștia au niște raze-laser de mare putere, n-aș avea nici o șansă. Mă iau după ei, ei devastează mai departe sediile partidelor politice. Sunt curios ce or să facă atunci când vor constata că s-au terminat sediile partidelor politice. Sau nu se vor sfârși niciodată? Pentru că sunt multe, tare multe.

Poate că asta ar fi șansa noastră că sunt atât de multe. Ăștia, venusienii, vor ajunge la capătul puterilor în cele din urmă și or să-și dea duhul lor de venusieni săriți de pe fix. Mă țin după ei, mă dor rău picioarele, de-abia mai răsuflu, sunt singur, singurel, nici țipenie de poporan, nimic. Nu știu unde au plecat toți oamenii. S-or fi ascuns? S-o fi dat cod galben, portocaliu, roșu aprins și eu n-am știut și am ieșit brambura pe stradă! Adică toți sunt la adăpost numai eu, smintitul de mine, mi-am găsit de umblat după venusienii ăștia care tot lălăie cine mi-a furat maimuța. Mă țin după ei, nu mă las. Na, c-am strănutat. Ptiu, drace! Să nu fie vreun covid ceva, o tulpină venusiană c-am rupt-o-n fericire.

Venusienii nici nu mă iau în seamă. Da, parcă aș fi de-al lor, n-au nimic cu mine, dar nimic. Nici dă-te mai încolo. Asta mă cam surprinde, uite cât de neînsemnat mai sunt eu pe lumea asta, nici venusienii nu mă bagă-n seamă. Acum ce să zic, mă țin după ei, ei devastează sediile partidelor cu un chef nebun. Uitându-mă mai atent la ce fac, îmi dau seama că venusienii ăștia nu caută ceva anume. Niște răufăcători care devastează sediile partidelor politice, umblă după bani, după documente compromițătoare, după fotografii deocheate, după lingouri de aur și după diamante. Păi da!

Mi-a spus mie cineva, persoană importantă că la sediile partidelor politice sunt seifuri secrete pline ochi cu teancuri de bani și cu diamante și cu bijuterii și cu lingouri de aur. Da, să vedem, cine știe ce caută ăștia, trebuie să caute ei ceva. În sfârșit, vin zorile și eu tot după venusieni mă țin și ei devastează mai departe sediile partidelor politice fără să aibă vreun plan, ceva. Cu oamenii m-am lămurit, s-au ascuns cu toții de frica venusienilor că s-a dat cod galben și portocaliu și roșu aprins de extratereștrii dar eu, zevzecul de mine n-am căscat gura unde trebuie. Așa că o să mă țin după venusienii ăștia să văd și eu cu ochii mei cum devastează ei sediile partidelor politice, ținând-o tot așa, cine știe până când.