Cine și când va repara capitalismul?

Realitatea economică arată o imagine destul de diferită față de idealuri. În centrul modelului economic neoliberal globalist, dominant în prezent, se situează ideea profitului ușor, supradimensionat, urmărit cu orice preț.

Concentrarea economică excesivă, inegalitatea economică, frizând absurdul și parcă anunțând autodistrugerea sistemului, lăcomia și goana după randamente, furând startul (front running) sunt generatoare ale unui capitalism rentier, monopolist, în stare doar să exploateze aceste rente și monopoluri, nu și să favorizeze progresul, inovația ori sustenabilitatea pe termen lung a economiei și a mediului. Manipularea și reclama deceptivă au luat locul practicilor comerciale oneste și al concurenței loiale. Consumatorii au fost transformați, fără voia lor, din clientela atrasă în clientela captivă a unor branduri sau ale unor servicii care le pătrund în intimitate și le exploatează emoțiile. Practicile comerciale incorecte nu mai sunt excepțiile de la regulă, ci regula însăși. Consumatorii au devenit cifre statistice, entități abstracte, cu individualitatea blurată, care sunt numai bune de pescuit cu oferte de achiziții și servicii de care nu au nevoie, pentru care trebuie să depună eforturi îndelungate la o slujba pe care o urăsc, sau care îi aduc în stare de supraîndatorare ori de ruină și pe care ajung să le deteste. Produse riscante și periculoase sunt prezentate mult prea des ca fiind sigure și benefice. Medicamentele au devenit produse de consum curent sau chiar alimente, iar materiile prime vegetale sau animale au ajuns să fie obținute, în mod majoritar, din dopajul chimic al facilităților agricole și chiar din cultivarea unor plante modificate genetic. Acestea – plus o multitudine de alte metode și mecanisme manipulatorii, deceptive sau agresive – sunt practici incorecte, necinstite, ale comercianților, care duc la deformarea comportamentului contractual al consumatorilor sau al micilor comercianți, persoane care, în condiții normale, în lipsa acestor practici comerciale incorecte nu ar fi perfectat contracte cu comerciantul și nici nu ar fi achiziționat produse sau servicii de la comerciant.

Dezinformarea, inducerea în eroare, captarea (prin mijloace agresive și reclamă deceptivă) a atenției și inseminarea artificială a entuziasmului consumatorului de a achiziționa bunuri sau servicii pe care, în mod normal, onest, în condiții de transparență, nu le-ar achiziționa, reprezintă practici incorecte ale comercianților, care pot fi sancționate atât contravențional sau penal, cât și prin interdicția administrativă sau judiciară de a le mai profesa, întrucât sunt ilegale sau ilegitime. Cu condiția ca autoritățile (să vrea) să le observe.

Contractele încheiate sub asemenea „auspicii“ sunt foarte vulnerabile în față unei acțiuni în nulitate absolută pentru eror în negotium (eroare – obstacol, constând în convingerea greșită a faptului că s-ar fi încheiat un alt contract decât cel care este formal materializat prin semnătură sau prin aderarea fără rezerve la oferta comerciantului de a contract). Astfel de acte juridice fundamental viciate sunt, de fapt, rebuturi contractuale generate de erori comportamentale provocate.

Aceste practici care deformează comportamentul contractual afectează și încorsetează, uneori până la captivitate, consumatorii, dar ele prezintă și riscul ridicat de a se întoarce împotriva comerciantului, întrucât un debitor ruinat este un debitor lipsa, fiind insolvabil. Mai mulți consumatori insolvabili înseamnă mai puține șanse pentru comerciant de a-și continua afacerea. Transparența și informarea completă a consumatorilor, acordarea unui timp suficient de reflecție înainte de încheierea contractelor de credit, deși constituie obligații ale comercianților, sunt, în același timp, și măsuri de precauție, sanitare, de prevenire a dezechilibrelor contractuale în care s-ar putea afunda consumatorii neinformați, ceea ce ar putea afecta comerciantul, punctual privit, dar și că parte a unui întreg sector sau sistem economic, afectat la rândul său, în lanț, de modul neonest în care unii comercianți au înțeles să facă profit cu orice preț.

Așa cum rezultă dintr-un recent articol publicat în The Guardian, în prezent, viabilitatea capitalismului de pradă practicat în mod curent în lumea contemporană este din ce în ce mai des pusă la îndoială, pe motiv de îndepărtare tot mai evidentă de la spiritul inițial al acestuia, liberal și fructuos pentru cetate, așa cum îl descria Max Weber în Etica protestantă și Spiritul capitalismului. Criticii, inclusiv cei din interiorul sistemului, acuză lăcomia managerilor, evaziunea fiscală și toate celelalte „păcate corporatiste“. Spre exemplu, Shiriti Vadera, manager Santander, susține că: „promisiunea fundamentală a capitalismului, ca mareea crescândă [a bogăției] va ridică toate bărcile [că să poată pleca de la țărm] a fost distrusă; un alt model este necesar“, iar Robert Swannell, șeful unui fond de investiții britanic, crede că, în anii noștri, capitalismul orientat spre profitul rapid și-a pierdut azimutul și s-a orientat într-o direcție greșită. E cert că acest capitalism individualist, de pradă, nu se poate autoregla și autosalva. În orice caz, nu când unicul scop al economiei devine acumularea de averi și resurse și profitul rapid și supradimensionat. Capitalismul are nevoie de control și echilibru (checks and balances). De altfel, doi laureați ai Premiul Nobel pentru Economie, Akerlof și Shiller, susțin că, „dacă oamenii de afaceri continuă să se comporte într-un mod pur egoist și autosuficient, așa cum teoria economică [neoliberală] presupune și pretinde, economia liberală de piață tinde să dea naștere unor avortoni diabolici (spawn) ai manipulării și decepției. Problema nu este că există foarte mulți oameni diabolic de răi, de vreme ce majoritatea oamenilor joacă după reguli și, pur și simplu, încearcă să își facă viață mai bună. Problema este că, inevitabil, presiunea competitivității îi determină pe comercianți să practice reclamă deceptivă și manipularea care ne determină să cumpărăm și să plătim mult prea mult pentru produse de care nu avem nevoie, cu bani pe care îi primim de la job-uri care nu mai au prea mult sens și pe care ajungem să le urăm, întrebându-ne cum am ajuns să rătăcim în asemenea hal calea“.

Mai contează că 90% din sistemul bancar român și-a înșelat și manipulat clienții prin reclame mincinoase, de vreme ce întregul sistem capitalist global este construit pe egoism, lăcomie și interese pecuniare de moment pentru atingerea cărora orice este permis? Pare că „micile“ probleme de etică, legalitate și rațiune ale bancherilor „noștri“ sunt picături într-un ocean de egoism și iraționalitate. Doar că, uneori, doar uneori, în minunatul vest capitalist, comercianții incorecți și managerii lor iresponsabili sunt sancționați. La noi, în țara serviciilor secrete și a procurorilor, BNR îi apară cu strășnicie, sistemul judiciar îi spală (dacă, din întâmplare, ajung în față instanțelor), iar presă aservită îi declară cei mai admirați manageri, expați sau nu.

Așadar, cine și când va repara capitalismul?