Cît de cucoană este cucoana?

Mergeam spre casă ca tot românul, ascultînd un post de radio. Vorbea Turcan. Cum? Ca tot românul imparțial! ”Că doamna Tarcea este o doamnă cu ținută”. Cu ștaif, adică. Cea mai cucoană dintre toate judecătoarele, dacă ar fi să ne luăm după colăceii din coafură. Și de ce era doamna Tarcea așa de mare doamnă? Pentru că s-a dus la Valer Dorneanu și a fost primită pe telefon și pe întuneric. Pentru asta, comportamentul lui Valer Dorneanu „era de mafioți”. Cu alte cuvinte, „trăiască Tarcea”și ”jos, Dorneanu!“. Cam ăsta era discursul indefinitului politician, jurnalist și comentator cunoscut mai mult ca soț și cărător de geantă a lui Traian Băsescu decît ca om de judecată dreaptă.

Oricît ne-am jena să vorbim pe șleau, avem o problemă. Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție a uitat de marea nenorocire pe care a provocat-o proceselor de la ÎCCJ, introducînd cîte un emisar în toate completele de cinci și aruncînd în aer dosarele cu cîntec, de parcă ar fi fost pe mînă cu toți bandiții României. Asta în ciuda faptului că nenumărați judecători și avocați i-au atras atenția că încalcă legea. Nici că a înțeles, nici că a reacționat! Nu a demisionat, nu s-a simțit penibilă, nu i-a căzut fața sau frizura! Argumentul ei cel mai deștept este că acel al cincilea păpușar din complete era și el judecător. Nu era nici cîrnățar, nici contabil, nici hoț la drumul mare. Era tot un judecător de Înaltă Curte. Probabil, unul care raporta ce se dezbate în complet și apoi spunea care ar trebui să fie soluția. Cu alte cuvinte, transmitea de la prima roată a binomului la următoarea.

Această doamnă nu are nici un sentiment de culpă profesională. Ea se consideră o doamnă ofuscată pentru că a fost primită pe întuneric și fără telefon într-o discuție pe teme de justiție. Pretinde tratament onorabil, lumină, respect, deși practica introducerii unui judecător desemnat lîngă cei patru trași la sorți este egală cu introducerea unei urechi de păcătos la o spovedanie sau chiar cu înregistrarea pentru SRI a pozițiilor și părerilor celor patru judecători. Cel puțin, dacă nu cumva mai mult.
Pentru frizura impecabilă, cam demodată, dar impecabilă, doamna Cristina Tarcea trebuie tratată ca o doamnă. Din păcate, același statut nu mai poate fi valabil și în materie de comportament, din moment ce ne avertizează că mai are multe lucruri importante de dezvăluit despre nu știu cine. Bandit, sfînt sau politician, nu contează. Adică doamna super-coafată poate să-și pună și poalele în cap, dacă n-o lăsăm pe funcție. Ieri, ne-a spus că a purtat o discuție pe întuneric, mîine, ce rahaturi a negociat sau ce ordine cretine a primit de la nu știu cine. Dacă un șef de Înaltă Curte ne spune că are secrete înseamnă că este bună numai de curtea din dos. Un demnitar al justiției, dacă are secrete care presupun încălcarea legii, se adresează imediat procurorilor și, eventual, opiniei publice. Dacă ele nu țin de încălcarea legii și sunt numai picanterii, bîrfe și coterii, exact ca întîlnirea pe întuneric, atunci își ține gura, mai ales dacă n-a avut puterea să se retragă imediat din obscuritatea camerei în care nu era invitată pentru dialoguri amoroase. Dacă avea clasă, inclusiv caracter, doamna Tarcea îi zicea două-trei vorbe de duh și democrație președintelui CCR privind întîlnirile cu lumina stinsă și ar fi dat fuga la primul ziarist sau studio de televiziune. Acum, cînd este de rîsul curcilor și de dat afară, cea mai importantă dezvăluire pe care o poate face doamna Tarcea este întunericul unei camere și încurcătura cu paltoanele. Parcă am avea de-a face cu o confesiune de domnișoară din valul american al lui „Me Too“.

Unii folosesc descrierea acestui episod (penibil pentru ambii interlocutori) ca să-l acuze pe Valer Dorneanu, fără să observe că doamna președintă al ÎCCJ are suficiente rațiuni pentru care să roșească și să demisioneze.
Mare cucoană la păr și la sacouri colorate nu-i totuna cu o judecătoare de mare ținută într-un sistem de justiție! Mai ales cînd ne avertizează că mai are cîte ceva de turnat din culisele Curții!