Începem azi un scurt serial în care facem o succintă descriere a anului politic 2015. „Drole de guerre” s-a numit războiul ciudat dintre 3 septembrie 1939 (când Franţa şi Marea Britanie declarau război Germaniei) şi 10 mai 1940, când Germania a lansat campania care în şase săptămâni a zdrobit Franţa. Combatanţii se găseau în război în acte, dar nu au acţionat pe teren. S-au pândit reciproc, au pus la cale, au făcut pregătiri, s-au spionat, s-au tatonat. Un fel de pace enigmatică şi ciudată.
Aşa şi cu anul politic 2015 la Bucureşti. A fost un an ciudat, unul al ambiguităţilor, al cuvintelor nerostite, al luptelor aparente, al diversiunilor lansate de unii şi altii. Un an de aşteptare. La suprafaţă controverse, polemici, moţiuni de cenzură, proteste. După cortină, negocieri, târguri adhoc. Mult joc transpartinic şi joc tactic, intrigi, înţelegeri subterane. S-a practicat masiv jocul la două capete. Cacealmaua a prevalat. Spectacolul s-a jucat pe aparenţe, nu pe substanţa politică de care nimeni nu a părut interesat. Totul s-a jucat pe imagine. Comunicatorii au fost la mare preţ, trimişi la înaintare, televiziunile au fost folosite la greu. Când ca ciomag, când ca să proslăvească pe unul sau altul. Propagandiştii au fost în prim-plan adesea. S-au luat mai puţine decizii ca altădată. Liderii s-au aratat prudenţi, nedispuşi să rişte.
Protagoniştii – Klaus Iohannis, PSD (Victor Ponta, Liviu Dragnea), PNL (Alina Gorghiu, Vasile Blaga), DNA şi câteva servicii secrete. Au fost trei perioade 1/ până în vară, primele 5 luni, 2/ până la drama de la Club Colectiv 3/ de aici la sfârşitul anului.
Anul 2015 a fost consecinţa victoriei lui Klaus Iohannis. Guvernul nu a demisionat în noiembrie 2014 cum ar fi fost normal. În Occident o asemenea înfrângere duce automat la demisie. Ponta şi liderii PSD au ignorat această cutumă. Imitarea Occidentului se face după ureche şi numai atunci când convine cuiva. Altfel, rămânem aproape de Orient, de Rusia, Istanbul şi Damasc.
Asta a dat naştere unei ambiguităţi de fond întregii politici bucureştene. Ponta&Dragnea s-au bazat pe masa de manevră – majoritatea din acest Parlament halucinant, rezultat în 2012 dintr-o lege electorală aberantă. Destrămarea USL a făcut ca această majoritate să aibă o foarte slabă legitimitate. Lumea a dat votul USL, nu PSD. Numeric, PSD a dominat. Legimitatea este altă chestiune. S-au produs foarte multe amibiguităţi, un dublu limbaj şi situaţii absurde pornind de aici.
PNL a încercat în acest interval să formeze o altă majoritate (manevra cu traseiştii a reuşit în 2012). Scopul era să aducă un guvern liberal în Palatul Victoria şi să îi dea astfel lui Iohannis guvernul lui. A fost un eşec de proporţii. Iohannis a tras concluziile. O vreme am fost mitraliaţi de comunicate săptămânale PNL care prevesteau iminenta schimbare a majorităţii din Parlament. A fost un bluf care ne-a menţinut încă o dată în zodia ambiguităţii. PNL nu a reuşit să formeze altă majoritate. Măcinat din interior de rivalităţi, a rămas, în ciuda anunţatei fuziuni, cu două structuri paralele, fiecare cu regulile şi şefii proprii. Ca atare, PNL nu a făcut faţă noii situaţii, nu şi-a atins obiectivele, deşi a fost părtaş la victoria lui Iohannis.
Putem spune ca o concluzie că PSD nu a fost pregătit să piardă şi să treacă în opoziţie. PNL nu a fost pregătit să câştige şi să formeze guvernul. (VA URMA)
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.