E un trăgător de elită, chiar acolo, în clopotniță. Domnule Președinte, capul jos. E un trăgător adevărat? Poate e un android?! Președintele tremură de frică. Eu îmi scot revolverul. Scuip în draci, președintele ridică din sprânceană. Cine poate fi? Poate că e unul foarte supărat? Să fi uitat pe careva? Doar i-am făcut oameni pe toți, unul n-a scăpat. Care la minister, care la parlament, care la partid. Și la casa de sănătate, adaug eu, atent la mișcările din clopotniță, și la căminul cultural, și la căpitănia portului, uite-așa.
Capul jos, domnule Președinte! Să chemăm întăriri. Le-am chemat, se înțelege, asta e sarcina mea. Și? Ce se întâmplă? Păi, sunt pe drum, acușica or să apară. E cald. E caniculă, ce mai. Bum! Trage serios, nu se lasă, zice speriat președintele. Du-te după el! Nu pot să vă las descoperit. Trebuie să stați cu mine, eu trebuie să stau cu dumneavoastră. E nevoie de o trupă de asalt! Cam așa ceva. Dar ați văzut prea multe filme de acțiune pe Youtube.
Precis e un extraterestru. Ăștia sunt de neoprit, de nepotolit. Le-am zis că nu le dau Bucovina și s-au cam șucărit. Auzi la ei, voiau să facă o colonie de marțieni în Bucovina. Cam asta e povestea. Președintele a scăpat cu viață, trăgătorul de elită a fost omorât, viața a revenit la normal. Acum stau aici, pe terasă. E cald, e caniculă. Trece Anghelache de la Arhive. Se așează la masă. Zice una. Mai zice una. Apoi zice alta. Ar avea o afacere pentru mine. Nu mă codesc. Nu mă dau în lături. Îmi arată o poză cam ștearsă. Îl vezi pe ăsta. Trebuie să dispară. E ordin de sus. Anghelache e ofițer acoperit, lucrează la divizia de curățenie.
Anghelache face curățenie. Folosește mortar, acid sulfuric, var, napalm. Nimic nu rămâne din cadavrele cu care el de-a face. Îl recunosc pe tipul șters din fotografie. Chiar așa? Da. Omul s-a băgat prea adânc în traficul internațional de organe. Aha, zic eu, cu aplomb. De fapt nu mă interesează că e președinte de partid. Așa merg lucrurile pe lumea asta. Și cum? Păi te urci în clopotniță și-l plumbuiești mâine când sânt depuneri de coroane. Nu merge. De ce să nu meargă? În clopotniță sunt țintă sigură. Așa în văzul lumii, de ce? Vrem să dăm un exemplu. V-ați țicnit cu totul! Cam așa ceva, trebuie să recunosc.
Și chiar trebuie să dispară? Nu se poate altcumva? Nici deloc. E hotărât. Nu iau eu deciziile, doar știi asta. Anghelache tace o clipă. Băi, voi mi-ați pus gând rău. Anghelache se codește, ai fost văzut cu niște venusieni care fac afaceri cu băieții de la partidul socialist. Băi, nu erau venusieni, erau marțieni. Și eram la neoliberali, nu la socialiști. Tot un drac. Și cum stăm noi și vorbim, bum, bum, bum. Din clopotniță iese un norișor de fum. Anghelache cade lat. Nu mai suflă de loc. Are trei găuri în frunte. Și curge din ele sânge, ce mai curge. Asta e. Gata.
Sa fie oare, domnule Bufnila,asasinatul politic o lovitura de sabie in apa? Se poate. Din antichitate si pana azi,din toate clopotnitele se aude bum-bum-ul asasinatului politic. O practica folosita in toate epocile: antichitate, feudalism, capitalism, anii de plumb,nationalism si anarhism,trumpism, putinism etc. Culmea e ca si Anghelache de la arhive(nu stim daca era inregimentat politic!) cade victima acestui teatru al mortii politice, un teatru fara frontiere!
Sa auzim de bine!