CNSAS: Litoral 1977 cu Securitatea la mare

Partidului Comunist Român clama noi şi noi realizări şi împliniri în toate domeniile. Turismul de masă era una dintre realizările cu care se lăuda regimul politic. Cu toate acestea, pe teren lucrurile nu arătau tocmai de lăudat. Chiar în perioada pe care unii dintre cei care au trăit-o şi-o reamintesc cu nostalgie ca fiind una dintre cele mai faste din regimul Ceauşescu, situaţia arăta, de fapt, dezastruos.

Concediile cetăţenilor începeau prost şi continuau jalnic. Românii care au mers la mare în vara anului 1977 au beneficiat de grija partidului prin condiţii de cazare şi de masă precare, supraaglomerarea hotelurilor, servicii umilitoare şi tratament discriminatoriu în raport cu turiştii străini. Şi nu doar în vara anului 1977 puteau beneficia turiştii români de aceste condiţii. Toate se repetau în fiecare an, din ce în ce mai grav, pe măsura acumulării continue a lipsurilor şi disfuncţionalităţilor.

Ministerul de Interne

Inspectoratul Județean Constanța Strict Secret

Nr. 00123326 din 4.07.1977 Ex. nr. 2

Către,

Centrul de Informatică Documentare

– Serviciul analiză și sinteză –

Organele noastre au obținut date și informații în legătură cu unele nereguli ce au apărut în activitatea de organizare, planificare, cazare și deservire a turiștilor veniți pe litoral în actualul sezon estival, precum și comentariile pe care le fac unele persoane pe marginea acestora, astfel:

– Sursa „Dobrogeanu” informează că în luna mai, stațiunile din Mangalia deşi au fost pregătite să primească un anumit număr de turiști, care au fost planificați pe diferite unități hoteliere, această planificare nu s-a respectat, venind în stațiuni un număr mult mai mic de turiști comparativ cu biletele puse în vânzare, ceea ce a făcut ca unele hoteluri să nu-și poată începe activitatea decât după 1 iunie a.c., fapt ce a avut consecințe serioase asupra angajării și retribuirii personalului sezonier, care a muncit 1-20 de zile înainte de data planificată a se deschide unitățile hoteliere şi a creat nemulțumiri în rândul acestora, creându-se totodată pericolul ca în anii următori unitățile hoteliere să nu mai găsească personal cu care să funcționeze.

O altă consecință a nerespectării planificării intrării turiștilor în stațiune a fost şi aceea că nu s-a putut îndeplini planul de încasări din prestații hoteliere pe luna mai. De asemenea, încasările din prima jumătate a lunii iunie erau sub plan.

Avându-se în vedere aceste aspecte, Ministerul Turismului a hotărât, împreună cu C.C. al U.G.S.R., reactivarea biletelor nevândute în luna mai și, ca atare, trimiterea turiștilor pe litoral în număr mai mare decât capacitatea de cazare a litoralului, cu toate că pentru luna iunie erau puse în vânzare și vândute locurile planificate atât prin U.G.S.R., cât și prin O.J.T.

Din discuțiile purtate cu unii factori de conducere, a rezultat că Ministerul Turismului a procedat în acest fel gîndind că în situația că se vor ocupa toate locurile, va apela la stațiunea turistică Neptun, unde existau și există şi în prezent unități hoteliere mai libere, însă contractate Charter la diferite firme vest.

Solicitându-se locuri în stațiunea respectivă, conducerea staţiunii nu a fost de acord să pună la dispoziție locuri de cazare, creîndu-se supraaglomerarea hotelurilor din stațiunea I.H.R. Mangalia. Din aceste motive, turiștii aşteaptă ore în șir pentru a primi cazare, situație ce a creat nemulțumiri în rândul acestora: pe de o parte că au fost cazați câte 3-4 într-o cameră, deși biletele obligă I.H.R.-ul la cazre turistică câte doi în cameră, pe de altă parte, pentru aşteptarea îndelungată (circa 10-15 ore sau chiar o zi), la un moment dat turiștii au început să se certe cu personalul de la centrele de cazare, ca apoi tensiunea să crească, să se ajungă la insulte și lovirea acestuia.

De asemenea, s-au format grupuri care au mers la organele de partid din Mangalia și la conducerea I.H.R. Mangalia. În stațiunea Saturn, șeful centrului de cazare, neputând lucra la sediul centrului s-a mutat la hotelul „Siret”, de unde ținea legătura cu conducerea întreprinderii, căutând soluţii să rezolve situaţia cazării turiştilor. În stațiunea Venus, șefa centrului de cazare, ca urmare a bruscării şi lovirii, a fost internată în spital, depunându-şi totodată demisia.

Cu toate acestă aglomeraţie şi nemulţumiri create, continuă să sosească pe litoral turişti a căror cazare este foarte dificilă.

V.I., turistă venită pe litoral la Mamaia, i-a relatat lui V.G. din Timișoara:

„În Mamaia, la cazare, am dat peste un scandal cum nici nu am visat. Am văzut 400-500 de oameni, cu copii în brațe, cu geamantane, în soare, care stăteau pentru camere de 16-20 de ore, flămânzi și obosiți. Primeau câte 2-4 locuri şi nici gând să ajungă la rând. Cei care primeau veneau înapoi, că au primit confort ‘A’ la subsol, cu duș și WC la 8-10 familii. Atunci, 8-10 bărbați s-au dus la director, dar nu l-au găsit. Au făcut atâta scandal la direcție și sindicat, că la ora 18:00 au început să le dea locuri. Am primit locuri la hotelul „Patria”, la subsol, dar cu bani am rezolvat şi am primit la etajul 8, cu duş şi vedere spre mare.”

V.A., turistă, cazată la Mamaia, hotel „Condor”, camera, oficiul, a relatat lui B.R. din Timișoara următoarele:

„Am avut nespus de multe greutăți, să vii în stațiune și să ţi se spună că nu sunt locuri pentru cazare decât la Costinești, Venus, Saturn. Au făcut oamenii scandal, le-au spart geamurile. Așa ceva trebuia televizat, ce fac excrocii aştia. Sosim la ora 11 și nu ajungem să fim cazaţi la 5 p.m. Când ajungem la hotelul respectiv, să ne spună că ei nu mai au locuri; am stat pe holul hotelului până la ora 11 seara, apoi ne-au cazat alături la un alt hotel, într-un oficiu.”

C.E., cazată în Eforie Nord, a relatat lui C.M. din București:

„În Mangalia, în biroul de repartiții, nu au avut niciun loc, eram peste 60 de persoane care am stat până la ora 13:00 la rând, de pomană; locurile noastre erau ocupate, era să se întâmple ca pe stadionul 23 August. Ne-au urcat într-o mașină și ne-au dus la Eforie Nord, la un hotel care este confort II. Noi am plătit confort A şi ei ne-au dat confort II. Sute de oameni sunt păcăliți în felul acesta, au făcut din noi nişte animale. Femeile se luaseră la bătaie.”

L.C., cazată în Costinești, i-a relatat lui L.M. din Rădăuți, următoarele:

„Am sosit în Eforie Sud la ora 8:30, am mers pe jos până la cazare, şi acolo am putut sta …în picioare! Prin ce am trecut, nu poate fi exprimat în cuvinte, dar voi încerca sî vă povestesc. Sute de oameni încercau să pătrundă la cele 4 ghișee, care de fapt nu funcționau. Lumea, înebunită de oboseală, a început să strige și să ceară socoteală. Era culmea! Funcționarii ne explicau că nu au locuri. Şi aşa am răbdat până la orele 14:00, când a venit un autocar cu un delegat să ne lămurească să mergem la Costinești, pentru că nu se mai găsea nici un loc pe tot litoralul. Ce să vă mai spun, alături de alți copii, care plângeau, Camelia m-a rugat tremurând ca să accept, pentru că nu mai rezistă şi aşa ne-am trezit la Costineşti, în căsuțe de piatră. Când am intrat în camera repartizată, era umedă şi plină de igrasie, am izbucnit în plâns… Era o cameră cu mozaic pe jos, ușa lângă grupul sanitar şi un perete de sticlă la care perdeaua nu ajungea. Am luat cheia, am pus 100 lei şi am dus-o directorului, spunând că refuz să stau în camera aceea. Văzând banii, ne-a dat o altă cameră la etaj. Este la fel ca aceea dar este uscată şi departe de WC. Aceasta este confort I. Masa este sub orice critică, ospătari neindemnatici şi vulgari, iar şefii sunt mereu apostrofaţi de românii înfometaţi şi prost serviţi. La masa „copioasă” formată dintr-o bucăţică de carne „talpă” şi 4 bucăţele de cartofi fierți în apă simplă. Nu ai voie să ceri salată sau apă potabilă pentru că nu intră în prețul derizoriu al biletului. Auziți, nu intră apa în meniu şi în preţ! Și apoi să vedeţi ce atitudine au ospătarii! Alături, însă străinii mănâncă veseli, beau și cântă. (Noi) n-avem nici locuri la masă, trebuie să așteptăm până termină străinii. Şi, dacă venim mai târziu de cum ni s-a comunicat, s-au terminat porțiile.

Așa, de dimineață până seara, mă enervez și-mi vin lacrimi în ochi. La sfârșitul ‘vacanței’ voi fi astenică. La fiecare pas, mă simt umilită și am sentimentul de ruşine că sunt o româncă intrusă. Este nemaipomenit, dar aceasta este realitatea!!”

Șeful Inspectoratului

Colonel Burlacu Victor