„Episodul e public, povestit în scris de însuşi Andrei Pleşu, fiul iubit întru care Noica, noesisceşte, a binevoit : junele discipol scrisese, în Secolul XX , un articol despre patriotism, în răspăr cu demagogia lăbărţată a comunismului ceauşist ; iar magistrul păltinişan l-a mustrat, blînd, zicîndu-i că el, emulul nousului rafinat, trebuie să se ocupe de Platon, eoni, lucrul-în-sine, nu de mărunţişurile vulgare, destinate plebeilor minţii .
În acest episod, aparent neînsemnat, stă ascunsă una din explicaţiile esenţiale ale alienării în care a fost Romînia ceauşistă şi continuă să fie Romînia post-ceauşistă . Iar gradul de colaborare al mitului Noica cu regimul comunist e doar un detaliu al tabloului . Ceea ce contează e felul direct în care un reper intelectual şi moral dintr-o epocă dictatorială devine un virus cancerigen al complexului Stockholm, sfătuindu-şi discipolul să ignore, de fapt, o valoare esenţială despre care ne învaţă filosofia : libertatea .
Ce altceva decît îndemn la alienare morală e acest îndemn al lui Noica înspre turnul de fildeş , în vremurile cînd libertatea era pusă în genunchi, cu căluş în gură ? Şi ce altceva decît alienare în masă a produs, în cea mai mare parte, casta de emuli noicişti, dincolo de aparenta lor gesticulaţie retorică, de apărători ai libertăţii ? Cu voie de la poliţie, dacă se poate …
Dacă lăsăm la o parte perdeaua de fum retoric, produsă de aceşti vajnici atleţi ai pseudo-libertăţii , vedem o lungă listă de pactizări cu puterea de diverse culori, listă în care campion e multiplul ministru & belfer de stat Pleşu . Da, ştiu, replica clasică e asta : e mai bun Sălcudeanu decît Pleşu, sau Buzura decît Patapievici ?
Nu despre asta e vorba . Ci despre o realitate sinistră şi cancerigenă : de fapt, şi noiciştii şi neo-comuniştii intelighenţiei romîneze sînt doar două feţe ale aceleiaşi medalii, multiplicate, cvasi-identic, în monezi care au umplut pînă la refuz peisajul romînez . Adică poliţiştii buni şi poliţiştii răi . La fel cum Noica era , sintetic, ” doi într-unul „ : magistru subversiv, de uz intern, pentru tinerii intelectuali care refuzau comunismul, şi agent de influenţă al regimului comunist, de uz extern, pentru naivii din exil .
De asta Romînia e acum, după mai bine de un sfert de secol de libertate, în starea larvară şi sufocantă pe care toţi o acuză, dar prea puţini o radiografiază corect . De asta impunătoarea cohortă de ucenici noicieni n-a produs, în mod real, nici un gram de paşoptism vindecător . Ci doar kilograme de confeturi dulci şi sterpe, care produc doar delectare intelectuală, nu şi vindecare socială . De asta n-am avut un Havel preşedinte, ci un Miluţă-om-spăimit . De asta n-am avut un Walesa electricianul preşedinte, ci un Băsescu marinarul securist . De asta un tomograf ca Paul Goma e ostracizat din toate părţile, şi nu celebrat, de asta nu s-a mai întors deloc în Romînia, deşi e unul dintre puţinii eroi vii ai epocii comuniste .
Dar, desigur, în Coreea de Nord e şi mai rău . Să ne bucurăm, deci, de frumuseţea estetică . Doar ea, precum a zis nemuritorul Gambetta, ne va salva . Ori Salva-Vişeu . Dar acesta, precum ar zice magistrul Noica, e doar un amănunt pentru vulg.“
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii . Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale
„chaplin”, bascalia nu este intotdeauna demna si nici nu poate amorsa o comunicare decenta, numai replicile pline de miez!
Daca te semnai ca de obicei si nu cu charlie „chaplin”, poate te luam in serios… Prin dialog ne imbogatim cu conditia respectului reciproc! Nu e cazul securistilor care intoxica la comanda, pe acestia fiind nevoiti sa-i trimitem unde le e locul cu duritatea corespunzatoare,,,