Protocolul de colaborare între Academia Română și Ministerul Culturii și Identității Naționale va fi semnat vineri, la Clubul Academicienilor (Calea Victoriei 125) din București.
Documentul va fi semnat de acad. Cristian Hera, Președintele Academiei Române, și George Ivașcu, Ministrul Culturii și Identității Naționale. Scopul protocolului îl reprezintă înființarea Senatului Culturii, organism cu rol consultativ, prin intermediul căruia Ministerul Culturii și Identității Naționale va beneficia de consiliere de specialitate din partea Academiei Române în configurarea politicilor publice din domeniul culturii.
Senatul Culturii își propune să elaboreze Strategia Națională în domeniul Culturii pe termen lung, să colaboreze pentru asigurarea unui înalt nivel valoric și organizatoric al manifestărilor dedicate Centenarului Marii Uniri și participării României la Primul Război Mondial. În acest context vor fi constituite grupuri de lucru de specialitate, în diverse domenii culturale.
@R.C. : Nu poti sa le atragi atentia inconstientilor politici, alora care infiinteaza si desfiinteaza ministere, ca „identitatea nationala” a românilor tine de intox? ca România e suma a trei provincii abia la 1918 unite si ca-n provinciile respective populatia traia-n devalmasia marilor puteri euro-asiatice? ca, de pilda, în Muntenia sunt sau erau si turci, si greci, si francezi care-au construit Bucurestiul (vezi pasajele, ale caror arhitecti au fost francezi + Calea Victoriei = Champs Elysées + infrastructurile provinciei, cai ferate si drumuri), si evrei, si armeni, si … si … în Dobrogea, lipoveni, tatari … în Moldova, ucrainieni si rusi + nemti/austrieci (nordul Moldovei, Vatra Dornei, oras nemtesc/ austriac…, la fel Bailor Herculane, din sud, unde, si-acolo, lumea de toate felurile traia si bine, si pasnic, vezi insula Ada Kaleh, Severinul, etc), si-n Transilvania, unguri si nemti/ austrieci (ultimii au si construit-o, data fiind lunga ei sederea sub Habsburgi)? ca fara intereferentele astea România n-ar exista? si ca „identitatea”-i, de fapt, „diversitate”, „multiplicitate” culturala? ca-n asta a constat unicitatea tarii (pâna s-o fi distrus-o Isareascu, vezi yo-youl cu leul, si Nastase Adrian, cu „restituirile” unui patrimoniu inestimabil)?