Colapsul lui Boc şi predictibilitatea lui Geoană

O puternică ofensivă mediatică ni se livrează în ultimele zile. Sub stindardul gândirii pozitive (positive thinking) şi al atitudinii pozitive (positive attitude) de sorginte anglo-saxonă, contrară flamurii naţionale de perpetuă bombăneală, prim-ministrul României ne-a dat şi Domnia Sa o vajnică lecţie. Lecţie de să trăiţi bine şi să gândim pozitiv.

Doar că. Doar că lauda de sine nu miroase a bine, zice omul din poporul care ştie că iarna nu-i ca vara şi că tot romul (ţiganul din vremurile lui Cuza, cel care i-a dezrobit, totuşi, se uită adesea…) îşi laudă ciocanul. Între timp a apărut însă pe firmamentul isoriei şi secera, aşa că partidele de coasă ale premierului Emil Boc pot fi considerate precum feţele de masă brodate de Lica Gheorghiu cu secera şi ciocanul. Bref, foarte ţanţoş, şezând chiar se simte râvna bunei păreri de sine, Emil Boc ne-a anunţat cum au reuşit el şi onor guvernul lui Traian Băsescu să salveze România de colaps! Colaps, mândră vorbă. Wow, tare de tot! România nu a ajuns aşa rău ca Grecia – totuşi, grecii au salariul mediu 2.000 euro şi noi doar 200 de euro, dar să trecem, dacă dragostea de neam e mare de tot -, nici ca Irlanda şi Portugalia, care o duc nasol, ce mai, nu au ăia doar 7-8% şomaj, ca noi, ci mult mai mare! Cifrele sunt edificatoare – ah, ce frumoasă e limba română pe buzele dlor miniştri Botiş şi Ialomiţianu – şi vorbesc ele însele. Mereu ni se livrează cifre şi statistici şi comparaţii cu Belgia şi Luxemburgul, din care nu pricepem decât că la ăia totul e mai ieftin şi la noi mai scump. Ce nu e clar? Doi guşaţi – Botiş+ Ialomiţianu -, pe post de doi Bran fără Stan, ne vând gogoşi umplute cu ce bine o să fie şi de ce rău abia-abia am scăpat. Chiar că nu e de înţeles pentru cele două marionete. Cum anume femei aflate în stadiu avansat de sarcină ar vrea să nască până în 31 decembrie, ca să beneficieze de actuala legislaţie şi că, etee, na, pentru bani să pui în pericol vieţile copiilor! Trecem şi peste miştoul prezidenţial că în România nu mai sunt acum decât mămici şi bebeluşi şi rămânem cu Măreţele Realizări ale Regimului Băsescu-Boc. Faptul că dl prim-ministru se mai şi încontrează cu dl preşedinte ne emoţionează. Faptul că până la urmă ajung şi la un compromis şi decizia e luată după lungi deliberări în unanimitatea lui „Da, şefu’, aşa este!” ne duce cu gândul la personalităţile pregnante ale lui Manea Mănescu, Emil Bobu şi cei din clasa Postelnicu, care se gudurau şi linguşeau pe lângă cel mult hulit astăzi. Noroc cu rezistenţa prin cultură şi genuflexiunile făcute acasă. Aerul ţâfnos cu care se adresează mereu Emil Boc românilor – dar ungurii, dar saşii, dar Vosganian etc. ce să facă? – ne umple pieptul de mândrie. Mereu scăpăm de ceva rău, chiar dacă e din ce în ce mai rău şi binele se întrezăreşte doar în predictibilitatea creştin-democraţiei care se iţeşte după fiecare curcubeu retoric.

Iar când Mircea Geoană începe să ne amintească în patru propoziţii de trei ori de predictibilitatea (bugetului, de această dată…) viitorului nostru, chiar nu pricepem de ce a fost suspendat din PSD pe şase luni. Suspendat, suspendare, dar are sprijin politic, şi PSD va păstra şefia Senatului României. Nu degeaba mintea iute a lui Camil Petrescu a lansat la apă formula „Românii e deştepţi”! D-aia ne merge aşa bine şi nu am ajuns atât de rău ca grecii şi irlandezii. Dar parcă poţi să ştii ce o să ne mai livreze dl Emil Boc? Să fim mereu ce-am fost şi ceva în plus pe deasupra. Colapsul şi predictibilitatea le-am păscut, să vedem ce mai urmează.