Combinatul siderurgic Liberty Galați se confruntă cu cea mai grea perioadă din istoria sa recentă. Aflat în pragul colapsului financiar, combinatul încearcă să evite insolvența printr-un concordat preventiv, în timp ce presiunea creditorilor și incertitudinile legale complică și mai mult procesul de salvare.
O industrie în impas
Liberty Galați este unul dintre cei mai importanți jucători din industria oțelului la nivel regional. Deși nu a mai atins performanțele din 1988, când producea peste 7,4 milioane de tone de oțel, unitatea a rămas un furnizor esențial pentru economia națională. În ultimii ani, a livrat anual 800.000 de tone de laminate în țară și a exportat 1,4 milioane de tone.
În pofida acestui rol economic, compania a acumulat datorii de 4,7 miliarde de lei către sute de furnizori de materii prime, materiale și servicii. Situația afectează nu doar soarta combinatului, ci și stabilitatea unor firme importante din lanțul industrial, multe dintre ele cu zeci de mii de angajați.
Concordatul preventiv – o măsură disperată
Pe 5 martie 2025, Tribunalul Galați a admis solicitarea Liberty Galați de intrare în procedura de concordat preventiv, o măsură menită să suspende executările silite timp de patru luni și să permită companiei să-și elaboreze un plan de restructurare în parteneriat cu doi administratori: Euro Insol SPRL și Sierra Quadrant SPRL.
Instanța a stabilit suspendarea executărilor silite până pe 5 iulie, oferind companiei un respiro temporar. În această perioadă, administrația combinatului și administratorii concordatari aveau obligația de a negocia cu creditorii și de a obține acordul acestora pentru un plan de plată eșalonată a datoriilor.
Planul de restructurare: între speranță și opoziție
Planul de restructurare a fost depus la dosar până la termenul legal din 5 mai și a fost transmis creditorilor. Însă în locul unui consens, procedura a generat noi tensiuni: mai multe firme au transmis instanței documente prin care își exprimă opoziția față de plan, solicitând chiar respingerea eventualei cereri de omologare.
Pe 21 mai, Tribunalul Galați a consemnat aceste opoziții și le-a transmis către Liberty Galați și administratorii concordatari, pentru a fi valorificate în procesul de negociere. Tot atunci, instanța a stabilit următorul termen al dosarului pentru 16 septembrie.
O cursă contra cronometru
Decizia de a fixa următorul termen pentru septembrie ridică semne de întrebare, având în vedere că perioada de suspendare a executărilor silite expiră pe 5 iulie. În teorie, acest decalaj ar putea permite reluarea executărilor silite și a cererilor de intrare în faliment, punând sub semnul întrebării continuarea procedurii de redresare.
Situația este cu atât mai complicată cu cât negocierile vizează sute de creditori și datorii de miliarde de lei, ceea ce face improbabilă obținerea unui acord general într-un timp atât de scurt. În plus, regulamentul vacanței judecătorești permite judecarea cauzelor urgente, ceea ce ridică întrebarea dacă Tribunalul ar putea interveni mai devreme pentru a evita destabilizarea procedurii.
Miza: reluarea producției cu sprijin european
Un element esențial în planul de salvare este reprezentat de comenzi în valoare de 350 milioane de lei pentru oțeluri speciale destinate industriei de apărare, finanțate în cadrul programului european „ReArm Europe”. Această oportunitate oferă o cale concretă de relansare a producției și de reînscriere a combinatului pe o traiectorie de sustenabilitate economică.
Totodată, compania beneficiază de un credit de 750 milioane lei de la Exim Banca Românească, garantat personal de patronul Sanjeev Gupta, fondatorul grupului GFG Alliance. Fondurile sunt destinate exclusiv repornirii producției siderurgice.
Perspective incerte
În pofida eforturilor de redresare, viitorul Liberty Galați rămâne incert. Fără omologarea rapidă a planului de restructurare și fără acordul majorității creditorilor, concordatul preventiv riscă să devină doar o pauză înaintea unei avalanșe de cereri de faliment.
Salvarea combinatului este esențială nu doar pentru industria siderurgică, ci și pentru economia națională, care depinde de funcționarea întregului ecosistem industrial din jurul unității. Următoarele săptămâni vor fi decisive pentru soarta celei mai mari platforme metalurgice din România.
pai ce daca ?
nu vezi ca astia aduc ca solutie la posibila pierdere a pnnr nerambursabile prelungirea datei perioadei ?
in timp ce aia v-au dat pnnr stiind ca sarantocii de romani OBISNUITI nu au cum sa ia imprumuturile ,datorat cerintelor..
pai vezi nici astia cu intreprinderea lor serioasa nu sunt in stare si legea nu ii ajuta la dualitate (sa faca in paralel o activitate industriala pe timp de inactivitate clientelara care sa aduca salarii,fonduri) .. ?!?! 😀
ba goGoaie eu spun sa strangem bani de pomi bananieri , pentru viitorul tarii .. bananiere 😀
Comenzi în valoare de 350 milioane de lei versus datorii de 4,7 miliarde de lei. La acest decalaj uriaș cine mai crede ca acest combinat se mai poate redresa?
a fost campioana succesurilor in epoca de gunoi Tony Blair. Asa se distruge usor industria Romaniei, aplicand cu succesuri politica Ursuleasca a cretinitatii imbecile. Sa fim docili, maica Ioropa vegheaza, cum era si sloganul cu FNI
sa ajungi sa produci de zece ori mai putin este o performanta pe care doar Romania proeuropeana o poate realiza sub inaltul patronaj al Ursulei
Il rezolva specialistii sorosisti ai lui Nikushor.
exista vreun exemplu bun pentru o privatizare majora, in 35 ani? NUUU! totul a fost hotie si tikalosie – minciuni cu `nu ne vindem țara` apoi distrugere pas cu pas … oțel … sare … aluminiu … apă … gaz … electricitate … tot tot tot; toți trebuie să plătească, trebuie să plătească, trebuie să vină și vremea să plătească
Sa fie vandut la bucata celor din AUR, POT si SOS, o calda amintire de la ciausila. Nu mai cumpara nici africanii otel pe caiet ?
Coloniile africane nu au nevoie de otel. Drum lin…
Peste ani, la orele de istorie, pe bună dreptate, se va spune copiilor că ceea ce s-a-ntîmplat după 1989 a fost mai rău decît tot ce-au prădat otomanii, tătarii și muscalii la un loc.
Ca sa salvezi combinatul trebuie nationalizat, trimisi in judecata patronii si recuperat prejudiciul statului de la „multifunctionala” Liberty… o adunatura de golani indieni, sustinuta de Londra…
Cand a fost vandut, se spunea ca este energofag si costa statul cam 500 milioane de dolari. Indianul ce l-a cumparat, dupa un an a facut profit de 500 milioane dolari. Acum este in prag de faliment. Ca si Tara…
Eu zic sa o inchida deoarece nu este profitabila si sunt satul ca statul sa plateasca datoriile firmelor private. Otelul nu se mai produce in Europa oricum, fiind scump de realizat.
mai omule! Europa este o haz-na si pentru ca nu mai are siderurgie. Se tavalesc de ras si russi si chinezi cand vad atata mediocritate. Tara industrializata = siderurgie.