Comentariu încă neaprobat de cine trebuie

Treptat, presa românească se pregăteşte să tragă obloanele. În toată lumea, criza economică a lovit crunt în mass-media, însă doar în ţara noastră ziariştii, ca specie, sunt consideraţi oficial un pericol public. În timp ce mogulii bagă din ce în ce mai puţini bani în tonomate, la Bucureşti se creionează zi de zi mai apăsat o adevărată doctrină a presei-pericol. Însuşi spectacolul arestării lui SOV suscită interes nu pentru povestea FNI de acum un deceniu, ci pentru calitatea lui de patron media. Păgubiţii de odinioară nu interesează pe nimeni şi nimeni nu crede că venirea lui Popa în patria mamă ar putea lămuri unde sunt banii. Important e păgubitul de acum, Traian Băsescu, cel cu care Vântu se încaieră de un an şi mai bine.

Avem un act oficial, care spune că presa e o ameninţare la adresa siguranţei naţionale. Şi mai avem marii teoreticieni ai acestei idei. De pildă, cercetătorul Băsescu, cel care a spus că oamenii care trec senini prin criză nu se uită la televizor. Sau filosoful Şeitan, omul care a avut curajul să demaşte faptul că toate cozile de la ghişeele Fiscului sunt trucaje ale aceloraşi televiziuni.

Cu o asemenea bază teoretică, au apărut rapid şi practicienii. Inventatorul Silviu Prigoană, de pildă, a descoperit de curând că ziarele trebuie să apară pe bază de licenţă şi că CNA trebuie să supravegheze şi presa scrisă, şi Internetul. Mai mult, MAE ar trebui să devină administratorul TVR Internaţional. (Rămâne neclar de ce nu ar trece TVR Cultural la Ministerul Culturii şi TVR3 la Administraţie şi Interne.) Sfioasa Olguţa Vasilescu vrea ca acelaşi CNA să controleze suduielile de pe forumuri. Aceşti oameni uită senin inclusiv faptul că instituţiile statului sunt aproape distruse. CNA nu are mijloace nici să monitorizeze televiziunile şi radiourile locale, cum ar putea el controla imensitatea lui www? Iar Ministerul de Externe, care nu ştie ce ambasade şi consulate să mai închidă, s-ar bucura mult să devina şi patron de televiziune.

Boala cu presa care trebuie nu numai controlată sever, dar şi supusă la perversiuni ia amploare. Împroşcată cu noroi de Vadim Tudor, purtătoarea de cuvânt a STS cere instanţei, pur şi simplu, desfiinţarea gazetei cu pricina şi desfiinţarea PRM, cere să i se interzică lui CVT să mai scrie în presă şi să se scoată din biblioteci exemplarele de revistă în care dânsa e defăimată. Putem rezona sufleteşte cu cineva porcăit în România Mare, dar legea nu permite asemenea măsuri. O condamnare la despăgubiri uriaşe ar duce natural la falimentul publicaţiei şi al editorului, dacă justiţia s-ar lua în serios. Vorbesc despre o chestiune de principiu şi despre o atitudine care poate fi un precedent periculos. În acest moment din ce în ce mai mulţi oficiali simt nevoia să îngrădească presa, să-i inventeze reguli noi, s-o siluiască prin colţuri obscure.

Din mai, din momentul în care criza a ajuns la buzunare, presa spectacol s-a transformat tot mai mult într-o cutie de rezonanţă pentru indignarea generală. În trecut, dezvăluirile despre furăciuni şi legi stupide erau privite mai mult ca un film poliţist. Astăzi, spectacolul media produce efecte în bugetul de familie. Presa adună oamenii, le confirmă percepţiile, le amplifică spaima şi le generează tot mai mult certitudinea că această ţară merge către nicăieri. E foarte periculos să coexiste în sânul aceleiaşi naţiuni o guvernare foarte proastă şi o presă cât de cât liberă. Cum la guvernarea foarte proastă nu putem renunţa, soluţia vine de la sine, nu?