Comunitatea militară LGBT+ din Ucraina luptă pe două fronturi

Un reportaj AFP relatează despre Gay Pride, un marș la care au participat și militari, alături de mii de persoane venite să ceară, duminică, aceleaşi drepturi civile ca ale heterosexualilor.

Pe lângă mesajul pe care l-au transmis, ”facem parte din Ucraina”, ei s-au remarcat prin portretele pe care le-au purtat, militari care au murit luptând împotriva invaziei ruse a Ucainei.

”Doi paşi înainte, unul înapoi”

În contextul în care, la sfârşitul lunii aprilie, a fost reafirmată uniunea ”între o femeie şi un bărbat” prin adoptarea unui Cod Civil,  comunitatea ucraineană a lesbienelor, gay-ilor, bisexualilor şi transsexualilor au reacționat de teama unui posibil recul al libertălilor.

Astfel, Amnesty International a atras atenția în sensul lezării drepturilor omului ale lesbienelor, gay-ilor, bisexualilor şi transsexualilor.

Pentru militarii din comunitatea gay situația este mai gravă, întrucât în cazul în care sunt răniţi sau ucişi, partenerii lor – invizibili în faţa statului -nu vor beneficia de drepturile acordate altor cupluri.

În apropiere de front, AFP s-a întâlnit cu Victoria, Arina şi Oksana, arată sursa citată. Și fiecare încearcă să își ducă lupta. Împotriva Rusiei, pe de o parte, şi pentru ca să poară să iubească într-o ţară care întâmpină probleme să le recunoască, pe de altă parte.

 ”Este dezamăgitor. Îmi este mai uşor să omor pe cineva decât să mă căsătoresc cu persoana pe care o iubesc”.

Citește și: Creșterea și decăderea ideologiei LGBT la NATO

Această şefă de unitate de drone, în vârstă de 27 de ani, luptă atât împotriva trupelor ruse într-unul dintre cele mai tesnionate sectoare ale frontului de est, cât şi în intimitatea brigăzii sale, în favoarea recunoaşterii drepturilor sale, mai scrie sursa citată.

”Nimeni nu ve apăra interesele în locul nostru”, spune ea.

Dacă în 2022, 64% dintre ucraineni considerau că lesbienele, gay-ii, bisexualii şi transsexualii ar trebui să aibă aceleași drepturi ca toţi cetăţenii, potrivit unui sondaj al Institutului de Sociologie de la Kiev din 2025,  peste 78% au acum aceeastă opinie.

”La doi paşi înainte, facem unul înapoi”, remarcă ea, referindu-se la noul Cod Civil.

”Din cauza acestui război, suntem tot mai puţini. Trebuie să încercăm, cel puţin, să ne transmitem ideile”, mai spune tânăra.

Mai aproape de Anna

Arina are 23 de an, piercinguri în sprâncene, codiţe decolarate blonde. E ușor să o remarci  în atmosfera marţială a unui oraş garnizoană din estul Ucrainei. Spune că a ales să se instaleze aici din cauza peisajelor gri, dar şi să fie mai aproape de Anna, partenera sa de şase ani.

Povestește că s-au îndrăgostit în 2020, pentru ca doi ani mai târziu să vină rușii, apoi s-a angajat în iadul de la Bahmut.

Moartea lovește aici în fiecare, explică ea. Și spune, de asemenea, că măsura nu este egală, întrucât concubinilor femeilor militar legea le dă multe drepturi, indemnizaţie, drept de vizită în caz de spitalizare și chiar posibilitatea de lua decizii medicale dacă nu mai poate face singur acest lucru. Nu și în cazul său.

Arina a intrat și  în armată, ca să moară ”împreună”. ”Se poate întâmpla orice. Ne iubim, cel puţin, putem avea acces la spital, în caz de reeducare”, relatează pentru AFP tânăra.

În prezent, Anna se ocupă în principal de logistică şi de evacuarea răniţilor, iar Arina o ajută uneori.

Speră să intre însă în aceeaşi unitate, să lucreze cu Anna şi să-i ”împartă munca”, dar acest lucru se va întâmpla după o lună de antrenament.

”În realitate, singurul lucru care ne sperie este să ne pierdem una de alta”, concluzionează ea.

”De ce lupt?”

Oksana are și ea o poveste de viață. Aşteaptă răniţi într-o căsuţă, în estul Ucrainei, are 35 de ani, este medic de război și o sarcină clară, să nu lase băieţii să moară.

La vârsta de 18 ani, părăsea Ucraina, își dorea să se căsătorească. Voia să întemeieze o familie alături de partenera sa, spune Oksana.

”Mama mea mi-a spus că ar fi preferat să fiu o curvă”, îşi aminteşte.

”Am plecat în străinătate pentru ca mama să fie mândră. Iar când s-a abătut războiul peste ea, m-am întors”, spune Oksana, afectată de respingerea familiei, dar și a societății.

Cuprinsă de îndoieli, tânăra e prinsă între stigmatizare, pe de o parte, şi dezbaterile care au loc pe tema Codului Civil, pe de altă parte.

La începutul lui iunie, preşedintele Volodimir Zelenski s-a declarat deschis unei dezbateri pe tema drepturilor lesbienelor, gay-ilor, bisexualilor şi transsexualilor, însă Oksana nu e foarte optimistă.

Are impresia că ”nu se schimbă nimic” și nu exclude să plece din ţară. Și cu lacrimi în ochi conchide: ”Această societate m-a frânt”.