„Congresul” PDL, eveniment naţional? E o ruşine

Interesează pe cineva „congresul” PDL? Mă uit la câtă importanţă îşi dau liderii acestui partid compromis, incompetent, corupt, care a preluat din mers România ca o forţă de ocupaţie. Partid de care românii se tem deja că nu mai pot să scape, servit fiind de preşedintele Traian Băsescu şi de serviciile secrete. PDL s-a transformat într-un blestem pentru România, se agaţă de putere cu orice preţ. Deşi e ajuns la 12-16 la sută în sondaje, Emil Boc şi Vasile Blaga (doi candidaţi la preşedinţia PDL; pe „intelectualul” Theodor Paleologu îl trecem în rândul bufonilor de partid, păcat de aplecarea artistică din el) anunţă că PDL n-a pierdut niciodată alegerile.

Trebuie să ai nesimţirea lor să crezi că eşti nemuritor în funcţii, călare pe statul român, pe banii publici (spoliaţi) şi pe resursele (jefuite) ce le mai are. PDL: un partid rupt din FSN, de stânga, devenit azi, birocratic, partid de dreapta, înscris în Partidul Popular European (un fel de internaţională de centru, mai degrabă, decât de dreapta) – penibil. Va avea el soarta PNŢCD, partid care ar fi trebuit să fie pe val azi (fiind credibil, în numele creştin-democraţiei europene), dar e ţinut departe de putere, distrus în amănunt de foştii securişti şi activişti PCR, care conduc azi ţara. PNŢCD a părăsit scena parlamentară (compromis de guvernare, de scandalurile provocate din interiorul coaliţiei de guvernare de către animalul politic Băsescu şi de serviciile secrete), nu a contat că e membru al Partidului Popular European. Va veni acum rândul PDL? Aşa ar fi normal. Şi numai atât, UDMR, membru şi el al Partidului Popular European, ar trebui să dispară de pe eşichierul politic românesc (şi-a bătut destul joc de români de când e la guvernare).

Liderii PDL fac atâta publicitate „moţiunilor” celor doi-trei candidaţi la preşedinţia PDL! Au ocupat mass-media cu toate tâmpeniile vieţii de partid. Alegerile interne din PDL sunt nule de drept, nu aduc nici o contribuţie în bine României, de ce sunt scoase atât în faţă? Mass-media independentă (audiovizuală şi scrisă, fie şi numai online) face jocul PDL insistând atât pe alegerea preşedintelui PDL, nu merită! PDL e un partid mort, care nu mai contează în ochii marii majorităţi a electoratului, de ce e umflat atât în pene? Normal ar fi să fie ţinute în anonimat aceste alegeri la un partid care a ajuns la 12-16 la sută în sondaje. Îmi e lehamite să aud permanent de PDL (cu un trecut şi un prezent regretabil), de proiectele-i de viitor. Un partid care a pus România la pământ şi a adus românii în sapă de lemn (le-a furat bani din buzunar!), trebuie aruncat la gunoi, nu ţinut pe braţe, adus mereu în prim-plan. Se vede de la o poştă că PDL profită de mass-media, a programat totul, vrea să transforme într-un spectacol tip „congresul PCR”, să lase impresia că participă toţi „românii cu inimă” la viaţa lui de partid, la dedesubturile bine spălate. Un PDL nereformat (dar care face mare caz public de reformă), neinteresat de integritatea şi onoarea membrilor săi din conducere, măcar. Un PDL care a umplut ţara de baroni în administraţie, îmbogăţiţi din avutul statului, care taie şi spânzură – învingători pe linie…

În acelaşi timp, să stăm drept şi să gândim strâmb (nu invers): e clar că Băsescu nu poate să dea România până la alegerile generale de anul viitor pe mâna actualei opoziţii unite (PSD-PNL-PC), fiindcă tot eşafodajul ridicat pe baza legilor austerităţii „asumate prin responsabilitate” de premierul Boc şi guvernul lui” ar fi anulat. Brusc, dacă ar veni acum opoziţia actuală la putere, România ar avea senzaţia că reînvie, şi e la mintea cocoşului că partidele din coaliţia de guvernare PDL-UDMR-UNPR vor fi aruncate la gunoi de electorat… Aşa că PDL face şi pe dracul să atragă atenţia asupra sa, la „congres”, să lase senzaţia electoratului că realegerea lui Emil Boc în fruntea PDL e un eveniment pentru ţară şi că va fi spre binele general, PDL asigurând „creşterea” anunţată pentru anul viitor (nu contează că minte, că România nu va ieşi din criză nici anul viitor, an electoral). Românii s-au învăţat cu răul şi li se pare normal (atrăgea atenţia un lider din opoziţie, Victor Ponta, adăugând: „Să ne luăm ţara înapoi de la Băsescu!”) şi există pericolul să nu mai reacţioneze, să nu mai dea acel vot negativ emotiv… E înspăimântător că românii au acceptat, tacit, să se desfiinţeze 67 de spitale, după ce au fost desfiinţate numai Dumnezeu ştie câte şcoli, că nu mai mişcă nimeni în front (nici sindicatele, nici opoziţia civică, aneantizate de Băsescu şi ai lui). Mai nou, puterea cinică anunţă că opoziţia nu vrea, de fapt, să „trântească” Guvernul, odată ce nu vrea să fie părtaşă la trecerea prin Parlament a legii plafonării salariilor profesorilor şi a Codului Social (care ascunde în spate legi antisindicale) – e teribil, opoziţia USL e vinovată pentru tot răul care ni se întâmplă, nu guvernanţii! Scapă cine poate.