Constantin Brâncuşi – 145 de ani de la naşterea unui geniu

Orice român care se mîndreşte că marele Constantin Brâncuşi este de un neam cu el ar trebui să aibă în buzunar copia celor două file ale Procesului-verbal încheiat de Academia Română în ziua de 7 martie 1951, prin care aşa-zisul for suprem al inteligenţei noastre din acea vreme a refuzat să primească donaţia tuturor operelor lui Brâncuşi aflate în atelierul său!

Eliberarea în suișul operei lui Constantin Brâncuși

Şedinţa a fost prezidată de Mihail Sadoveanu. Au luat cuvîntul, înfierîndu-l pe Brâncuşi, următorii academicieni: George Călinescu („Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esențiale și caracteristice acestei arte”), Al. Graur (care era „împotriva acceptării în Muzeul de Artă al R.P.R a operelor sculptorului Brâncuși, în jurul căruia se grupează antidemocrații în artă”). Au mai fost de faţă Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Geo Bogza, Perpessicius ş.a.

Hai-da, hai-da, hai-da!

Aşa se face că astăzi, în centrul Parisului, întreaga omenire îşi găseşte timp să intre în „Atelierul lui Brâncuşi” şi să admire lucrările lui, cele care ar fi putut să stea acum în Muzeul de Artă al României.

Iată acest document al ruşinii noastre naţionale, care ar trebui să stea alături de „Procesul-verbal” prin care Mihai Eminescu a fost ridicat în cămaşă de forţă în 28 iunie 1883 şi dus la ospiciul dr. Şuţu:

Abia după ce am citit cu tristeţe acest document al Academiei Române, putem spune cîte ceva despre Constantin Brâncuşi, cel care, cu voia sau fără voia noastră, stă alături de cei mai mari sculptori ai omenirii din toate timpurile. Lucrările sale sînt astăzi în marile colecţii, iar cînd vreuna se scoate la licitaţie, suma cu care se achiziţionează este ameţitoare.

Desigur, cea mai rîvnită operă a sa este „Tripticul” de la Târgu Jiu, format din „Coloana fără sfîrşit”, „Poarta Sărutului” şi „Masa tăcerii”.

Toate trei au fost însă vandalizate chiar de către autorităţile noastre: de „Coloană…” au tras staliniştii cu buldozerul, încercînd s-o culce la pămînt şi s-o topească, „Poarta…” a fost spălată cu furtunul de la spălătoria auto şi toată rugina din piatră a ieşit la suprafaţă, înroşind lucrarea, iar pe „Masă…” şi-a aşezat fundul preşedintele Iohannis pentru o poză electorală!

Ce se ştie însă mai puţin este că peste 70 de lucrări ale lui Constantin Brâncuşi au fost distruse sau s-au pierdut! Diverse surse au publicat fotografii ale acestor lucrări, la unele se ştiu chiar dimensiunile, dar despre toate acestea aflăm cele mai preţioase amănunte din lucrarea „Constantin Brancusi” a lui Friedrich Teja Bach:

Un artist contemporan bîntuit de aripa geniului, Rodion Gheorghiţă, pe baza unui proiect al filosofului Constantin Barbu, a reuşit să reconstituie mai mult de jumătate din lucrările pierdute ale lui Constantin Brâncuşi! Reţineţi, să reconstituie, nu să facă nişte copii, căci originalele acestora NU MAI EXISTĂ!

Nici nu ne dăm seama cît de valoros este acest proiect care ar trebui să fie susţinut de ministerul Culturii, chiar sub patronajul Preşedinţiei României, astfel încît să fie reparată măcar în parte nedreptatea făcută lui Brâncuşi în 1951.

Nu poate oricine să ducă la capăt un asemenea demers, iar dacă, totuşi, cineva vrea să-l facă, ar fi bine ca proiectul să fie susţinut. Imaginaţi-vă că, aşa cum avertiza Constantin Noica, la Academie ar fi izbucnit un incendiu (s-a văzut că la noi izbucneşte destul de uşor!) şi ar fi ars manuscrisele lui Eminescu! Ce ne-am fi făcut? Cine ne-ar mai fi spălat de păcate?

Iată cîteva dintre lucrările pierdute ale lui Constantin Brâncuşi, aşa cum s-au păstrat în fotografii:

Iar acum, iată cum arată, puse în expoziţie, cîteva dintre lucrările reconstituite de sculptorul Rodion Gheorghiţă, cu o migală incredibilă, folosind toate informaţiile despre sculpturile pierdute care i-au aparţinut lui Constantin Brâncuşi. Mai întîi, însă, bijuteria proiectului: lucrarea „O muză”, realizată din bronz aurit, aşa cum era originalul pierdut:

Sînt unul dintre privilegiaţii care au citit uriaşa monografie a lui Friedrich Teja Bach şi au văzut aceste reconstituiri ale sculptorului Rodion Gheorghiţă pe care aş vrea să le văd împreună într-un muzeu ce va deveni celebru într-o clipită. Ştiu doar un singur om care ar dori ca acest muzeu să fie al lui şi să deschidă porţile pentru oricine ar vrea să vadă cu ochii lui nevăzutul şi să pipăie ceea ce nu mai există decît în fotografii.

Ce scrie Radu Rizea despre vinul dedicat lui Brâncuși?

Acest om este MIHAI ANGHEL, proprietarul „Domeniului Coroanei” de la Segarcea, cel care mi-a arătat cîndva „Cartea sa de vizită”, pe care are un spic de grîu, spunîndu-mi: „Vezi cum seamănă bobul de grîu cu un fragment din Coloana Infinitului a lui Brâncuşi?”

Cornelia Anghel, „Domeniul Coroanei”: „Cred că Brâncuşi ar fi savurat acest vin”

Acum, aflu că „Domeniul Coroanei” lansează chiar de ziua lui Brâncuşi un vin nobil, denumit „SĂRUT”. Lui Brâncuşi îi plăcea mult vinul, iar această combinaţie dintre un soi franţuzesc şi unul românesc, la fel ca viaţa sa, cum spune Cornelia Anghel, s-ar putea întregi cu acest muzeu al unui Brâncuşi redescoperit.

La 145 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, dacă nu am vrut să-i primim uriaşa donaţie pe care a vrut să ne-o lase, măcar să fim în stare să-i redăm aceste lucrări pierdute, sub forma acestor reconstituiri, căci, oricum, nimeni nu mai are originalele. Ar fi un gest prin care ne-am mai spăla puţin din păcatul de acum exact 70 de ani!