Creșterile salariilor angajaților de la stat au zăpăcit pe toată lumea și au dus la găuri în buget care trebuie urgent acoperite. Așa se face că ANAF, în graba de a colecta bani, a început o serie de abuzuri la adresa contribuabililor, nevoiți acum să vină cu bani de acasă. Și mai mult de atât. Pe lângă faptul că unele impozite și taxe au mai fost încasate cu ani în urmă, oamenii trebuie să plătească la stat mai mulți bani decât au câștigat.
Și nu doar persoanele care au lucrat în anii trecuți sub diverse forme contractuale au făcut cozi la ghișee, nedumerite de taxe suplimentare, dar chiar personalul instituției este nedumerit de apariția peste noapte a unor noi directive de la Ministerul Finanțelor Publice.
DDA, sursă de abuzuri pentru stat
Deși clar reglementat prin mai multe acte normative, contractul de drepturi de autor a devenit peste noapte o sursă importantă de bani pentru ANAF. La sfârșitul anului trecut și începutul acestui an, unii contribuabili au primit notificări pentru nedepunerea la termen a Declarației 600 privind venitul asigurat la sistemul public de pensii. Contractele îndeosebi vizate sunt cele din anul 2012. Împlinirea termenului de prescripție de 5 ani pentru plata de taxe și impozite a determinat administrațiile financiare să emită în grabă decizii de impunere, fără să-și pună problema că încalcă legislația în vigoare.
„Când am primit înștiințarea că trebuie să depun Declarația 600 pentru plata CAS pe anul 2012, am fost la Administrația Financiară Sector 1, de care aparțin, să văd despre ce e vorba. După o coadă imensă, inspectorul de la ghișeu mi-a spus că am completat formularul nou, iar pentru drepturi de autor trebuie depus cel vechi. Apoi a mai întrebat un coleg care a spus că ei au trimis o cerere la Ministerul de Finanțe pentru a cere lămuriri despre cum trebuie aplicată impunerea în cazul contractelor pentru drepturi de autor și așteaptă răspunsul. Așa că m-au trimis acasă, fără să mai completez nimic, și m-au chemat peste o săptămână, să văd care mai este situația. Când am revenit, lucrurile erau la fel de neclare și iar m-au trimis acasă“, ne povestește F.G., redactor la o televiziune de știri. El a lucrat câteva luni în anul 2012 pe DDA. În 2013 și-a onorat partea de contribuție la impozitul pe venit, iar acum află că mai are și alte datorii de plătit la stat.
„Așteptând să se lămurească ANAF ce trebui făcut, am întrebat foști colegi, alături de care am lucrat în aceeași perioadă, dar niciunul nu auzise despre așa ceva. Între timp am primit în poștă un alt plic, de data asta cu decizia privind stabilirea din oficiu a contribuției la CAS pentru persoane fizice, pe 2012. Și, uite așa, mă trezesc că pentru cele două luni când am lucrat cu contract de drepturi de autor, sunt impozitat încet-încet, mai mult decât am câștigat. Din cei 2.500 lei net, mi-au stabilit, după calcule de ei știute, 465 lei pentru CAS. Și asta, după ce în urmă cu trei ani plătisem, pentru aceiași bani, alți 162 lei, ca rest la impozitul pe venit“, își continuă F.G. povestea.
Impozite în sarcina angajatorilor imputate contribuabililor
Deși veniturile din drepturi de autor se impozitează, potrivit legii, la sursă, ANAF le impută acum contribuabililor. Compania este obligată să plătească taxele la stat pentru persoana fizică ce își cedează drepturile de proprietate intelectuală societății respective. Dacă persoana juridică nu își plătește obligațiile fiscale față de stat, aceasta răspunde conform legii.
În niciun act normativ din România, ori din orice alt stat, persoana fizică ce prestează un serviciu în favoarea unei firme nu poate prelua obligațiile neonorate ale acesteia. Acest fapt reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor și libertăților cetățeanului.
Potrivit Codului fiscal, contribuția la asigurările sociale se impozitează la sursă pentru drepturile de proprietate intelectuală. Art. 51, alin.1, lit. b), din Legea 271/2003, stipulează că „venitul net din drepturile de proprietate intelectuală se stabileşte prin scăderea din venitul brut a următoarelor cheltuieli: contribuţiile sociale obligatorii plătite etc.“ Iar art. 53, alin.1, lit. a), este și mai explicit. „Plătitorii următoarelor venituri au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira impozit prin reţinere la sursă, reprezentând plăţi anticipate, din veniturile plătite: venituri din drepturi de proprietate intelectuală.“
Termen de prescripție depășit din goana după bani
În disperarea după bani, ANAF trimite decizii de plată, deși termenul prevăzut pentru achitarea lor a trecut. „Am primit scrisoarea pe 3 ianuarie 2018, potrivit datei poștei înscrise pe plic, ceea ce înseamnă că s-a depășit termenul de prescripție stipulat prin legea în vigoare la data pentru care mi s-a cerut impozitul, adică în 2012“, explică uimit F.G. Potrivit art. 91, alin 1 și 2, din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, termenul de prescripție este de 5 ani și „începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală“.
În reglementările actuale, data de la care începe să curgă termenul de prescripție s-a modificat, de la 2 ianuarie, la 1 iulie, prin art. 110 din Legea 207/2015. Însă pentru impozitarea unor venituri dinainte de anul 2015, noua lege nu se aplică, potrivit principiul neretroactivității legii. Acesta este stipulat în Constituția României din 1991, art. 15, alin. 2: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“, și în Codul civil, art. 6, alin. 1: „Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă“.
În total, statul încasează 1.819 lei din 2.025 câștigați
„După o amnezie de cinci ani, statul și-a dat seama că angajatorul nu a virat sumele respective și a decis să îmi ceară mie banii. A început cu contribuția la sănătate, calculată de stat la 427 lei“, scrie Cristina Bălan pe platforma republica.ro.
Ea povestește cum după taxa de sănătate a urmat impozitului pentru CAS. „Aseară am primit decizia de calcul pentru fondul de pensii: 1.392 lei. Pentru șase luni, tot din 2012. În total, statul îmi ia 1.819 lei din cei 2.025 încasați. Dacă nu se răzgândește să-mi mai ceară niște bani peste câțiva ani, aș rămâne cu 206 lei (…). Îmi este tot mai greu să bat drumul la ANAF, o instituție cu oameni goliți de competență și deloc dispuși să-l ajute cu adevărat pe contribuabil. Am obosit să formulez cereri la care sistemul dă mereu eroare, să-mi cer un drept consfințit în primul rând de bunul-simț și apoi de lege: acela de a mă bucura măcar de jumătate din rodul muncii mele, nu de 10 la sută, pe care oricum i-am cheltuit pe drumurile la ANAF, comisioanele de transfer bancar și hârtiile depuse în apărarea mea. Relația cu un stat care funcționează pe baza prezumției de vinovăție în masă, care intră periodic în comă și care are comportamente deviante atunci când se trezește din somn, este toxică.“
Haos la preluarea bazelor de date
Spre finele anului trecut, mulți români au primit prin poștă decizii de plată a contribuției la sănătate pentru jumătate din anul 2012.
Sumele au variat de la câteva zeci de lei la mii de lei. Sunt acei români care în anul respectiv au prestat activități independente, profesii liberale sau care au fost persoane fizice autorizate și care nu au cotizat, deși au fost obligați prin lege, la Casa de Asigurări de Sănătate (care nu este organ de colectare fiscală). De la 1 iulie 2012, ANAF a preluat baza de date de la Casă și trebuit să strângă aceste sume. Însă, timp de aproape cinci ani, nimeni nu a mai fost deranjat pentru acele restanțe. Fiscul, aflat în permanență în goană după venituri, a descoperit că mai poate smulge bani buni dintr-o zonă lăsată de izbeliște și a început să emită decizii de impunere pentru o parte din cei 500.000 de români care au prestat activități independente sau profesii liberale. Alții au fost săriți din schemă pentru că nici până azi ANAF nu a reușit să facă ordine în baza de date preluată de la Casa de Asigurări de Sănătate. Cei din urmă au scăpat pentru că de la 1 ianuarie datoria s-a prescris pentru că au trecut cinci ani.
Emiterea acelor decizii de impunere costă bani. Ele se tipăresc în Vâlcea, se trimit cu mașina în toată țara, la oficiile poștale, iar dacă în termen de zece zile destinatarul nu ridică plicul de la poștă, decizia se duce la ANAF. Sunt cheltuieli cu poșta, cu transportul, cu persoanele care administrează acest volum imens de muncă. Decizia este titlu de creanță, iar în lipsa ei, contribuabilul nu are obligația de a plăti. În felul acesta, Fiscul cheltuieşte sume imense pentru colectarea unor venituri care uneori nu justifică acest efort. Deciziile acestea au fost emise în baza declarațiilor depuse de contribuabil: Declarația 220 pentru veniturile estimate și Declarația 200 pentru venitul realizat. Ca urmare a Declarației 220, ANAF a emis o decizie (până acum doi ani erau două) de impunere atât pentru impozit, cât și pentru contribuția la sănătate. Ca urmare a Declarației 200, Fiscul a emis două decizii: una pentru diferențele de impozit și alta pentru CASS, din care pe a doua până acum nu a emis decât pentru 2012. Asta înseamnă în jur de 1,5 milioane de decizii emise de ANAF pentru circa 500.000 de persoane fizice autorizate și persoane fizice independente.
Conform datelor Profit.ro, Fiscul a trimis anul trecut peste 300.000 de impuneri pentru plata contribuției la asigurările de sănătate (CASS). Numărul deciziilor a fost de circa 100 de ori mai mare decât cu un an mai înainte. Valoarea deciziilor de impunere CASS comunicate în 2017 pentru anul 2012 este de 162,5 milioane lei, din care 94 milioane lei obligații fiscale neîncasate și 68,5 milioane lei obligații fiscale încasate.
„Numărul deciziilor de impunere pentru plata CASS emise în anul 2016 este de 3.226. Numărul deciziilor de impunere pentru plata CASS emise în anul 2017 este de 303.184, iar numărul deciziilor de impunere pentru plata CASS emise în anul 2017 pentru anul 2012 este de 303.184“, indică datele ANAF transmise Profit.ro. Cea mai mare sumă stabilită prin decizie de impunere pentru neplata CASS datorată în 2012 este de 3,96 milioane lei, din care 3,86 milioane lei reprezintă CASS neachitată (obligația fiscală principală), iar 97.427 lei dobânzi și penalități (obligații fiscale accesorii).
Formularul care o să dea bătăi de cap
Persoanele care câștigă mai mult de 22.800 lei anual din activități independente sau profesii liberale trebuie să completeze până la 31 ianuarie 2018 Formularul 600 privind venitul asupra căruia se datorează contribuția de asigurări sociale și cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul minim pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Acesta are acum un nou format, care se utilizează începând cu ianuarie 2018. Declarația se va depune direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poștal, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire. Organul fiscal competent la care trebuie depusă declarația este organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana fizică are domiciliul fiscal. În această situație vor fi medicii, avocații, notarii, jurnaliștii plătiți pe drepturi de autor, scriitorii, muzicienii, cei care obțin bani din chirii sau din activități agricole.
Formularul se completează chiar dacă aceste persoane au un contract de muncă. Anual, statul strânge de la fiecare din aceștia minimum 2.280 lei. În prezent, sunt în jur de 500.000 de persoane care prestează activități independente, profesii liberale sau sunt PFA.
Noul model al formularului 600 a fost aprobat printr-un ordin ANAF de la sfârșitul anului trecut. Conform acestuia, va fi depus de către persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, din una sau mai multe surse de venit, și îndeplinesc următoarele condiții (în cazul CAS):
– venitul net realizat în anul precedent (2017), exclusiv cheltuielile reprezentând contribuția de asigurări sociale, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, este cel puțin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția (1.900 lei, din ianuarie 2018);
– venitul net lunar estimat a se realiza este cel puțin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna în care își încep activitatea sau nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția, în cazul celor care trec de la determinarea venitului net anual pe baza normelor anuale de venit la stabilirea venitului net anual;
– valoarea lunară a normelor de venit, obținută prin raportarea normelor anuale de venit la numărul lunilor de activitate din cursul anului, este cel puțin egală cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția, în cazul contribuabililor care în anul fiscal în curs desfășoară activități impuse pe bază de norme de venit;
– venitul net lunar realizat în anul precedent, rămas după scăderea din venitul brut a cheltuielii deductibile, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, este cel puțin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția, în cazul contribuabililor care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală.
Contribuția pentru sănătate a crescut
Unificarea contribuțiilor ca urmare a „revoluției fiscale“ începute la 1 ianuarie 2018 a dus o creștere de peste 200% a contribuției facultative de sănătate. Dacă până acum un an un român plătea suma de 68,78 lei pe lună pentru contribuția facultativă de sănătate, acum suma ce trebuie plătită ajunge la 190 lei pe lună, adică 2.280 lei pe an, respectiv 10% din 12 salarii minime brute. De la începutul acestui an, salariul minim brut pe economie a fost săltat la 1.900 lei, de la 1.450 lei. „Acum, cu unificarea contribuțiilor, se vede cât de mult se plătește la sănătate. Contribuția facultativă a crescut de la circa 70 lei pe lună la circa 200 lei pe lună. Problema cu cei afectați nu e că ei aveau contribuția mică și acum e mărită și cu cuantumul «angajatorului» care pentru mulți aflați în această situație nu există. Problema cu contribuția la sănătatea publică e că era mare la toți ceilalți (inclusiv ce plătea angajatorul pentru sănătatea angajatului). Și, în plus, mai e problema că nu poți opta pentru a plăti contribuția la privat după ce plătești, de exemplu, contribuția minimă precum cel care se plânge de mărire acum. Mai mult, în ecuație e și faptul că nu prea mai primești mare lucru de banii ăștia în sistemul public de sănătate“, susține profesorul de economie Cristian Păun.
Cabinetul Tudose a redus, de la 1 ianuarie 2018, numărul de contribuții sociale obligatorii pe care trebuie să le plătească angajatorii pentru propriii salariați, conform unui act normativ publicat în noiembrie 2017 în Monitorul Oficial. Concret, au rămas contribuția la pensii (CAS) și contribuția la sănătate (CASS), ce sunt suportate în totalitate de salariat, plus contribuția asigurătorie pentru muncă (CAM), ce este suportată doar de angajator. Este vorba despre următoarele contribuții obligatorii: contribuția la pensii pentru condiții normale de muncă, în cotă de 25%, ce este în totalitate în sarcina salariatului (sunt cote de 29% și 33% pentru condiții deosebite de muncă și, respectiv, pentru condiții speciale de muncă); contribuția la sănătate, în cotă de 10%, ce este în totalitate în sarcina salariatului; contribuția asigurătorie pentru muncă, în cotă de 2,25%, ce este în totalitate în sarcina angajatorului.
Eugenia Solomon, Cosmin Pam Matei
Ce ati sarit asa, pai asta face parte din „Programul de Guvernare” anuntzat cu „tambitze” de precinstitul si intzeleptul multimilionar si agent FSB Daddy, program care se va realiza la virgula, pai conform „programului” nu au marit ei pensiile si salariile, e drep ca numai alea „nesimtzite”, atunci astea de unde se pot plati daca nu se pun noi biruri, taxe, impozite si accize pentru populime! Pai de aceia i-am votat ca poporul va trai mai bine prin reprezentantzi lui, doar ati uitat ca pe vremea „plumbuitului”, ca „Champagne” era bauta de populime prin reprezentantzi, numitzi atunci nomenklaturisti iar acum…”baroni”
Foarte bine ati remarcat, bine zis, asta este esenta democratiei, conducerea si bunastarea se face doar prin reprezentantii alesi! Nu poate toata lumea sa traiasca bine, ci doar reprezentantii alesi au dreptul la o viata mai buna, pentru ca ei conduc si tot ei incaseaza si birurile pe care le impart intre ei, lasand resturile pentru populime. Merita, pentru ca doar ei duc greul cheltuirii bugetului.
orice asigurare trebuie sa acopere un „risc”, de ex.: incendiu, cutremur, inundatii, alunecari de teren, explozii, raspundere civila, s.a.m.d.! in cazul sanatatii omenesti riscul este „BOALA” si ca urmare denumirea ar trebui sa fie CAB-contributia pentru asigurarea de boala! cand esti sanatos n-ai nevoie de medic, spital, ambulanta etc.